Fuego
Showbiz

Ce spune Fuego după 30 de ani de carieră: „Nu mă consider o vedetă”. Cum luptă cu frica de avion

Paul Surugiu sau Fuego, cum îl știe toată lumea, își valorifică timpul liber în atelierul de pictură. Nu are pretenții că este pictor, așa cum nici când iese pe stradă nu are aere de vedetă. În ciuda succesului de care se bucură, artistul reușește să fie același om, indiferent că este în mijlocul publicului la concerte sau în preajma oamenilor pe stradă. Despre tablourile lui, celebritate, frici și credință, am vorbit, în exclusivitate, cu Fuego.

Fuego: “Nu mă consider o vedetă! Sunt un om popular”

Când nu ești în față camerelor de filmat sau pe scenă, te refugiezi în atelierul de pictură. Ce subiecte au tablourile tale? Care este sursa de inspirație? Există vreo muza feminină?

Majoritatea tablourilor mele sunt florale. Pictez flori și uneori case, în viziunea mea, așa cum le văd eu. Nu am o muză și totul depinde de starea pe care o am în momentul respectiv. Pictez pentru că acolo, pe pânză, mă simt totalmente liber. Fac ce vreau, cum vreau, îmi pun ordine în sentimente și le las să vorbească în forme și în nuanțele potrivite. Consider că viața, în general, e prea scurtă că eu să-i irosesc timpul în van, pe lucruri neimportante. Așa că îmi doresc ca perioada mea liberă să fie folosită pe deplin. Și o investesc, inteligent spun eu, în pictură. Nu sunt pictor, nu sunt un om foarte talentat și nu spun asta din modestie. Fac lucruri frumoase, dar nu mă pot numi cu adevărat pictor. Eu sunt artistul pasionat care și-a creat un univers propriu, în care se regăsește. Tablourile mele sunt sensibile și descriu flori. Nu sunt explicite, sunt așa cum le interpretez eu și le dau de fiecare dată un titlu poetic, o idee care să contureze ce-am simțit.
Fuego
Picturile mele sunt mai mult decât o poezie a simțurilor, picturile mele spun povești. Nu mi le laud singur, dar iată că în anii aceștia, de când am început serios să mă documentez, să caut și să-mi perfecționez stilul, am reușit să aștern multe opere, care au ajuns în colecții private și care bucură oamenii. Acesta-i de fapt scopul. Nu fac nimic în activitatea mea cu scop demonstrativ. Am trecut de multă vreme de această etapă. Tot ce realizez eu acum, fie că este pictură, muzică, televiziune, în emisiunea “Drag de România mea” din fiecare duminică, de la TVR 2, scris, absolut totul vine firesc, din drag de artă și de public. Nu mă chinui să arăt că sunt bun sau nu și nici nu trăiesc cu presiunea că trebuie să confirm sau să dovedesc cuiva, ceva. Poate și asta mă ajută să-mi țin spiritul creativ în priză și permanent să vin cu noutăți pentru voi și pentru toți aceia care văd în mine un exemplu, un om care muncește și care trebuie urmărit, pentru că oferă calitate, în tot ce întreprinde.

În viața de zi cu zi, oamenii cum reacționează când te întâlnesc pe stradă sau în magazine?
Fuego
Normal. Nu am episoade de vedetism, pentru că eu nu mă consider o vedetă! Sunt un om popular, dar nu fan al băilor de mulțime. Nu vreau să ies în evidență deloc. Eu cânt și apar la televizor, e o bucurie asta, da. E un privilegiu, dar nu fac deloc abuz de el. Pe stradă sunt egalul celui de lângă mine. Nu am și nu am avut niciodată vanități absurde. Sunt mai simplu decât își imaginează mulți. N-am fițe, nu mă consider star, iar anii și poveștile prin care-am trecut, în cei aproape 30 de ani de carieră, m-au călit și m-au făcut să înțeleg că nimeni nu e mai presus decât altcineva pe lumea asta, iar arta are ecouri pentru toată lumea. Și credeți-mă, atât timp cât cineva se regăsește în muncă ta, atunci scopul este îndeplinit! Și așa sunt și pe scenă!
Fuego
Fuego: “Am teamă de avion și încerc să-mi țin în frâu această stare!”

De-a lungul timpului, de ce frici/temeri ai reușit să scapi și cum?

Nu am frici ascunse și încerc, pe cât se poate, să-mi înving temerile. Oricum sunt puțin ipohondru, deci din start am teamă de ceva anume. Apoi am teamă de avion și încerc de fiecare dată când sunt nevoit să zbor, să-mi țin în frâu această stare! Cred că țoți dintre noi avem temeri și frici, dar e important să nu le lăsăm să ne acapareze și să ne devină dușmani, să ne facă să stăm pe loc! Cum? Luptând cu ele, încercând să ne demonstrăm nouă că suntem mai buni! Uite, una dintre temeri a fost aceea că nu voi confirma, că trebuie mereu să demonstrez ceva. Mi-a luat ceva timp și ani să înțeleg că fiecare acțiune a mea dărâmă acest mit și că nu-i nevoie să-mi confirme nimeni valoare în afara publicului care crede în mine și care m-a adus azi aici!
4
Fuego: “Am trecut prin multe cumpene”. Ai avut vreo cumpăna în viață care să îți fi schimbat percepția despre credință și Dumnezeu?

Percepția mea despre Dumnezeu a fost mereu aceeași. Am trecut prin multe cumpene, am avut mult de suferit, m-am regenerat, am considerat uneori că viața e nedreaptă și alteori că e o binecuvântare pentru mine, dar nu le-am atribuit neapărat lui Dumnezeu toate astea, pentru că mare parte din ce ni se întâmplă ține de noi exclusiv! Sunt un om care crede că mai presus de noi există o forță creatoare, care ne veghează și care nu lasă chiar totul la voia întâmplării. Dar dincolo de asta, e necesar ca eu să-mi netezesc calea unei vieți armonioase, trăite după reguli corecte și raționale. Nu judec oameni, mai ales că nu sunt nici eu vreun perfect. Nu pun ștampile, nu dușmănesc, întorc și celălalt obraz și încerc, pe cât se poate, să ajut, să ascult, să caut și să fiu liniștit cu mine și cu lumea din jurul meu, oricum ar fi ea. Aceasta-i credința mea!