Cade cortina pe scena vieţii unor mari actori

Ne mor actorii. Actorii mari. Coloşii. Genialii. Doar ce mai auzim că a mai dispărut unul. Mai bate un clopot, mai se aprinde o lumânare, mai se vorbeşte ore în şir pe la televizor. Desigur, pe tipicul şi cine se pricepe, şi cine n-are idee să dea din gură, important e să se umple spaţiul. Păi dacă îşi dă şi Gheorghe Tinel cu părerea despre artă, ce să mai zic? Dar, din păcate, catastiful cu nume grele se umple, încet, încet. Sau, poate, prea repede. Mult prea repede. Unul după altul au ieşit din scena vieţii mari actori şi regizori români. Se lasă tot mai grea, tot mai apăsătoare, cortina. În ultimii ani, destui mari actori şi regizori români, dar nu numai, au spus un ultim „la reverere”. Şi, totuşi, actorii nu ar trebui să moară niciodată. Dar acum a murit Sergiu Nicolaescu…

Iată pomelnicul la care m-am gândit eu, în afară de cel care a murit azi:

Şerban Ionescu (1950 – 2012)
Iurie Darie (1929 – 2012)
Liviu Ciulei (1923 – 2011)
Alexandru Tocilescu (1946 – 2011)
Jean Constantin (1927 – 2010)
Gheorghe Dinică (1933 – 2009)
Ştefan Iordache (1941 – 2008)
Ilarion Ciobanu (1931 – 2008)
Colea Răutu (1912 – 2008)
Adrian Pintea (1954 – 2007)

Apoi, că, parcă nu mai vreau să vorbim static, să nu uităm de Marga Barbu, Nicu Constantin, Florian Pittiş, Ştefan Radof, Dina Cocea, Ion Lucian, Emil Hossu, Cornel Todea, şi i-aş adăuga aici, deşi nu sunt actori sau regizori, dar sunt oameni de artă, pe Adrian Păunescu, Mihaela Ursuleasa, Constanţa Buzea, Romulus Vulpescu. Şi, cu siguranţă, mi-au scăpat câţiva. Oare se strâng cu toţii în cer ca să facă nişte roluri de excepţie? Atunci e clar, înseamnă că le mai lipsea un regizor, ca să fie polemica atât cât trebuie de constructivă. Şi, în timp ce scria, mă întrebam: oare cine urmează?