Actualitate

Ex-ministru: Mecanismul ucigătorilor de modele își trăiește momentul de glorie

În subteranele societăţii româneşti ar exista un mecanism care anihilează orice fiinţă umană cu potenţial să ajungă un model pentru societate, spune fostul ministru Varujan Vosganian. In opinia acestuia, „Mecanismul ucigătorilor de modele” a funcţionat cu o „tenacitate fără greş” si acum isi trăieşte „momentul de glorie”.
varujan_vosganian_34581500
„Dacă vrei să transformi o societate omenească într-un soi de turmă, răpeşte-i capacitatea de a genera modele. În ultimele decenii o îngrijorătoare preocupare de acest fel se manifestă în România. O vreme am crezut că este o întâmplare, doar un şir de coincidenţe. De la o vreme (cam de vreun deceniu încoace), am tot mai mult convingerea că, în subteranele societăţii româneşti, există un mecanism care ţinteşte spre orice fiinţă umană care are un astfel de potenţial, anihilând-o. Spaţiul public românesc trebuie, în viziunea unei astfel de premeditări, să fie un spaţiu aseptic, depersonalizat, în care unii nu conduc, ci sunt puşi să conducă, şi unde recunoştinţa de a fi ajutat să fie acolo prevalează asupra responsabilităţii. În asemenea condiţii, elitele coboară, fatalmente, spre linia mediocrităţii iar societatea intră în derivă, cronicizând criza lipsei de sens.
 
Nu vi se pare ciudat că în toată perioada scursă din 1989 viaţa publică românească nu a putut naşte nici măcar un singur model uman? Prin Parlament, prin Guverne, prin fruntea judeţelor şi marilor oraşe s-au perindat mii şi mii de oameni. Dacă întrebi pe români să-ţi numească pe unul dintre aceştia pe care să-l considere model de comportament, demn de urmat, în cel mai bun caz vor ridica din umeri, dacă nu se vor prăpădi, de-a dreptul de râs.
 
Totuşi, chiar nici unul ?!?
Am moştenit câteva astfel de modele din perioada de dinainte de 1989. Dar chiar şi aceste excepţii confirmă regula. Numesc pe Corneliu Coposu şi pe Rege. A fost Coposu un model pentru români? Poate că aţi uitat, dragii mei, câte huiduieli şi batjocuri au îndurat Corneliu Coposu şi cei asemenea lui după Revoluţie. Vreţi să vă amintesc Marea Adunare de la 1 Decembrie 1990 de la Alba Iulia ? Eram acolo, pot fi observat în fotografie, cu aceeaşi pălărie care a fost, ulterior, eroină fără voie a tranziţiei româneşti. Când Corneliu Coposu s-a apropiat de microfon, el, urmaşul politic al celor care făcuseră Marea Unire, din mulţime s-a ridicat un aşa val de huiduieli încât din discurs nu s-a mai auzit niciun cuvânt. A, da! Coposu a devenit model după ce a murit. Două sute de mii de oameni au urmat carul funerar, până şi liderii celor care-l batjocoreau au venit la înmormântare, ca să se convingă cu ochii lor că a murit. Cum s-ar zice, parafrazând o constatare de tristă celebritate, în România, un model bun este un model mort.
 
Cât despre Rege, să vă amintesc cum a fost scos în baionete din ţară ? Să că povestesc cum se fereau preşedinţii României să dea mâna cu dânsul? Regele a devenit un model abia atunci când cei care se temeau de el au constatat că vârsta îi răpeşte orice şansă de a mai lupta pentru drepturile sale (şi pentru ale noastre, în acelaşi timp). Într-un anumit fel, Regele a început să-şi trăiască postumitatea încă din timpul vieţii. Când s-a văzut că Regele nu mai reprezintă un pericol pentru republicanii post-decembrişti, preşedinţii şi Parlamentul şi-au amintit de el, ba chiar i-au şi ridicat statui. Dar când avea doar 70 de ani şi era capabil să se aşeze în fruntea comunităţii, nu doar ca un model invocat, ci ca un model de urmat, Regele a fost supus unor umilinţe şi insulte de neimaginat. Noi, poporul român, avem multe lucruri pentru care trebuie să ne cerem iertare şi acesta este unul dintre ele. Poate că tocmai traumele nelecuite fac ca astăzi acest popor al nostru să fie atât de bântuit.
 
Toţi oamenii politici care aveau profilul unui posibil model au fost supuşi unor atacuri ţintite. Pot să dau multe exemple. Mă opresc la doar două. Mona Muscă dobândise acum un deceniu o popularitate remarcabilă. Multe femei se regăseau, ca profil, în cel al acestei doamne care lupta cu vârsta şi cu prejudecăţile printr-un anumit farmec care o particulariza, Ce s-a întâmplat ? Mecanismul a intrat în funcţiune, şi-a scos armamentul (informaţiile) şi Mona Muscă a fost numaidecât anihilată. Pe drept cuvânt, vor spune unii. Poate, dar rămâne întrebarea : cine ţinteşte cu luneta şi aşteaptă ordinul când să apese pe trăgaci ? Iată un alt exemplu. Mircea Diaconu. Băiat simplu, de la ţară, ce-i în guşă şi-n căpuşă, prototipul lui Filip cel bun. Ultima (şi singura) izbândă politică din 2008 încoace. Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat? Mecanismul şi-a pus în mişcare instituţiile şi, brusc, cariera lui Diaconu s-a năclăit în procese şi controverse. Doar datorită încăpăţânării lui ţărăneşti şi popularităţii de care se bucura, Diaconu a reuşit să câştige un post în Parlamentul European. Dar mecanismul poate răsufla uşurat, el este scos din viaţa politică internă.
 
Sau poate sunteţi curioşi să cercetaţi campaniile de defăimare la care a fost supus Raed Arafat după emoţionantul elogiu pe care l-a primit din partea românilor în iarna lui 2012.
Ceea ce este rău prevalează asupra a ceea ce este bun. Dacă cineva a realizat ceva, trebuie lovit tocmai în ceea ce a realizat, ca nu cumva să merite mulţumire. Toţi sunt hoţi, i-a tunat şi i-a adunat. Trebuie luat totul de la zero, trebuie luat totul de la capăt.. Acesta este sloganul Mecanismului. Dar care e acest punct zero şi cine va desemna pe cei care vor lua totul de la capăt, asta noi nu ştim.
În schimb, anti-modele avem destule. Ele sunt încurajate, protejate, mediatizate. Bine, mă veţi întreba, dar care e diferenţa dintre un model şi un anti-model? E foarte simplu. Modelul, cel care merită să fie urmat, e o călăuză, un învăţător. Câţi părinţi ar dori ca învăţătorul copiilor lor să fie fostul preşedinte? Sau alte nume proeminente ale scenei politice de azi?
 
Mecanismul ucigătorilor de modele a funcţionat, mai ales de un deceniu încoace, cu o tenacitate fără greş. El îşi trăieşte acum momentul de glorie”, spune acesta pe blogul personal.
blank