Este pregătită armata franceză pentru un război de „mare intensitate”? Iată o întrebare pe care responsabilii politici şi militari francezi, dar şi majoritatea francezilor, şi-o pun acum, în urma invadării Ucrainei de către Rusia.
Este pregătită armata franceză pentru un război „convenţional” în Europa?
Este pregătită armata franceză, de război în curs de desfăşurare în Ucraina intră în categoria haute intensité. Dar cred că am putea folosi şi termenul de convenţional, adică un război cu protagonişti care nu recurg la arma nucleară, dat fiind că în urma unei astfel de opţiuni absolut nimeni nu ar avea de cîştigat. Ori, Franţa descoperă că în prezent, dacă ar fi să facă faţă, singură, ruşilor, nu dispune nici de efective şi nici de mijloace suficiente.
Şi totuşi, cheltuielile alocate armatei, sau în termeni mai edulcoraţi, apării, sunt substanţiale. În 2020, de exemplu, bugetul apărării s-a ridicat în Franţa la 46 de miliarde de euro. După Rusia, Franţa ocupă locul al doilea, pe ansamblul ţărilor europene, în ce priveşte investiţiile în apărare
Armata franceză are o experienţă de teren în exterior, dar în special în contextul operaţiunilor anti-teroriste. Ruşii au mobilizat aproape 200 000 de oameni pentru a invada Ucraina, şi mai au rezerve de 700 000 de oameni. Franţa, arată un specialist, Olivier Kempf, nu dispune decît de 77 000 de militari gata în orice moment pentru eventuale operaţiuni terestre. Şi aceasta în condiţiile în care armata franceză, subliniază expertul citat mai sus, este „cea mai solidă dintre toate armatele europene”. De reţinut că armata franceză a devenit una „profesionistă” în urma unei decizii luată în 1996 de preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac. A fost abandonat principiul serviciului militar obligatoriu, iar efectivele au fost reduse de la 500 000 de oameni, în urmă cu 25 de ani, la 200 000 de militari în prezent.
Un deputat francez, Jean-Louis Thiérot, a înaintat recent Adunării Naţionale Franceze un raport despre confictele actuale iar concluzia sa este că în viitor Franţa s-ar putea să fie obligată, pentru a-şi apăra intersesele, să se angajeze într-un război de mare intensitate. Respectivul deputat evoca un război între Grecia şi Turcia, ca exemplu probabil. La ora la care îşi redacta raportul nu se gîndea că un mare stat independent precum Ucraina ar putea fi atacată masiv de ruşi într-o logică de război total.
Şeful de stat major al armatei franceze, Thierry Burkhard, acordînd un interviu postului nostru de radio RFI precum şi canalulului de televiziune France 24, a afirmat că întreaga grilă de analiză a pericolelor contemporane trebuie modificată. Un mod de a spune, de fapt, că europenii nu se aşteptau la un astfel de atac în Ucraina. Tot şeful de stat major al armatei franceze, care se exprimă foarte rar, a ţinut să sublinieze că un război nu înseamnă doar mobilizarea armatei, ci şi o stare de spirit naţională…
Şi ajungem acum la următoarea întrebare: sunt oare europenii într-o stare de spirit de natură să-i facă să reziste în faţa unei eventuale invazii ruse, şi să-şi dea chiar şi viaţa pentru libertate? Personal cred că nu, europenii urmăresc războiul din Ucraina la televizor, se mobilizează în favoarea refugiaţilor ucraineni, îşi exprimă indignarea şi stupefiacţia, dar nu au încă în mod acut conştiinţa pericolului, altfel spus nu le vine să creadă că şi lor li s-ar putea întîmpla ceea ce li se întîmplă ucrainenilor, adică să-şi piardă libertatea.
Sigur, dacă ţinem cont de cei o sută de mii de soldaţi americani staţionaţi în Europa, de toate contribuţiile în oameni şi echipamente pe care le-ar putea oferi ţările membre ale Uniunii Europene, precum şi de forţa economică şi tehnologică a europenilor şi americanilor, Rusia lui Putin poate fi învînsă într-un război de mare intensitate, convenţional, sau măcar ţinută la respect. Mai rămîne ca Europa să se trezească din letergie şi din iluziile ei.
În revista Le Point, analistul Etienne Gernelle foloseşte un termen pe care îl consider foarte bine găsit pentru a califica actuala stare de spirit a Europei: el vorbeşte de lenea Europei – „la paresse”. O lene mentală, evident. În ultimii 75 de ani de pace europenii s-au lenevit, nu mai ştiu să simtă pericolele, democraţia şi societatea de consum i-a moleşit… De unde şi concluzia analistului francez: principalul adversar al Europei, înaintea lui Putin, este lenea ei mentală…
