Obiceiul de a ciocni paharele, la o petrecere, la o intalnire intre prieteni, gest insotit, de regula, de o urare, o promisiune, un toast, exista in aproape toate tarile lumii. Traditia și bunele maniere spun ca, atunci cand ciocnesti paharul cu cineva, trebuie sa privesti persoana respectiva in ochi, garantie a sinceritatii si a bunelor intentii.
Cei mai multi dintre specialistii in istoria culturii si a traditiilor considera ca originea acestui obicei se afla in Evul Mediu, cand, la banchetele date de diversi aristocrati, era o practica frecventa aceea de a pune otrava in paharul cu bautura al unui nobil concurent sau dusman, pentru a scapa de el, in aceasta maniera simpla.
In astfel de conditii, toata lumea suspecta pe toata lumea si atunci cineva a avut ideea de a ciocni paharele, in acel moment stropi de bautura dintr-un pahar sarind in celalalt pahar, un fel de asigurare ca lichidul respectiv nu era otravit, scrie site-ul todayifoundout.com.
Mai mult, in unele locuri se obisnuia chiar ca fiecare dintre cei care beau impreuna sa toarne putin lichid in paharul comeseanului si sa ia prima inghitura privindu-l pe celalalt in ochi. In maniera aceasta se dovedea ca nu exista intentii ascunse. Cel care refuza sa procedeze in acest fel devenea automat suspect.
In Enciclopedia Britanica, se precizeaza, insa, ca obiceiul de a ciocni paharele este mult mai vechi, mai exact ca vine din antichitate.
A bea « in sanatatea vietii », ciocnind paharele, ar putea avea legatura cu un vechi ritual religios, in cadrul caruia un moment important era acela de a bea « in onoarea zeilor si a mortilor ». La greci si la romani, libatiile (act ritualic, constand in gustarea si, apoi, varsarea unei cupe cu vin, lapte sau alta bautura, in cinstea zeilor si a celor trecuti in eternitate) erau nelipsite nu numai in cadrul sarbatorilor religioase, ci si de la orice fel de alta petrecere.
Aceasta supozitie, ca obiceiul ciocnirii paharelor vine din antichitate pare a fi sustina si de descoperirea, in 1995, a unor vechi texte (de catre Dwight B. Heath, profesor de antropologie la Brown University, in SUA, care le-a si publicat in International Handbook on Alcohol and Culture), in care se povesteste ca urarile frecvente care insoteau gestul ciocnirii paharelor, erau « « Viata lunga ! » sau « Sanatate ! ».
Astazi, daca cineva refuza sa ciocneasca paharul nu mai inseamna, evident, ca ar avea intentia de a otravi pe cineva, dar, in virtutea traditiei, este un semn de izolare de grup, de refuz de a se bucura alaturi de ceilalti.