Cum e cu pornografia?
Scot Sothern e un fotograf din Los Angeles și un mare fan al prostituatelor. De-a lungul timpului, Scot a fotografiat/s-a culcat cu o grămadă de prostituate din Los Angeles. Fotografiile lui au fost expuse în galerii de artă din Canada, America și Europa. Imaginile lui Scot au trezit o serie de fantezii privitorilor… fiecare poză are o poveste interesantă. Iat-o pe următoarea:
Am agățat-o pe Havana pe strada Stanford pe undeva lângă Pico. Mi-a zis că e din Mexic și că a venit aici în țara tuturor posibilităților să se îmbogățească. Havana e îmbrăcată în dresuri de culoarea pielii și un top lucios. Nu știu prea bine pe unde mă aflu, dar Havana cunoaște bine zona. Până și cele mai murdare străzi din Los Angeles sunt frumoase și liniștite când e noapte. Farurile mașinii luminează reclame colorate și clădiri industriale. Machiajul Havanei e țipător, în strat gros. Țopăie în scaun și-mi tot freacă pula prin blugi.
Îi spun că vreau doar să-i fac o fotografie, dar are o reacție pavloviană la tipii cu mașină și bani. „De ce nu vrei mai mult?” mă întreabă, strângându-mi pula în mod plăcut. „Mmm, se simte mișto, tati. E tare, cred că o cam vrei pe Havana.”
Încerc să-i explic că tăria pe care o simte e din cauză că am o reacție pavloviană când cineva îmi strânge pula, dar că întâlnirea noastră e doar pentru fotografii. M-am reformat.
Mă duce la o clădire cu trei etaje care pare a fi făcută din noroi. Sub luminile de stradă, gangsteri, curve și drogați se învârt în cercuri fără să gândească. Dacă mă uit printre gene, parcă văd moartea cu coasa stând la pândă. Parchez și urcăm la Havana. Merg cu precauție. Havana ghidează drumul. Îmi oferă mâna, dar refuz, prefer să mă descurc singur.
O ditamai namila neagră vine spre noi. „Prietene, amigo,” spune el și se apropie cam tare.
„Păstrează distanța,” îi zic. „N-avem ce discuta.”
Ține în mână un laptop varză.
„Douăzeci de dolari,” îmi zice. „E laptop bun, băiatu’.”
Îi mulțumesc pentru ofertă și îi spun că economisesc bani să-mi iau un iPhone. Se strâmbă iritat de glumă, am impresia că o să mă atace. Havana țipă la el într-o limbă străină și-l alungă. Bărbatul rămâne pe loc, noi înaintăm.
Havana scoate cheia în fața ușii și intrăm. Miroase a țigări și a transpirație. Coborâm șase scări spre un holișor claustrofobic, înclinat ca un tunel german expresionist. Are o altă cheie cu care deschide o altă ușă. Intrăm în camera ei, mică și kitschoasă, dar curățică. De partea cealaltă a peretelui aud un duș curgând și simt miros de levănțică. Havana are un pat dublu cu cearșafuri curate și o pernă cu Masters of the Universe. „Hei, îl ai pe He-Man,” zic.
„Si, si, da,” zice. „He-Man, Skeletor.”
„She-Ra.”
„She-Ra,” spune strângând sexi din ochi.
Lângă baie e un raft pe care stă un televizor mare cu ecran plat. O rog pe Havana să-l deschidă, îmi spune că mai bine nu, e doar pornografie. Și își închipuie că sunt undeva deasupra acestui gen de mizerii. „Da, da,” o încurajez. „Deschide-l. O să fie un fundal drăguț.”
Facem câteva poze lângă televizor, apoi pe pat. Havanei îi place aparatul foto, se distrează, așa că e dezamăgită atunci când mă opresc după zece cadre. Mai are câteva ore de muncă în noaptea asta, așa că o duc înapoi la fete. Pe drum înapoi, vânzătorul de laptop mai face o încercare. Havana îl numește drogat prost și se răstește la el. În mașină, îmi spune că a venit în America din cauză că Mexicul e distrus de războiul drogurilor și din păcate, a întâlnit și aici același război. O ascult și sunt total de acord, după care o pup în loc de rămas bun.
Sursă: vice.com