Cristian Petrescu vrea la sectorul 3. Primar. A furat startul campaniei, cu sloganul ”Cheamă-l pe Cristi!”. El se leagă, ghiduș, de filmulețul devenit viral pe net ”Cristi” Băi, Cristi!”, filmuleț unde tipic mioritic este cel care-l cheamă pe Cristi iar nu acesta din urmă, propriu-zis (acesta, de fapt, nici nu se vede). Dar, de felul lui, cu cel care se vede în clip seamănă: stă indolent, fără să-i pese, de fapt, de cîinele ce-l tot trage de cracul pantalonului, nu face vreun gest să-l convingă pe câine să-l lase în pace. Singurul lucru la care se pricepe – și asta l-a făcut celebru – este strigătul. Strigă după Cristi, să-l apere el de câine: ”Cristi! Băi, Cristi!” Fără să vrea, cumva candidatul PMP pentru sectorul 3 este ca oropsitul atacat de câine, la gard: strigă și strigă și iar strigă și nimic din ceea ce am face eu sau dumneavoastră – o acțiune oarecare de îndepărtare a pericolului, nu mai are loc. Morala: dacă pe el nu se poate salva decât strigând după alții, cum putem spera să ne poată ajuta, cumva, pe noi?
O să spuneți că el e Cristi, nu amețitul de pe șanț care se apără de câine scuturându-și cracul pantalonului. Biografia personajului spune însă cu totul altceva. A luat-o ”de jos” cum ne placem să spunem despre cei ambițioși care pornesc în viață aparent fără multe șanse dar ajung sus, foarte sus, pe propriile puteri și cu propria muncă. N-ar prea fi și cazul de față. Potrivit CV-ului postat pe site-ul personal, Petrescu a absolvit Liceul Industrial nr. 37 din Bucureşti în 1989. Și-a început cariera în 1989 ca mecanic utilaj calcul, devenind în 1992 instructor sportiv. Și cum nici vreun star nu era, nu s-a ocupat nimeni să-l imortalizeze. Are un master în Ecoturism şi Protecţia Mediului obţinut la Universitatea Ecologică.
Între 1993 și 2001 putea fi întâlnit întâi referent, apoi şef biroul și, la sfârșit, şef serviciu la Ministerul Tineretului şi Sportului. Extrem de lăudabil, o să spuneți – da, dacă nu l-ar fi propulsat, așa vreo zece trepte în cariera profesională, sfoara politică portocalie pe care a intuit că poate urca. Între 2004 și 2005 era deja la cabinetul de primar al lui Liviu Negoiță, la Primăria Sectorului 3. Nu spune ce. Putea fi și consilierul de încredere, și șeful de cabinet și omul de serviciu. Dar locul acesta călduț este cel din care s-a înșurubat eficient în profesie și în politică. 2007 îl găsește deja ditamai directorul executiv, la Primăria Municipiului București, Direcția Dezvoltare Turism. Probabil că n-a fost prea greu, cu noua sa funcție și cu relațiile dinainte (a lucrat la Cabinetul ”marelui” Lviu Negoiță, nu?) să devină un om de mare încredere pentru Elena Udrea. De atât de mare încredere, încât blonda i-a oferit pe tavă contracte cu MDRT în valoare de peste un milion de euro. Și i-a mai ajutat și nevasta, să capete cotracte cu CADNR, în valoare de aproape 500 de mii de euro și 4, 6 milioane de lei. Și asta-i încă nimic! L-a făcut chiar ministru în locul ei…
Dublura Udrei de la minister, primadonă la Sectorul 3? Poate, totuși, e prea mult pentru mecanic de utilaj de calcul.