Când negociază preţul la vreo paranghelie, Liviu Guţă trimite doritorii de el, la Băsescu
Mărturisesc că nu îl ascult pe Liviu Guţă – cel cu problema de identitate, printre alte probleme – absolut deloc. Nu ştiu ce cântă şi cât de bun e, dacă are valoare, dacă e ceva de capul lui, desigur, din punct de vedere muzical vorbind. Dar l-am auzit într-o emisiune că are, numai ale lui, create de el, cântate de el, 3266 de piese. De cântece. De manele. De… ceva. 3266! Mi se pare impresionantă cifra. Şi, tot pe Livache, vorba lu’ Băsescu, l-am auzit că zicea că el, dacă vrea omul să-l cheme la nunţi, botezuri, cumetrii, înmomântări, are bunul simţ şi, după negocieri la sânge, mai lasă din preţ. Dar întâi, când aude că trebuie să mai micşoreze teancul de euroi cerut, că e criză, n-are lumea bani, o duce greu şi tre’ să mai pună şi ceva în oală după paranghelia cu el, Liviu Guţă, îi zice omului de la obraz: „E criză, hai? Şi io ce să vă fac? Sunaţi-l pe Băsescu, că el v-a băgat în criză!”. Dacă îmi aduc bine aminte, maneliştii urlau în 2009, de răsuna ţara: „Hai, Băsescu la putere / Scapă ţara de lichele!”. E drept că nu Liviu Guţă în persoană, dar confraţii. Apoi, Liviu, pe sistemul oricât de puţin înseamnă mai mult decât nimic, cade la pace cu omul şi face cântarea. Zdrânga, zdrânga… Şi, tot de la Guţă – Liviu – citire, am mai reţinut că se ceartă cu Daniela Gyorfi pentru că, „în manele e mai multă mafie ca în Parlament”. Şi, nici nu mai contează dacă asta înseamnă râcă de la bani, invidie, relaţii amoroase între ei, chiar dacă Daniela i-a botezat lui Liviu băieţelul… Da, e încurcată şi lumea asta. Mai bine stau în banca mea…