Parlamentarii se află la primele ședințe online în plen. Votul de acasă, impus de împrejurările acestei pandemii, lansează telemunca și pentru forul legislativ, fapt care ar putea simplifica multe neajunsuri. Până la apariția unor vaccinuri sau tratamente cu adevărat eficiente și sigure, întreaga viață socială planetară se vede supusă unor adaptări care vor deveni cu siguranță utile și abordabile ulterior. Mediul online devine în sfârșit platforma care poate limita costurile, birocrația, abuzurile cât și posibilitatea unor corecturi mai rapide ale neregularităților publice.
Votul de acasă ar trebui să devină soluția aplicării inițiativelor cetățenești, oricare ar fi subiectul și consecința acestora. Politicile publice se văd deja supuse unei cezurări de către interesul general iar guvernanții apelează încă nepermis la clasificarea unor informații care statuează abuzul, corupția. Achizițiile publice secretizate rămân în continuare o formă de fraudare perfectă garantată de actualul șef al statului. Nu clasificarea unor informații trebuie să fie obiectivul acestor zile ci crearea unor site-uri cu informații care să dovedească transparența. Autoritatea statului și demnitarilor nu se află în descendența abuzurilor, așa cum contrar încă își permit guvernații români și parlamentarii.
Votul de acasă abordat de parlamentari, sub efectele stării de urgență dar și a unei comodități care se poate instala parazitar, trebuie adus în efectele sale majore și nu în posibile noi abuzuri. Mai mult, securizarea și garantarea acestei noi schimbări de paradigmă în funcționare, trebuie să instituie în regim de urgență o legislație cu responsabilități juridice generale. Pandemia obligă la schimbări care au fost evitate mult timp în mod programatic prin corupție și lipsa unor reforme structurale.
Votul online de acasă impus de condițiile excepționale ale “distanței sociale” și ale restrângerii temporare a “libertății de mișcare” sparge establishmentul. Domeniile privat și domeniul public vor suferi o aliniere necesară, însă cu respectarea redefinirii și conservării vieții private a persoanelor, indiferent cine sunt acestea. Pandemia obligă întreaga planetă la o etică imposibil de trecut cu vederea pentru că războiul economic a dus lucrurile mult prea departe, iar pericolele pot veni nu numai de la economie. Lumea postpandemie va fi mai atentă la celălalt, într-un sens mai plauzibil decât până acum, când acesta devenise o simplă țintă.
România poate funcționa politic și economic și de acasă cu condiția îndeplinirii unor criterii de transparență, despre care Guvernul pare total străin, necesare chiar în perioada acestei pandemii. Fără o închidere definitivă a prăviliei totalitare, România nu poate face niciun pas postpandemie, cu toate eforturile agresiv-anacronice ale guvernanților.
PANDEMIE,
PARLAMENT,
TELEMUNCA,
VOT,