CCR a admis, joi, o excepţie de neconstituţionalitate la Codul de procedură penală, ridicată de PÎCCJ-DNA, şi a statuat că protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, printr-o altă decizie, judecătorii constituţionali au decis ca probele obţinute nelegal să fie eliminate din dosare.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de DNA în dosarul fostului ministrul de Interne, Gabriel Oprea, cauză în care acesta este cercetat alături de foşti şefi ai Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI.
Astfel, CCR a dezbătutut joi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.352 alin.(11) şi alin.(12) din Codul de procedură penală, respectiv Legea nr. 135/2010, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
Textele legale criticate au următorul conţinut: „(11) În cazul în care informaţiile clasificate cuprinse în dosar sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare şi permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului.
(12) Dacă autoritatea emitentă nu declasifică total sau parţial ori nu permite accesul la informaţiile clasificate apărătorului inculpatului, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „instanţa solicită” cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului” din cuprinsul dispoziţiilor art.352 alin.(11) din Codul de procedură penală este neconstituţională.
Totodată, CCR a constatat că sintagma „autoritatea emitentă” din cuprinsul dispoziţiilor art.352 alin.(12) din Codul de procedură penală este neconstituţională.
În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată condiţionează folosirea informaţiilor clasificate, calificate de judecător ca fiind esenţiale pentru soluţionarea procesului penal şi cu privire la care apreciază incidenţa dreptului de informare a inculpatului, deci pe care judecătorul le califică drept probe în dosarul cauzei, de permisiunea autorităţii publice care a clasificat informaţia (autoritatea emitentă) de a acorda accesul la aceste informaţii.
„Or, protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului şi faţă de garanţiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor părţilor din procesul penal, decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informare poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real şi justificat de protecţia unui interes legitim privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sau siguranţa naţională, iar decizia de refuz a accesului la informaţiile clasificate trebuie să aparţină întotdeauna unui judecător”, menţionează CCR.
De altfel, Curtea a reţinut că însăşi Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale prevede, la art.7 alin.(4), că ”Statele membre se asigură că, în conformitate cu dispoziţiile dreptului intern, decizia prin care se refuză accesul la anumite materiale [n.n. clasificate] în conformitate cu prezentul alineat este luată de o autoritate judiciară sau poate face, cel puţin, obiectul controlului judiciar”.
Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art.352 alin.(11) şi (12) din Codul de procedură penală, în redactarea actuală, contravin dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.21 alin.(3) din Constituţie, precum şi principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi, prevăzut de art.16 alin.(1) şi (2) şi de art.124 alin.(2) din Constituţie.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de DNA în dosarul fostului ministrul de Interne, Gabriel Oprea, cauză în care acesta este cercetat alături de foşti şefi ai Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI. Aceştia sunt judecaţi pentru deturnarea fondurilor DIPI.
Ulterior, în 2016, un alt fost ministru al Afacerilor Interne, Petre Tobă, a fost pus sub învinuire de DNA pentru favorizarea făptuitorului pentru că ar fi refuzat să declanşeze declasificarea parţială a unor documente solicitate de anchetatori în dosarul în care Gabriel Oprea a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu în legătură cu cheltuieli din bugetul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă.
Probele obţinute ilegal, eliminate din dosare
De asemenea, CCR a admis, joi, cu majoritate de voturi, o excepţie de neconstituţionalitate la Codul de procedură penală, ridicată de Tribunalul Dolj, şi a statuat că prin sintagmea „excluderea probelor” în procesul penal se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosar.
Astfel, CCR a dezbătut joi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.102 alin.(3) din Codul de procedură penală, text de lege care are următorul cuprins: „Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”.
Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.102 alin.(3) din Codul de procedură penală şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.
Curtea a reţinut că „accesul permanent al judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei penale la mijloacele materiale de probă declarate nule (nulitate absolută sau relativă) nu poate avea ca efect decât o readucere în atenţia judecătorului, respectiv o reîmprospătare a memoriei acestuia cu informaţii care pot fi de natură a-i spori convingerile referitoare la vinovăţia/nevinovăţia inculpatului, dar pe care nu le poate folosi, în mod legal, în soluţionarea cauzei”.
„Aşa fiind, excluderea juridică a probelor obţinute în mod nelegal şi declarate nule în procesul penal, în lipsa înlăturării acestora din dosarele penale, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului şi a dreptului la un proces echitabil al acestuia”, subliniază CCR.