Florin Cîțu, acuzat că bagatelizeză inflația! Una punea în 2011, alta face acum.
Într-un articol semnat pe blogul său propriu în 2011, analistul de atunci Florin Cîțu critica faptul că Banca Națională menține rata dobânzii de politică monetară la 6,25% în condițiile în care rata inflației depășea așteptările. Cîțu susținea că această rată trebuia mărită astfel încât accesul la credite să fie cât mai restrictiv iar masa monetară existentă pe piață se se reducă, conducând în final la scăderea inflației. În prezent, ne aflăm într-o situație în care ar putea reclama din nou creșterea dobânzii de politică monetară pentru că inflația a crescut pește așteptări, însă Cîțu nu spune nimic. De altfel, economistul liberal Bogdan Glăvan îl acuză că bagatelizează inflația.
”Un articol bun scris de Florin Cîțu în 2011, când critica faptul că BNR menține rata dobânzii (scăzută) în condițiile în care rata inflației depășește așteptările. Atunci rata inflației a fost sub 6%, rata dobânzii BNR circa 6%, rata dobânzii la depozite 6,3%, adică ușor real pozitivă. În 2021 rata inflației depășește cu mult așteptările, guvernul a estimat-o la începutul anului la 3,2%, BNR prognozează acum 5,6%, rata de politică monetară este 1,25%, rata dobânzii la depozite este …1,5% puternic real negativă. Paradoxal, Florin Cîțu bagatelizează acum inflația. Asta după ce pe parcursul anului 2020 a insistat că dobânda BNR este prea mare și ar trebui să scadă în continuare”, a spus Glăvan.
Un oficial BNR explică situația
Eugen Rădulescu, şeful Direcţiei de Stabilitate din cadrul BNR, a ținut să nuanțeze declarația lui Glăvan și să o aducă mai aproape de ”tăcerea” lui Cîțu. ”Nominal ai dreptate. Dar nu poți scoate din context situația. În 2011 criza se încheiase; azi nu putem fi siguri: al patrulea val al pandemiei poate să muște rău din revenirea economiei mondiale. Și să nu pierdem din vedere care este situația în restul lumii. Sunt pe undeva dobânzile pozitive în termeni reali și nu știu eu? O majorare acum a dobânzilor ar putea atrage capitaluri speculative, care ar aprecia leul și ar mări câștigurile capitalurilor speculative. Asta vrem? Iată de ce aici nu e vorba despre ce îi place sau nu premierului, ci de niște variabile economice nemaiîntâlnite până acum”, a explicat Rădulescu, dând de înțeles astfel și de ce BNR preferă să nu recurgă la creșterea rate dobânzii de politică monetară.
Ce scria Cîțu în 2011?
„Unde eşti, politică monetară?“ este titlul primului articol de pe blogul actualului premier, în care Florin Cîţu critica decizia Băncii Naţionale de a menţine rata dobânzii de politică monetară la 6,25%. „Cum se face că în principalele ziare de astăzi nu se vorbeşte nimic despre decizia BNR privind dobânda de referinţă? Opinia mea modestă este că, într-o ţară unde inflaţia actuală este întotdeauna mai mare decât aşteptările şi numai inflaţia prognozată este mai mică decât ţinta, o zi ca cea de azi ar trebui să aibă cea mai mare acoperire în presă. (…) România a avut o inflaţie de 8% în 2010 şi poate fi între 5% şi 8% la sfârşitul anului 2011. Ciudat este că un rezultat mai bun al inflaţiei nu depinde de o mai bună implementare a politicii monetare, ci de un an agricol bun. Sau de preţurile mai scăzute ale materiilor prime sau ale metalelor“, spunea Florin Cîţu într-o postare scrisă în august 2011.
Ce este rata dobânzii de politică monetară
Rată dobânzii de politică monetară (RPM) reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de piaţă și este o parte a Politicii Monetare a Băncii Naționale. Politica monetară a unei bănci centrale influentează cantitatea de moneda aflată în circulație, a cursului de schimb valutar, a dobânzilor din piață și a altor indicatori în vederea realizării obiectivelor politicii economice. Rata dobânzii de politică monetară influențează în mod direct cantitatea de moneda aflată în circulație. Astfel, atunci când rata coboară, crește oferta de bani, politica monetară fiind considerată expansivă și acționează că un stimul pentru economie, băncile comerciale, populația și companiile beneficiind de rate mai mici ale împrumuturilor. În sens invers, atunci când rata dobânzii crește, scade oferta de bani, politică monetară este considerată restrictivă, accesul la credite este îngreunat datorită majorării ratelor, consumul populației și al întreprinderilor scade, ceea ce duce la temperarea creșterii economice.