International, Stiri

Dacă nu mai puteţi învăţa s-ar putea să fie de vină… monogamia?!

Monogamia forţată afectează negativ capacitatea de acumulare de informaţii

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cercetatorii de la Universitatea din Lausanne au ajuns la concluzia ca, dupa cateva generatii de monogamie fortata, capacitatea de invatare ar putea sa aiba de suferit.

Descoperirea publicata miercuri nu este o scuza pentru barbatii care s-au indepartat de partenerele lor, ci, mai degraba un indiciu despre evolutia inteligentei, relateaza The New York Times. studiul a fost realizat de Brian Hollis si Tadeusz J. Kawecki, biologi la Universitatea din Lausanne, in Elvetia. Cei doi au analizat o specie de muste numita Drosophila melanogaster, cunoscuta si drept musculita de otet, care are, in mod normal, un stil de viata poligam.

Pentru a-si gasi o partenera pentru imperechere, de multe ori, masculul se lupta cu alte exemplare, pentru intaietate, dupa care isi alege perechea. „Masculii genereaza o serie de sunete specifice folosindu-si aripile, un fel de cantec de imperechere”, spune dr. Hollis. Femelele virgine cedeaza, de obicei, cantecelor, insa cele care s-au imperecheat de curand sunt mai predispuse sa refuze avansurile masculilor. „Daca nu sunt interesate, ii lovesc [pe masculi] cu picioarele din spate”, adauga Hollis. Dupa cateva zile, totusi, femelele pot alege sa se imperecheze din nou.

Acum sapte ani, pe cand studia in ce fel competitia modeleaza evolutia adultilor, la Universitatea Florida, Brian Hollis a inceput sa creasca doua grupuri de muste, unul obisnuit, poligam si al doilea monogam, fortat. În 2011, cand s-a mutat la Universitatea din Lausanne l-a intalnit pe Tadeusz Kawecki, un expert in invatare. Cei doi oameni de stiinta s-au intrebat daca obiceiurile de imperechere diferite, impuse de Hollis, au afectat in vreun fel abilitatile mustelor. Pentru a stabili acest lucru, s-au hotarat sa supuna insectele la un test de invatare, care consta in recunoasterea unui miros. Astfel, cercetatorii au pus bucati de parafina in tuburile in care erau tinute mustele si, dupa 30 de secunde, le-au agitat violent. Dupa ce au repetat aceasta etapa de mai multe ori, insectele ar fi trebuit sa invete mirosul parafinei si sa il identifice drept o amenintare.

In a doua etapa, grupurile de muste au fost introduse intr-un recipient al carui capat se impartea in doua brate, in forma literei T. Una dintre directii mirosea a parafina, cu care mustele fusesera invatate, in timp ce al doilea brat avea un miros inofensiv. Scopul experimentului era sa determine ce directie vor alege mustele si daca alegerea facuta de grupul monogam este diferita de cea a grupului poligam. Rezultatele au fost uimitoare, un numar semnificativ de insecte din grupul monogam facand alegerea gresita, ceea ce arata o scadere a capacitatii lor de invatare.

Experimentul sugereaza ca efortul de a-si gasi un partener favorizeaza evolutia abilitatilor lor. Invatarea are inca multe mistere pentru oamenii de stiinta. Un animal inteligent poate invata sa gaseasca mai multa hrana, sau sa se fereasca mai eficient de pradatori. Insa daca procesul ar fi atat de simplu, atunci toate animalele ar fi la fel de inteligente ca si oamenii si, totusi, nu sunt, pentru ca invatarea presupune anumite costuri. Dr. Kawecki spune ca mustele crescute si obisnuite sa invete, au o durata de viata mai mica si pierd competitia pentru hrana in fata celorlalte exemplare. Chiar si atunci cand nu sunt amenintare cu infometarea, mustele fortate sa invete au o viata cu 15% mai scurta decat media.

Cercetatorii nu stiu de ce se intampla acest lucru. Ar putea fi vorba de schimbari in sistemul nervos, pe care invatarea le genereaza, care provoaca pagube pe termen lung sau ar putea fi vorba de faptul ca animalele isi irosesc o parte insemnata a energiei invatand. Din cauza acestor costuri, evolutia creste capacitatea de invatare doar atunci cand beneficiile depasesc neajunsurile, asa cum este cazul imperecherii. Hollis si Kawecki banuiau ca mustele care au o capacitate mare de invatare ar putea sa recunoasca femelele receptive mai usor si sa se imperecheze cu mai multe dintre ele pana mor, asa ca au organizat un nou experiment. Masculii poligami si cei monogami au fost pusi in cate un recipient, in care se aflau cate o femela receptiva si cinci femele care nu erau receptive. Dupa o ora, au analizat cati dintre ei s-au imperecheat si au descoperit ca masculii poligami au identificat mult mai usor femelele receptive, in timp ce mustele monogame au pierdut timpul curtand si fiind respinse de femelele care nu erau receptive.

Desi astfel de experimente nu au avut loc pe alte specii, pana acum, Brian Hollis intuieste ca relatia dintre sex si evolutia invatarii ar putea sa aiba efecte si la alte animale, sau chiar la oameni. „Cred ca ne putem face o idee despre ce se intampla in natura si de ce avem creierele pe care le avem”, spune el.

blank