Actualitate, Stiri

Emil Racoviţă, marele savant român, întemeietorul biospeologiei, celebrat de Google

Astăzi se împlinesc 145 de ani de la naşterea sa

emil_racovita_25883400

Emil Racoviţă, speologul şi biologul român, s-a născut la Iaşi pe data de 15 noiembrie, 1868. Printre realizările sale se numără participarea la Expediţia Antarctică Belgiană împreună cu marele explorator Roald Amundsen şi fundamentarea biospeologiei ca ştiinţă. Emil Racoviţă a fost preşedinte al Academiei Române între 1926 şi 1929. Google îl celebrează vineri, în ziua în care se împlinesc 145 de ani de la naşterea sa.

Emil Racoviţă şi-a petrecut copilăria la Sorăneşti, în judeţul Vaslui, unde a primit o educaţie aleasă, chiar de la scriitorul Ion Creangă. Pasiunea sa pentru ştiinţele naturale a fost stârnită de profesorul Grigore Cobălcescu, în timpul cât a studiat la liceul „Institutele Unite”.

Îndeplinind iniţial dorinţa tatălui său, Emil Racoviţă a urmat Facultatea de Drept din Paris, ca apoi să renunţe în favoarea vocaţiei ce îi era destinată. Astfel, tânărul Racoviţă absolvă Facultatea de Ştiinţe din Sorbona, avându-l ca profesor de zoologie pe renumitul om de ştiinţă Henri de Lacaze-Duthiers. În 1986, Emil Racoviţă devine cunoscut printre oamenii de ştiinţă europeni, obţinând titlul de doctor cu o remarcabilă lucrare.

În perioada 1897-1899, pe care şi-o petrece la bordul navei „Belgica”, în cadrul Expediţiei Antarctice Belgiene, Emil Racoviţă strânge 1.600 de specimene zoologice şi botanice. Această colecţie îi permite, la întoarcere, să publice o importantă lucrare despre cetacee.

Pe 1 noiembrie 1900 Emil Racoviţă devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franţa, înfiinţat cu 20 de ani în urmă de eruditul său profesor, Lacaze-Duthiers.

În 1904, Emil Racoviţă face o descoperire crucială, ce îi va influenţa restul vieţii. Noile specii de crustacei, găsite în peştera Cueva del Drach din Mallorca, îl vor pasiona în asemenea măsură încât va renunţa la cercetarea oceanologică pentru a se dedica ecosistemelor subterane.

Publicarea lucrării sale, „Eseu asupra problemelor biospeologice”, în 1907 marchează naşterea biospeologiei, definită de acesta ca fiind ştiinţa formelor de viaţă din mediul subteran (peşteri şi pânze freatice de apă). În 1920, Emil Racoviţă se întoarce în România, pentru a înfiinţa la Cluj primul Institut Speologic din lume, unde a rămas director până în 1947.

Emil Racoviţă a ocupat şi funcţia de Preşedinte al Academiei Române (1926-1929), ca apoi, între anii 1929-1930, să fie numit rectorul Universităţii din Cluj, unde a predat primul curs de biologie generală din România. Lucrarea „Evoluţia şi problemele ei”, aparută în 1929, abordează în mod foarte original teoria evoluţionistă, dezvoltând o perspectivă filogenetică şi sistematică asupra evoluţiei animalelor subterane.

Urmărind îndeaproape ţelul său, de a înţelege istoria naturală a domeniului subteran, a obţinut rezultate remarcabile prin programul său biospeologic: Emil Racoviţă a explorat 1.200 de peşteri în Europa şi Africa, a strâns o colecţie de 5.000 de animale subterane şi a publicat peste 66 de lucrări despre fauna subterană, însumând aproape 6.000 de pagini.

Omul de ştiinţă Emil Racoviţă moare în 1947, la 79 de ani, înainte să reuşească să reorganizeze Institutul de Speologie, aşa cum îşi dorea.

La vârsta de numai 25 de ani, Emil Racoviţă este ales membru al Societății zoologice din Franța, potrivit Wikipedia. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache.

Această expediție, care pornește din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski.

Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, Emil Racoviţă efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctica, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Emil Racoviţă insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediției care au pierit în această călătorie.

În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 – februarie 1899) Emil Racoviţă, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc.

Emil Racoviţă a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și altor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.

 

 

blank