Actrița Silvia Ghelan a murit la vârsta de 95 de ani. O adevărată regină a scenei clujene, unde a slujit publicul mai bine de 50 de ani, aceasta a fost una dintre prezențele cele mai elegante din istoria teatrului românesc, scrie libertatea.ro
Actrița Silvia Ghelan a incetat din viată la vârsta de 95 de ani :
Născută la Cluj, în 25 octombrie 1924, absolventă a Conservatorului din acest oraș și decorată de Casa Regală a României cu decorația Nihil Sine Deo în 2013, la împlinirea vârstei de 89 de ani, Silvia Ghelan este una din marile actrițe pe care le-a dat orașul de pe Someș, jucând mai ales roluri dramatice și grave, precum Cesonia din „Caligula” dar și comice, precum Veta din „O noapte furtunoasă”. Cunoscută publicului mai ales grație filmului „Întoarcerea lui Voda Lăpușneanu” (1980), precum și pentru prodigioasa ei activitate din cadrul Teatrului Național din Cluj, „Silvia Ghelan a fost şi este tragediana zilelor noastre, tragicul fiind consubstanţial fiinţei sale. Totuşi actriţa nu refuză dramaticul, după cum nu se desolidarizează nici de comic sau melodramatic”, după cum notează criticul Justin Ceuca în cartea „Silvia Ghelan – eseu despre un actor”. A devenit angajata Teatrului Naţional din Cluj la 1 octombrie 1948 şi s-a pensionat din oficiu la 1 februarie 1985.
Actrița Silvia Ghelan a incetat din viată la vârsta de 95 de ani :
Debutul său a avut loc în 1949, în piesa pentru copii „Scufiţa roşie” de Evghenii Şvarţ. Prima sa apariţie într-un rol consistent a fost Wanda din „Gaiţele” de Al. Kiriţescu. Următorul rol de referinţă a fost Vidra din „Răzvan şi Vidra” de B.P.Haşdeu, în 1956. Actriţa a fost şi director al Teatrului Naţional din Cluj, funcţie pe care a împărţit-o cu regizorul Victor Tudor Popa şi cu actorul Valentino Dain, de la 1 septembrie 1971 la 14 iunie 1972.
„Ceea ce îi este propriu actriţei şi constituie forţa ei se cheamă transgresarea tuturor categoriilor. În acelaşi timp, Silvia Ghelan are capacitatea şi ştiinţa de a conferi celor mai simple sau derizorii ipostaze în care apare măreţie, majestate, fie că este vorba despre Lady Torrance din «Orfeu în infern» de Tennessee Williams sau Silvia din «Visul» de D.R. Popescu, despre Blanche din «Un tramvai numit dorinţă» sau Mary Tyrone din «Lungul drum al zilei către noapte» de Eugene O’Neill, despre Doamna Cleary din «Subiectul era trandafirii» de Frank Gilroy sau Saveta Colceriu din «Un os pentru un câine mort» de Alexandru Sever.
Fără a fi o interpretă «acreditată» de comedie, Silvia Ghelan nu a ocolit comicul, fie îmbinându-l cu tragicul, precum în Cesonia din «Caligula» de Albert Camus, fie dându-i forma superioară a ironiei, ca în Leonie din «Părinţii teribili» sau în Solange din «Mașina de scris» de Jean Cocteau. Actrita reușește şi performanţa satirei totale, a comicului negru sau grotescului, precum în Anna Fierling din «Mutter Courage şi copiii săi» de Bertolt Brecht”, mai scrie criticul Justin Ceuca în cartea pe care i-a dedicat-o actriței în 1998.