Liber sa te duci cu altii/altele – sau ce? Nu stiu de ce am impresia ca 98% din cei care au citit titlul, la asta s-au gandit. Si adevarul asta e. Odata ce ai intrat intr-o relatie de cuplu, asta e prima libertate la care renunti de bunavoie. „Tu esti jumatatea mea” si „Te iubesc numai pe tine” ocupa, de departe, locurile fruntase in declaratiile de dragoste ale tuturor timpurilor.
Credem ca acea cautare a sufletului inseamna sa gasim un om. Perechea. Jumatatea. Cel/cea care sa ne completeze pe deplin. Care poate sa puna ceva acolo unde este o lipsa. Veacuri intregi de esec nu ne-au facut sa ne invatam minte. Am vazut asta de mii de ori: in familie, la prieteni, acasa la noi. Sincer, cate cupluri longevive care nu si-au pierdut scanteia sunt printre noi? Din cate stim, Romeo si Julieta au murit de tineri…
In timp, oamenii se cunosc, se imprietenesc, isi construiesc impreuna o viata. Dar scanteia, nebunia, sentimentul acela coplesitor ca totul are un sens si ca ai puterea sa darami muntii mai apare sporadic. Ca o burnita nehotarata acolo unde candva fusese o rupere de nori.
Dar, bineinteles, asta nu pare sa aiba legatura cu faptul ca nu-ti mai permiti (sau nu ti se mai permite) sa te uiti dupa altii/altele. Libertatea in cuplu inseamna mai mult decat atat. Nu inseamna nici ca: „Eu as vrea sa fiu vegetariana, dar nu pot pentru ca el mananca cu carne”; sau: „Mi-ar placea sa meditez dimineata, dar nu vreau s-o deranjez pe iubita mea” (de parca ea ar putea sa auda cum se lupta el cu propriile ganduri).
Libertatea in cuplu este, de fapt, libertate pur si simplu. Cat de bine stii sa fii liber cu tine insuti, indiferent de prezenta celuilalt langa tine. La urma urmei, ce te tine? Libertatea inseamna sa faci ce vrei, da. Adica sa fii capabil sa-ti indeplinesti scopurile, pe deplin constient de consecintele pe care le implica fiecare alegere.