Pornografia „normalizează violenţa sexuală faţă de femei”?! V-aţi gândit vreodată la starlete porno că sunt şi ele… oameni?
Fiecare are propriile preferinţe pornografice. Unele sunt de departe mult mai nişate decât altele, dar ăsta este momentul în care porno-ul de pe internet se dovedeşte a fi o resursă utilă. Gândoţi-vă la toţi fetişiştii pentru picioare care nu mai trebuie să aplice pentru job-uri de vară la Barrats, sau entuziaştii de sex în grup care nu trebuie să se mai înscrie la o loterie de boli cu tansmitere sexuală în fiecare weekend ca să-şi facă plăcerile. Bineînţeles, nu este ceva real, însă adeseori fantezia este mai bună (sau măcar mai puţin neplăcută) decât realitatea, scrie Frankie Mullin, pentru vice.com.
În orice caz, dacă lui David Cameron îi iese pasenţa cu legea asta, o clasă specifică de consumator de pornache se va trezi că fantezia sa este interzisă prin lege. Această fantezie este ceea ce a fost numit „viol porno”, video-uri care, spune Cameron, „normalizează violenţa sexuală faţă de femei” şi care sunt „pur şi simplu otrăvitoare pentru tinerii care le văd”. Guvernul a jurat să interzică totul de la deţinerea până la rmărirea acestui gen de pornografie online.
Dacă sunt capabili să facă asta rămâne de văzut, dar propunerea de prohibiţie a deschis încă o data dialogul despre ce fel de sex cosensual între adulţi în faţa camerei video ar trebui să avem voie să privim. Dar în timp ce dezbaterile despre ce este sau nu acceptabil ca material de masturbare continuă pe forumurile mumsnet.com şi în paginile ziarului The Telegraph, o altă problemă, ceva mai importantă, ia avânt: câtă atenţie este acordată siguranţei şi felului în care sunt trataţi actorii erotici, adică femeile reale, nu fanteziile.
De mult au apărut poveşti de groază din seturile de filmare ale filmelor porno şi vor continua să apară. Femeilor li se încalcă înţelegerea pentru care şi-au dat acordul, sunt obligate să facă lucruri pe care nu sunt de acord să le facă, li se refuză cererea de a se folosi prezervativ şi nu sunt plătite aşa cum le-a fost promis. Si peste toate astea, se pare ca industria este plină de inegalităţi rasiale: actorii negrii sunt plătiţi considerabil mai puţin decât cei albi, iar femeile albe se pare că sunt sfătuite de agenţi şi manageri să evite scenele cu barbaţi negri din frica de a nu-şi distruge cariera.
Ca răspuns la toate aceste aprecieri deprimante, scriitoarea, sexologul şi fosta dominatrix profesionistă, Nichi Hodgson, a lansat Parteneriatul pentru Pornografie Etică. Hodgson este îngrijorată pentru etica din producţia de pornografie şi îşi propune să creeze un organism de auto-reglementare pentru a monitoriza abuzurile și practicile rele din industrie. Este o încercare de a deschide o piaţă liberă a fututului, în esenţă.
„Multe companii fac deja pornografie destul de bună”, spune ea. „Ce lipseşte este transparenţa faţă de cum este produsă şi despre asta este vorba în Parteneriatul pentru Pornografie Etică, despre clădirea încrederii utilizatorilor în pornografie. Practic le spunem că putem garanta că aceasta este produsă într-un mod etic.”
Hodgson spune că vrea să „revendice un nivel de moralitate mai înaltă” cu acest parteneriat, să demonstreze că producătorii de pornografie nu sunt toţi nişte scursuri lipsite de ruşine cărora le pasă mai mult de bani şi să fie totul cum vor ei, decât de bunăstarea unei fiinţe umane. Asta se va materializa într-un certificat aplicat pornografiei care îndeplineşte un set de criterii, iar producătorii care doresc să fie acreditaţi vor trebui să prezinte certificate de sănătate şi documente oficiale. De asemenea, sunt planuri pentru a implementa un sistem de raportare a plângerilor în mod anonim, pe care Parteneriatul pentru Pornografie Etică va avea dreptul de a le investiga.
Vedeta porno, actriţa şi activista Kitty Stryker, care lucreză în pornografia alternativă, este de acord că sănătatea actorilor, practicile de angajare şi condiţiile de lucru, nu fanteziile pe care le vedeţi portretizate pe ecran, ar trebui să aibă prioritate în orice dezbatere despre pornografie şi moralitate. „Dacă te uiţi la un film porno nu poţi să spui cine a fost degradat”, spune ea. „O companie importantă de pornografie vorbeşte constant despre cât de etici sunt ei, dar eu cunosc foarte multe femei care au lucrat acolo, unele dintre ele având nişte experienţe teribile. Nu sexul kinky ar trebui să ne îngrijoreze, ci căcatul din spatele scenelor.”
Exista în industrie şi cei ce se auto-intituleză ca producători de pornografie „feminişti”. Oameni ca Anna Span, care caută să se diferenţieze de normă prin crearea de filme care includ mai multe cadre cu corpuri masculine şi care sunt focalizate pe scenariu. Între timp, producătoarea premiată Petra Joy pretinde „estomparea liniei dintre artă şi porno” (chiar dacă de multe ori acest lucru echivaleză cu nişte imagini cu oameni făcând sex intercalate cu cadre cu pasari şi copaci). Aceşti producători şi companiile pe care le conduc sau pentru care lucrează au pus deja accent pe crearea unor medii de muncă echitabile, aşa că e foarte probabil ca ei să fie primii care se vor implica în Parteneriatul pentru Pornografie Etică. Cu toate acestea, în ciuda distincţiei care se face între pornografia feministă sau alternativă şi tipul de pornografie gonzo, mainstream şi mai misogină, stilistic vorbind, de care pare să-i fie cel mai scârbă lui Cameron, Hodgson nu doreşte să excludă companiile mari de pornografie.
Hodgson spune că va fi în continuare loc pentru pornografie „extremă” în cadrul certificării ei şi că se declară împotriva oricărei legislaţii care încearcă să pună poliţia pe fantezie. „Sunt cu adevărat îngrijorată de reprimarea aşa zisului viol porno ” spune ea. „Ultimele cercetări spun că 65% dintre femei au admis că au fantezii cu viol. Dorinţa este amorală, ceea ce îţi place să vezi sau cu care îţi place să ai fantezii nu este neapărat ceva ce ai visat să faci în viaţa reală”
Este mult mai evidentă întrebarea cum este produsă ponografia şi dacă actorii au fost cu adevărat în siguranţă când au filmat, decât să ne punem problema dacă să ne simţim sau nu vinovaţi de fanteziile noastre. Din păcate, să produci pornografie, de masă sau altfel, costă bani şi, pentru că majoritatea publicului lăbar este obişnuit cu material gratis, va fi o mare provocare să îi determini să consume pornografie „etică. Dar dacă vom continua să ne înfierbântăm la subiectul pornografie, ceea ce pare inevitabil în contextul cruciadei lui Cameron, hai s-o facem pentru a ne asigura că femeile sunt în siguranţă în lumea reală, indiferent dacă suntem deranjaţi de ceea ce fac în faţa camerelor de filmat.