DIICOT anunţă, marţi, trimiterea în judecată a 12 inculpaţi într-un dosar de evaziune fiscală cu prejudiciu estimate la peste 180 de milioane de lei. Gruparea importa articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte din Turcia, fără a se întocmi documentele legale.

DIICOT a anunţat, marţi, trimiterea în judecată a unui număr de 12 inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală.

”Prin actul de sesizare s-a reţinut faptul că, în intervalul februarie 2011-noiembrie 2016, gruparea infracţională a derulat, pe teritoriul României, circuite de tranzacţionare privind comerţul cu articole de îmbrăcăminte, textile şi încălţăminte de provenienţă din import (din Turcia), la comandă, transportate în regim de grupaj/tip cargo, valorificate în final, în marea majoritate, fără întocmirea de documente fiscale sau prin întocmirea acestora fără conţinut real privind valoarea de vânzare şi cumpărătorul efectiv, în scopul obţinerii de avantaje de natură fiscală, constând în TVA şi impozit pe profit datorat bugetului de stat”, a transmis DIICOT.

Procurorii au precizat că gruparea a activat în cadrul a două grupuri infracţionale organizate (aferente perioadelor februarie 2011-martie 2016 şi martie-noiembrie 2016), pe tipare de fraudare diferenţiate:
Primul palier a constat într-un circuit marfă Turcia-România.

”Astfel, pe fondul cererii de mărfuri din import (din Turcia), formulate de clienţii-beneficiari finali care activau, în mod real, pe piaţa de profil din România (în domeniul comerţului cu textile şi îmbrăcăminte), dar care nu optau sau nu deţineau capacitaea financiară de a importa în mod direct, grupul infracţional respectiv a folosit succesiv, în intervalul februarie 2011- martie 2016, mai multe societăţi „paravan”, care s-au constituit ca furnizori pentru clienţii interni”, a transmis DIICOT.

Procurorii a precizat că lanţul tranzacţional presupunea următoarele:

• din punct de vedere logistic, începând de la exportator, respectivele mărfuri urmau parcursul unui circuit în regim de grupaj (fără devoalarea defalcată a destinatarilor, în mod oficial) şi erau introduse într-un circuit documentar, prin care să se plătească taxe vamale şi TVA la un nivel minimal (marfurile fiind tranzacţionate la import la un preţ unitar derizoriu);

• grupajul avea loc anterior exportului, prin câteva societăţi exportatoare din Turcia (pe numele cărora erau „centralizate” mărfurile achiziţionate de la furnizorii reali din Turcia, conform comenzilor neoficiale, şi care figurau scriptic ca vânzători pe documentul de import şi pe documentele de achiziţie ale societăţilor „paravan” din România, controlate de către liderul grupării. În fapt, societatea de export avea strict rolul de „a aduna” marfa şi de a o exporta în tranşe cât mai mari şi cât mai grupate, pentru o eficienţă sporită, constituind astfel şi o entitate tampon în faţa vânzătorilor reali din Turcia, care aveau evidenţa comenzilor de marfă din România, îngreunând trasabilitatea sau individualizarea efectivă a comenzilor dintre furnizorii reali şi beneficiarii reali;

• etapa următoare consta în valorificarea de către beneficiarii grupajului în sistem cargo (clienţii finali din România), a unei mari părţi a mărfurilor din circuitul tranzacţional, fără documente şi obligaţii fiscale aferente, prin intermediul societăţilor „paravan” controlate de lider. În acest sens, o mare parte din marfa „importată” de către societăţile respective, fiind preluată în fapt, de către beneficiarii reali, fără documente de achiziţie, neidentificabili fiscal;

• importurile aveau la bază comenzi anticipate de la clienţii finali care achitau marfa comandată (total sau parţial), în avans sau ulterior – aceştia primeau marfa în general imediat după vămuire, în mare parte fără forme legale (operaţiunile respective nefiind evidenţiate), şi o valorificau ulterior la preţurile practicate pe piaţă;

• societăţile „paravan importatoare” (ce erau în fapt doar „comisionari” privind importul şi transportul de marfă) disimulau scriptic comercializarea unei părţi din stocul de marfă (în fapt marfa preluată „la negru” de clienţii finali), către societăţi inactive/invalide din punct de vedere fiscal, pentru a justifica descărcarea stocului şi a colecta scriptic TVA „cu valoare egală” cu TVA-ul achitat în vamă (la momentul echilibrării celor două valori, se începea şi folosirea succesivă a următoarei societăţi „paravan” controlate de către liderul grupării).

Al doilea palier infracţional vorbeşte despre un circuit marfă Turcia-Bulgaria-România.


DIICOT spune că pe fondul cererii de mărfuri din import (din Turcia), formulate de clienţii-beneficiari finali care activau, în mod real, pe piaţa de profil din România (în domeniul comerţului cu textile şi îmbrăcăminte), dar care nu optau sau nu deţineau capacitaea financiară de a importa în mod direct, o societate comercială s-a interpus a fi furnizor pentru aceştia, dar printr-un lanţ tranzacţional care cuprinde alte două categorii de entităţi, cu rol de societate interpusă, fără sens economic:

• importul se efectua într-o altă ţară comunitară (Bulgaria), printr-o societate cu rol de importator, aparent la comanda societăţii furnizor (având în vedere că mărfurile importate erau livrate imediat ulterior fără a fi recepţionate fizic de către entitatea din Bulgaria);

• etapa următoare constă în vânzarea către achizitorul intracomunitar din România, dar având ca finalitate faptică valorificarea de către beneficiarii finali a unei mari părţi din mărfurile din circuitul tranzacţional, fără documente şi fără obligaţii fiscale aferente, prin intermediul unor societăţi de tip fantomă, ce figurau drept clienţi interni ai societăţii furnizor;
• cel puţin 7 clienţi ai firmei au fost utilizaţi de către liderul grupării pentru a descărca gestiunea societăţii furnizor şi în subsidiar de a rupe trasabilitatea fiscală a mărfurilor (o mare parte din marfa „vândută” de către achizitorul intracomunitar către fantome, fiind preluată în fapt, de către beneficiarii reali, fără documente de achiziţie, neidentificabili fiscal)”, au mai precizat procurorii.


Prejudiciul total estimat în cauză este de 182.530.501,72 lei.

În cauză au fost instituite măsuri asiguratorii, iar dosarul a fost înaintat Tribunalului Ilfov.