Fertilizarea in vitro este procedura care tratează infertilitatea unui cuplu, atunci când toate celelalte tratamente clasice de infertilitate sau alte metode de reproducere asistată n-au avut șanse de reușită.
Fertilizarea in vitro este o procedură ce se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, cuprinde mai multe etape și, în esență, înseamnă crearea unui embrion uman în afara corpului.
Stimularea ovariană este procedura prin care se dorește obținerea mai multor ovule ce urmează a fi supuse fertilizării. Însă, pentru obținerea acestor ovule este necesară stimularea ovarelor cu ajutorul tratamentelor medicamentoase, adaptate nevoilor fiecărei femei. Din nefericire, acestea nu garantează recoltarea ovulelor întotdeauna, existând și cazuri în care femeile nu pot produce mai mulți foliculi.
Fertilizarea ovocitelor
Puncția este procedeul prin care se recoltează ovocitele și nu este deloc dureroasă.
Fertilizarea ovocitelor este o etapă importantă a procedurii de fertilizare in vitro și constă în „împreunarea” ovocitelor colectate cu material seminal donat de partener. La finalul acestei etape, medicul specialist va ști care este numărul de embrioni ce pot fi transferați în uter.
Transferul embrionar se poate face fie în faza de embrion – la 72 de ore după fertilizare, când sunt transferați cei mai viguroși embrioni -, fie în faza de blastocist – după 5-6 zile de la recoltare, embrionii ajung la stadiul de blastocist.
Ce se întâmplă după FIV?
Imediat după ultima procedură, cea a transferului embrionar, urmează o perioadă de repaus. Unele femei pot să nu simtă ceva special, iar altele să resimtă câteva crampe abdominale. Recomandările medicale sunt pentru a evita efortul fizic pe o perioadă de cel puțin 3-4 zile de la efectuarea transferului embrionar.
Revenirea la locul de muncă și la alte activități cotidiene se poate face la 48 de ore de la intervenție, dar cu dozarea efortului. Urmează o perioadă de 12-15 zile până la efectuarea testului hCG, cel care arată dacă procedura de fertilizare in vitro a avut sau nu succes.
Hormonul de sarcină
Gonadotropina corionică sau hCG este un hormon secretat de învelișul exterior al embrionului ce se dezvoltă în uter. Creșterea concentrației acestui hormon, numit și hormon de sarcină, este primul semn ce confirmă existența sarcinii.
Există două tipuri de teste hCG: unul calitativ, ce detectează prezența hormonului în sângele femeii, și unul cantitativ, denumit și beta hCG, ce măsoară cantitatea de hormoni din sânge. Valoarea crescută a acestui hormon indică reușita procedurii de fertilizare in vitro, existența sarcinii. Iar pe măsură ce zilele trec, crește și valoarea acestui hormon.
Primele semne
În mod firesc, vor apărea și primele semne de sarcină: sâni sensibili la atingere, halourile din jurul sfârcurilor se închid la culoare, apar ușoare stări de somnolență, slăbiciune, greață. Confirmarea sarcinii se va face prin examen ecografic.
O sarcină obținută prin fertilizare in vitro nu se diferențiază cu nimic față de una obținută normal. Și, la fel ca în cazul unei sarcini normale, și sarcina prin FIV este supusă unor riscuri, complicațiile pot apărea în principal dacă vârsta gravidei este mai mare ori dacă este vorba despre o sarcină multiplă.