Economistul Nouriel Roubini anunță că urmează mama tuturor crizelor

Nouriel Roubini avertizează că economia globală ar putea suferi o lovitură dublă brutală cauzată de stagnarea creșterii economice și majorarea prețurilor.

Nouriel Roubini a scris într-un editorial publicat de The Guardian că guvernele și băncile centrale „creează condițiile pentru mama tuturor crizelor stagflaționiste de datorii în următorii câțiva ani”.

„În aprilie, am avertizat că politicile monetare și fiscale extrem de slabe de astăzi, atunci când sunt combinate cu o serie de șocuri negative, ar putea duce la o staglație în stilul anilor 1970 (inflație ridicată alături de o recesiune). De fapt, riscul astăzi este chiar mai mare decât era atunci. La urma urmei, ratele datoriei în economiile avansate și în majoritatea piețelor emergente au fost mult mai scăzute în anii 1970, motiv pentru care stagflaţia nu a fost asociată cu criza datoriilor din punct de vedere istoric. În orice caz, inflația neașteptată din anii 1970 a eliminat valoarea reală a datoriilor nominale la rate fixe, reducând astfel poverile datoriei publice ale multor economii avansate. În schimb, în ​​timpul crizei financiare din 2007-08, ratele ridicate ale datoriilor (private și publice) au provocat o criză severă a datoriilor – pe măsură ce au izbucnit bulele de locuințe – dar recesiunea care a urmat a dus la inflație scăzută, dacă nu chiar la deflație. Datorită crizei creditului, a existat un șoc macro la cererea agregată, în timp ce riscurile de astăzi sunt de partea ofertei”, a scris Nouriel Roubini.

„Ne-a rămas astfel ce era mai rău din anii 1970 stagflationari și din perioada 2007-10. Ratele datoriilor sunt mult mai mari decât în ​​anii 1970, iar o combinație de politici economice slabe și șocuri negative amenință să alimenteze mai degrabă inflația decât deflația, punând bazele mamei crizelor stagflationiste ale datoriilor în următorii câțiva ani„. a avertizat economistul.

„Deocamdată, politicile monetare și fiscale libere vor continua să alimenteze bulele de active și credite. Semnele de avertizare sunt deja evidente în rapoartele preț-câștiguri ridicate de astăzi, primele cu risc redus de capitaluri proprii, imobilizarea umflată și activele tehnologice și exuberanța irațională care înconjoară companiile de achiziții cu scop special, sectorul criptografic, datoria corporativă cu randament ridicat, obligațiile de împrumut colateralizate, capital priva și tranzacționare zilnică cu amănuntul. La un moment dat, acest boom va culmina într-un moment Minsky (o pierdere bruscă de încredere), iar politicile monetare mai stricte vor declanșa o prăbușire”, a explicat el.

„Dar, între timp, aceleași politici libere care alimentează bulele de active vor continua să stimuleze inflația prețurilor de consum, creând condițiile pentru stagflaţie ori de câte ori sosesc următoarele șocuri negative de aprovizionare. Astfel de șocuri ar putea rezulta din protecționismul reînnoit; îmbătrânirea demografică în economiile avansate și emergente; restricțiile privind imigrația în economiile avansate; reamenajarea producției în regiuni cu costuri ridicate; sau balcanizarea lanțurilor globale de aprovizionare„, mai consideră Roubini.

Acesta adaugă că guvernele din întreaga lume ar putea avea probleme cu gestionarea datoriilor, salvarea băncilor, companiilor și acordarea de asistență financiară gospodăriilor dacă piața se prăbușește și economia globală intră din nou în recesiune. „În același timp, datoriile private din economiile avansate ar deveni nesustenabile (așa cum au făcut-o după criza financiară mondială), iar spread-urile lor în raport cu obligațiunile de stat mai sigure ar crește, declanșând o reacție în lanț a neplăților”, a mai scris el.

Roubini afirmă că băncile centrale se află într-o situație imposibilă din această cauză: dacă umblă la planurile de relansare economică riscă un val de falimente însă dacă vor continua pe aceeași linie riscă să alimenteze o inflație de două cifre. „Acest dezastru în slow-motion pare inevitabil. Stagflația din anii 1970 se va întâlni în curând cu criza datoriilor suverane din perioada de după 2008. Întrebarea nu este dacă, ci când”, concluzionează el.