Actualitate, Featured

EDITORIAL. Cum am trăit crima de la metrou Dristor

 

12 decembrie 2017 va rămâne o dată pe care nu cred că o voi putea uita: la câțiva metri de mine a murit un om. Și nu oricum, ci a fost ucis.

Era spre seară, veneam de la serviciu și mă întâlnisem cu cumnatul meu, în stația de metrou Dristor 1, sa-mi dea niște acte. Pentru că nu ne văzusem de ceva vreme, am hotărât să mai lăsăm să treacă un metrou ca să mai discutăm puțin. Eram undeva pe la jumătatea peronului și stăteam pe interval. Nu era aglomerat. Câteva persoane. În capăt, niște copii, de gimnaziu sau de liceu, cu rucsace în spate, se hârjoneau și râdeau. La un moment dat, liniștea a fost spartă de niște țipete puternice, disperate: “A căzut cineva pe șine. E un copil”. Am simțit un gol în stomac, m-a luat amețeala și au început să-mi curgă lacrimile fără să-mi dau seama. Câteva secunde a durat și, inevitabilul s-a produs: a venit metroul. A frânat puternic, nici nu știu dacă toate vagoanele au ajuns la peron sau au mai rămas și în tunel. Conductorul era năuc, se agita și bolborosea continuu: “am călcat un om. Era un om pe șine”. Nici picior de salvator sau angajați ai metrorex. Câțiva călători au coborât sub tren, unde era prinsă victima, i-au tăiat eșarfa de la gât, încercând să o ajute să respire mai ușor. Îmi amintesc că părea o veșnicie de când cineva sunase la 112. Am sunat-o și eu pe doamna dr. Grasu, managerul Ambulanței București. Mi-a spus că verifică, apoi m-a sunat înapoi că este deja plecat un echipaj SMURD spre locul accidentului, că va ajunge imediat și că va trimite și dânsa o ambulanță. Nicio clipă nu m-am dus să văd. Nu era nimic de văzut. Acolo trebuie să se ducă doar cei care pot oferi ajutor. În fapt, toți călătorii filmau cu telefoanele, de parca erau la concert, și toți se îngrămădeau acolo să vadă ei ce este. O doamnă, care s-a recomandat a fi medic, a coborât pe șine, să vadă ce poate face pentru fată. Într-un final au ajuns cei de la SMURD și pompierii. Abia după ce le-am văzut uniformele m-am putut mișca din loc să ies afară, la aer. Tremuram. Am stat puțin și apoi am luat un taxi.

Acasă m-am liniștit puțin și m-am gândit, oare cum funcționează camerele alea de supraveghere de la metrou. Deseori, când așteptam trenul, câte o tanti anunța: “Vă rugăm depărtați-vă de marginea peronului”. Era evident că văzuse pe monitor, pentru că nu era un anunț standard, ci adresat câte unui curios care se apropia prea tare să vadă el ce e pe șine. Ar fi atât de greu ca Metrorex să aibă câte un angajat, în fiecare stație, care să urmărească permanent monitoarele? Mă întreb dacă se făcea asta și dacă cineva l-ar fi anunțat pe mecanicul trenului, fix în momentul în care a căzut fata, dacă el nu ar fi avut, cumva, timp să frâneze și să nu o lovească.

Apoi am văzut la știri, că, de fapt, fata nu a alunecat, ci a fost împinsă. Și nu o dată, ci de două ori. Pentru că, după ce a căzut, a încercat să se agate de marginea peronului și să se salveze ridicându-se, iar ciminala i-a dat un șut. Doar venea trenul și nu ar fi vrut să rateze momentul. Dacă ar fi ajutat-o cineva, poate ar fi reușit să iasă de pe șine. Povestind, pare mult, dar totul s-a desfășurat pe durata a câteva secunde.

Acum, la aproape 11 luni de la crimă, Magdalena Șerban, femeia care a luat, cu bună-știință, viața unei tinere nevinovate, și-a primit pedeapsa: închisoare pe viață. Însă, din păcate, orice pedeapsă ar fi primit ea, pe fată nu o mai poate aduce aduce înapoi nimeni și nimic.

Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel.

Magdalena Şerban a fost arestată preventiv la finele anului 2017, pentru că a împins două tinere în faţa metroului, una dintre acestea decedând în urma impactului cu trenul, cealaltă reuşind să se salveze la timp. Femeia a fost supusă unei expertize psihiatrice, care s-a încheiat în luna februarie 2018. Expertiza psihiatrică efectuată Magdalenei Şerban a dovedit că aceasta poate răspunde penal.

Între timp, la Metrorex nu s-a schimbat nimic. Camerele filmează așa, ca să mai treacă timpul. Dacă e ceva, se uită ei retroactiv. Dovadă că la sfârșitul lunii iulie, anul acesta, un bărbat s-a sinucis în stația de metrou Nicolae Teclu. Și nu s-a aruncat, să nu poată fi oprit, ci a coborât pe șine, și-a pus o pungă pe cap, să nu vadă când vine trenul și apoi și-a așezat capul pe șine.

Despre panouri sau alte sisteme de protecție pe peron, nici nu poate fi vorba. Pare un vis frumos îndepărtat. Dacă nu pot angaja ei pe cineva să se holbeze la monitoarele alea…

blank