Nu ştiu ce să zic despre candidatura Vioricăi Dăncilă la prezidenţiale. O avea şi dumneaei niscai neîmpliniri în munca de partid şi vrea, musai, să se sinucidă politic.
Partidul îi cere să candideze la prezidenţiale lui Vioric Dăncilă ok, dar dacă o parte din partid i-o va cere, pentru ca, ulterior, înfrântă fiind, să o alunge din fruntea de preşedinte PSD,iar cealaltă parte, dintr-un orgoliu politic nemăsurat. De ce ar accepta să se înscrie într-o cursă fără sorţi de izbândă.
Care să fie, atunci, explicaţia unui demers ale cărui consecinţe se vor întoarce, cu siguranţă, împotriva sa şi a eventualei reformări a partidului?! Doar aceea că există cutuma potrivit căreia preşedintele formaţiunii trebuie să candideze la preşedinţie?!
E posibil ca, măcar unii dintre cei care o îndeamnă să facă acest pas, să încerce să scape, astfel, de „damnată”?!
Altfel, nu pot pricepe în ce fel cred aceştia că Dăncilă, cu toată transformarea ei din epoca „după-Dragnea”, l-ar putea învinge pe Iohannis la prezidenţiale.
Şi de ce ar trebui actualul premier să renunţe la guvern şi partid, numai şi numai ca să bifeze un eşec lamentabil? Spre a ne arăta nouă că „Vio e bărbată” şi că nu se teme de confruntări? Să vadă naţia că ea nu e „un om laş” şi că, ce să vezi, va candida, dacă partidul i-o va cere?
Gândesc unii să scape, în acest fel, atât de Dăncilă, cât şi de Firea – edilul Capitalei fiind, orice s-ar spune, un actor cotat cu mai multe şanse pentru accederea în turul doi al prezidenţialelor -, aceasta din urmă scoasă din cursă de candidatura premierului?
Gabriela Firea are, totuşi, mult mai multă îndreptăţire spre a deveni prezidenţiabila Kiseleff-ului pentru Cotroceni. Doar că prea puţini social-democraţi/colegi de partid înteleg acest lucru sau se fac că nu înţeleg.
Ceea ce vreau să spun este că, împingând-o pe Dăncilă într-o cursă fără şanse, toată lumea va avea de câştigat, mai puţin Dăncilă şi PSD, şi anume: cei care resping ideea aplicării unei social-democraţii de inspiraţie europeană, în Kiseleff, cei care vor s-o descăpăţâneze pe preopinentă, toţi contracandidaţii ei la Cotroceni.
Încep să cred că, totuşi, ceva e putred în Danemarca, intersecţie cu „Ţara lui Dragnea”…