Politic, Stiri

Boc pe scut, alţii sub scut. Sau, invers, dacă ţinem cont de adevărul istoric…

Boc pe scut, alţii sub scut. Sau, invers, dacă ţinem cont de adevărul istoric…

blankMărire şi decadenţă, cred că am putea numi astfel, fără probleme, tema textului de faţă. Şi, pentru că, la sfârşit de an ori început de altul nou, ca acuma, e moment de bilanţ, să ne uităm un pic la scena politică şi să vedem cine a căzut sub val şi cine a înnotat, chiar împotriva curentului şi a ajuns la mal.

Întâi, îmi vine în minte Silviu Prigoană, care pare că grea karmă a mai avut în anul 2012. L-a lovit damblaua să se despartă de Adriana Bahmuţeanu, pe care a dat-o afară cu doi copii mici – şi, asta după ce la alegerile locale din vară, cei doi apăreau pe la tv vânzând o imagine falsă despre super-înţelegerea şi dragostea dintre ei. Prigoană n-a ieşit primar, cum a vrut, a fost prigonit, priponit nu, şi de la Parlament – l-au ajuns blestemele consoartei – a rămas şi fără familie. Şi, desigur, în mare parte, şi fără contractele cu statul… Teodor Baconschi, responsabilul cu viteza-lumină a voturilor de la Paris, în 2009, când ne-am culcat cu Geoană preşedinte şi ne-am trezit cu Băsescu, şi-a încheiat nefast mandatul de ministru al Afacerilor Externe, după ce a jignit manifestanţii nemulţumiţi de la începutul anului trecut. I-a trimis Boc un SMS şi gata, ăsta a fost finalul lui ca ministru, apoi, pe 9 decembrie, Baconschi a scăpat puiul cu aţa şi nu a mai reuşit, nici prin redistribuirea redistribuirii, să pupe Parlamentul. Domnu’ Dan Diaconescu, deşi a fost prezent maximum în media, având chiar şi un post de televiziune, nu a reuşit, de asemenea, să obţină un post de deputat. Sigur, nici Oltchimul nu l-a obţinut. Deşi a venit cu sacii cu bani (???) ciocoii l-au lăsat fără jucărie. Gyorgy Frunda de la UDMR, care e în Parlament de când avem Parlament după 1989, acuma nu a mai prins un mandat. Maghiarii au participat în număr destul de mic la alegeri şi au lăsat omul fără încă un mandat. Ei, dar Emil Boc, în schimb, fostul preşedinte al PDL, a reuşit la Cluj să obţină un nou mandat de primar, chiar dacă doar cu 1.423 de voturi mai mult decât adversarul său. Şi, de revelion, făcându-i în ciudă lu’ Băsescu, a întâmpinat noul an pe scenă, deschizând o sticlă de şampanie mai mare decât el. A avut – fără vreo legătură cu şeful lui – un noroc chior. Ceilalţi, însă, mai stau, din păcate pentru ei, o tură.

blank