Saga uneia dintre cele mai problematice politici ale Uniunii Europene a luat o întorsătură neobișnuită luna trecută, când corpul judiciar al UE a anunțat că Mandatul European de Arestare (MEA) o să rămână valid atâta vreme cât Regatul Unit va fi în Uniunea Europeană.
Ordonanța Curții Europene de Justiție din Luxemburg a avut parte de o primire afectuoasă din partea forțelor anti-Brexit, explică un articol semnat de Joseph Hammond.
Alarmiștii și-au arătat îngrijorarea cu privire la faptul că, după Brexit, Marea Britanie ar putea fi exclusă din MEA. Criticii susțin că fără MEA, Europa nu ar mai putea lucra îndeaproape cu aliații săi europeni în cazuri criminale de la narcotice, la anti-terorism.
Cu toate acestea, pe măsură ce Brexit-ul se apropie, ar fi cazul să reflectăm la natura sistemului UE prin care Marea Britanie este implicată anual în extrădarea a peste 10.000 de indivizi.
Menit inițial să fie un intrument al sistemului judiciar, Mandatul European de Arestare a devenit din ce în ce mai politizat. Pentru că sistemele juridice din Uniunea Europeană variază, au apărut îngrijorări serioase cu privire la respectarea drepturilor omului în cazul deținuților din statele noi ale UE.
Cazul Puigdemont
Saga politicianului catalan Carles Puigdemont servește drept exemplu despre modul în care Mandatul European de Arestare a fost folosit ca o unealtă politică. Punctul culminant al acestei drame politice nu s-a desfășurat la Madrid sau Barcelona. În chimb, un rol pivotal a fost jucat de regiunea germană Schleswig-Holstein a cărei curte regională a decis în data de 12 iulie că Puidgemont nu poate fi extrădat în Spania pentru a răspunde acuzațiilor de „rebeliune”.
În definitiv, Puidgemont nu a pus mâna pe armă împotrivta statului spaniol, dar, dintr-o perspectivă spaniolă, o astfel de condamnare ar însemna o sentință de 30 de ani. Faptul că o cerere a unei curți supreme dintr-un stat membru poate fi întoarsă de o curte regională ridică iarăși o serie de întrebări. Cazul Puidgemont sugerează că standardele juridice variază foarte mult între statele membre, iar acest lucru ar putea fi primul cui bătut în coșciugul MEA.
Cazul Adamescu
Ambele îngrijorări cu privire la sistem se intersectează într-un alt caz cu expunere în care nu este implicat un politician, ci un dramaturg. Alexander Adamescu este un dramaturg și un om de afaceri care stă într-o celulă britanică, așteptând să vadă daca guvernul britanic îl va extrăda în România. Adamescu nu a fost condamnat în nicio speță, dar este parte a unei investigații împotriva afacerilor tatălui său.
Tatăl său, Dan Adamescu, a pus pe picioare unul dintre cele mai mari imperii media, înainte de a se ciocni cu guvernul socialist al țării sale care l-a condamnat pentru corupție. Mulți din țară cred că ambele cazuri sunt politice – instituțiile media dețiunte de Adamescu aveau o linie editorială critică la adresa guvernului PSD.
Alexander Adamescu este acum în centrul unei anchete similare, iar temerile sale în legătură cu extrădarea sunt întemeiate: tatăl său a murit în circumstanțe neclare. Sistemul penal din România a fost de multe ori criticat pentru standardele sale umanitare. Anul trecut, curțile britanice au decis să nu extrădeze doi cetățeni români pe motiv că închisorile românești nu respectă drepturile omului.
Aceste cazuri, precum multe altele, pun sub semnul întrebării idea că standardele judiciare și domnia legii sunt constante în Europa. În alt caz, România a aplicat un MEA pentru a deporta un hoț de găini din Marea Britanie, vinovat pentru furtul a 10 găini – cu mare îndoială un caz pentru care a fost conceput MEA.
Probleme merg mai departe de Europa de Est, însă. Un rapper din Mallorca a fugit în Belgia anul trecut după ce o curte spaniolă a decis că versurile sale au insultat Casa Regală de Bourbon și încălcau, astfel, legea lèse-majesté din Spania. Majoritatea statelor UE nu au monarhi și cu atât mai puțin o lege lèse-majesté. Lăsând la o parte cazurile individuale, justiția europeană trebuie de-politizată. În această săptămâna o curte belgiană a respins cererea de extrădare a Spaniei.
Brexitul a fost până acum o afacere dezordonată dar, contrar multor probleme din jurul Brexit, există o alternativă la MEA, care este la îndemână. Prin INTERPOL, Regatul Unit continuă să lucreze cu statele europene în cazuri criminale de natură internațională.
Începând cu 1923, membrii INTERPOL au lucrat împreună în astfel de cazuri. Articolul 3 din Constituția INTERPOL interzice în mod specific implicarea în cazuri politice. MEA, în toate interpretările sale, nu are astfel de excepții. În Europa, fără MEA, nu este niciun dubiu că rapperii politici și dramaturgii ar dormi mai în siguranță. Este cel puțin timpul pentru a avea o discuție serioasă în privința reformării Mandatului European de Arestare.