„Azi ar fi fost ziua Mariei Butaciu! Iar gândul meu face un popas azi la marea doamnă a folclorului românesc, născută în Salva, în Transilvania istorică, cea care ne-a părăsit parcă mult prea devreme, draga MARIA BUTACIU.
Era demnă, frumoasă la suflet și la chip, colosală și nu avea vanități cu privire la ceea ce înseamna ea. Autentică până în măduva oaselor, a lăsat în urma sa o comoara de neprețuit, un bagaj impresionant de cântece care-au prins viață deplină prin glasul său fără egal. Am cunoscut-o în primii mei ani de carieră și mi-a dat voie atunci, cu seninătate, să-i spun pe nume! De atunci ne-au unit turnee împreună, zile de naștere, amintiri, emisiuni de colecție și desigur, toate învățămintele sale, oferite cu tot sufletul, din înțelepciunea și dărnicia care o caracterizau! Am împărțit deseori aceeași farfurie, am definit momente împreună, am râs și-am plâns alături de ea și am învățat să prețuiesc valorile românești din zona populară, să caut autenticul în tot, să nu cânt orice și oricum, la întâmplare, să fiu selectiv, să-mi pese și să am grijă și de înaintașii mei.Este în continuare un munte de autenticitate, cariera sa fiind una emblemă a folclorului românesc! Frumusețea caracterului său, altruismul, bucuria de a trăi i-au fost mereu carte de vizită, și DA, sunt norocos că am cunoscut-o și că mi-a fost, păstrând proporțiile carierei sale imense, prietenă! Ascultați-i cântecele, capodopere ale neamului!
Îți mulțumesc, firule, măi, fir de iarba, MARIA BUTACIU, pentru tot!” ( Paul Surugiu-Fuego)