Business

Criza de forta de munca: problema sau oportunitate?

Scriam in primavara lui 2018 ca din ce in ce mai multe companii din Romania, atat mari, cat si mici, se confrunta deja cu o criza de personal, asa cum era de asteptat.

In mod constant, in ultimii ani, au plecat din piata muncii din Romania sute de mii de oameni, in timp ce firme de afara au decis sa investeasca sau sa-si extinda operatiunile din Romania. Din aceasta crestere a cererii si diminuare a ofertei de forta de munca, a aparut un dezechilibru major, care se adanceste zi de zi si care ne face vulnerabili la urmatoarea criza economica. Indiferent despre ce domeniu vorbim, indiferent de profilul postului sau de nivelul de pregatire al candidatului, realitatea este ca din ce in ce mai greu gasesti oameni ca sa acoperi aceste posturi.

Cum s-a ajuns aici?

Acum 10-15 ani, Romania era perceputa ca o piata atractiva datorita nivelului redus al salariilor, comparat cu America de Nord sau vestul Europei, ca atare multinationalele au vazut o oportunitate inclusiv de a muta integral operatiuni aici. Astfel Romania a devenit usor-usor hub pentru multe comapnii uriase. Lucrurile au functionat win-win: oamenii, inclusiv tinerii, aveau de munca, somajul a intrat pe un trend de scadere, in timp ce nivelul costurilor era unul redus, care permitea mentinerea unor marje bune.

Usor usor, asa cum este si normal, costurile au inceput sa creasca, fie ca vorbim de chirii, fiede nivelul salarizarii, dar cu toate acestea atractivitatea acestei piete s-a mentinut. Multinationale nu doar ca nu si-au redus operatiunile aici, ci au continuat sa investeasca si sa le dezvolte.

Care sa fie explicatia?

Paradigma s-a schimbat, Romania nu mai este considerata o tara cu o forta de munca de tip “low-cost”, ci “value for money”. Oamenii sunt din ce in ce mai bine pregatiti, livreaza o munca din ce in ce mai sofisticata, iar pretul platit pentru aceasta prestatie este unul mai ridicat, dar “corect”. Noua realitate este ca au fost aduse in Romania inclusiv operatiuni din Asia, care sigur sunt la un nivel de cost mai redus, dar care nu ofera acelasi profil al fortei de munca (calitate, nivel de pregatire, cultura, compatibilitate in comunicare etc). S-ar putea spune ca s-a ajuns in Romania la un echilibru intre cost si livrabile. Romania se afla dpdv cost al orei de munca intre Occident si Orient, dar ofera o calitate a fortei de munca apreciata, recunoscuta, cu capacitate de invatare, de adaptare si de inovare foarte ridicate.

Starea de echilibru

 In aceasta situatie de echilibru, toata lumea ar trebui sa fie multumita si sa se realizeze maximul din potentialul de dezvoltare al Romaniei. Dar oare asa este? Din nefericire nu se realizeaza maximul nici de catre angajati, nici de catre angajatori. Exista multe proiecte care fie se implementeaza la un nivel redus, fie deloc, din mai multe cauze (inclusiv infrastructura precara, lipsa de predictibilitate a fiscalitatii, dar si insuficienta fortei de munca). De multe ori nici nu mai  exista pretentii de pregatire adecvata postului, angajatorii oferind cursuri intentisive si calificare direct la locul de munca, trebuie doar sa vii la munca.  Chiar si asa, potentialul de dezvoltare al Romaniei nu se realizeaza acum. Lasam bani pe masa.

Ce se poate face?

Exista mai multe solutii pentru a atenua criza actuala a fortei de munca, iar Angajatorii de Top le au la dispozitie.

Una dintre acestea, cu aplicabilitate imediata dar impact redus spre mediu, ar putea fi restructurarea aparatului de Stat, proiect necesar, posibil, dar putin probabil in an electoral. Exista multe oportunitati de a eficientiza acest Angajator de Top (prin prisma volumului de angajati, dar si a nivelului crescut de salarizare), astlfel incat birocratia sa fie redusa, cu o structura de personal mult mai supla si orientata spre nevoile cetateanului si ale companiilor private, platitoare de taxe. In acelasi timp, oamenii care ies din acest sistem, vor avea oportunitati sa isi gaseasca un rol in sistemul privat, avid de forta de munca.

O alta solutie de crestere a bazinului de forta de munca pentru mediul privat ar fi si relaxarea proceselor de atragere de forta de munca de afara. Am vazut cu totii in ultimii ani, cum imigranti de pe alte continente activeaza cu succes in domenii precum turism, constructii, productie si chiar servicii medicale sau IT. Desi sunt multe considerente legate de adaptare si integrare de avut in vedere, ritmul de primire pentru forta de munca de afara tot ar trebui crescut.

Solutia de substanta, la indemana si care rezolva problemele de personal al companiilor (inclusiv ale Angajatorilor de Top) este externalizarea activitatilor si proceselor non-core. In final, fiecare companie trebuie sa aiba oamenii potriviti si suficienti numeric pentru obiectul principal de activitate, orice alt proces secundar se poate externaliza. Companiile mari cu experienta de pe alte piete dezvoltate (inclusiv Angajator de Top) au pus in practica externalizarea masiv, mentinand o schema de personal eficienta, care asigura si gestiunea partenrilor catre care s-a facut externalizarea. Fie ca vorbim despre produse si servicii financiare de tip factoring, de servicii de tip telesales/telemarketing sau suport, de gestiune a contabilitatii sau HR/payroll, de servicii de colectare creante sau chiar de dezvoltare sisteme informatice, companiile mari si mici au inteles beneficiile firmelor specializare din piata si au ales sa lucreze cu astfel de parteneri specializati.

Dar care este secretul acestor parteneri? Nu functioneaza si ei pe aceeasi piata (dificila) a muncii?

Specializarea le permite sa ajunga la niveluri de competenta si productivitate foarte ridicate, le permite sa investeasca in continuu. Productivitatea aceasta miraculoasanu inseamna insa  ca angajatii aceia fac de doua ori mai multe operatiuni decat unii obisnuiti, ci se bazeaza pe combinatia optima dintre angajati si tehnologie. Aceasta imbinare a proceselor creative si decizionale facute de angajati cu cele repetitive si de volum facute de sisteme aduce beneficii majore, pe termen lung si ne si pregateste pentru viitor. Adoptarea si utlizarea extinsa a tehnologiei si sistemelor informatice reprezinta o necesitate ACUM si nu suporta amanare. Fie ca vorbim despre informatizarea proceselor cu publicul pentru eliminarea birocratiei la Stat, fie ca vorbim despre digitalizarea proceselor legate de clienti sau chiar adoptarea RPA (robotic process automation) pe procesele interne, unde firmele romanesti joaca un rol important la nivel international, tehnologia ne permite sa livram consistent mai mult, mai repede, cu mai mare acuratete si cu mai putin personal. Si mai ieftin, da.

Nevoia te invata. Daca nu ai suficienti oameni, nu ii poti “produce”, dar iti poti adapta modelul de business. Singura solutie pe termen lung este optimizarea activitatilor si proceselor intre oameni si tehnologie. Iar aceasta optimizare nu este ceva static, ai implementat-o acum si o revizuiesti la anul, ci este ceva dinamic. In permanenta resursa umana trebuie sa invete lucruri noi, trebuie sa se adapteze, sa isi puna in valoare creativitatea, astfel incat sa ramana competitiva alaturi de “masini”.  

Indiferent ca vorbim despre companii mari sau mici, externalizarea le permite acestora accesul indirect la servicii cu un inalt nivel de eficientizare si tehnologizare, la un cost redus. Campionii eficientei si ai adoptarii ultimelor tehnologii sunt companiile specializate, care reusesc sa suplineasca orele de munca umana lipsa, prin tehnologie/RPA.

blank