Cum a murit cel mai talentat pilot de Formula 1 din istorie
Ayrton Senna, unul dintre cei mai talentaţi piloţi de Formula 1 din toate timpurile, este omagiat de Google printr-un Doodle, pe 21 martie, la 54 de ani de la naştere. Ayrton Senna a murit pe 1 mai 1994, din cauza unui accident petrecut în timpul Marelui premiu al statului San Marino.
Pentru mulţi dintre fanii Formulei 1, Ayrton Senna a fost cel mai mare pilot care a concurat vreodată în campionatul mondial. Alain Prost spunea despre Ayrton Senna că brazilianul conducea întotdeauna peste limită. Decesul său a survenit în urma unui accident produs în timpul Marelui Premiu al Republicii San Marino când maşina Williams Renault pe care o comducea devenise necontrolabilă în primul viraj al celui de-al şaptelea tur al cursei. Ayrton Senna a fost ultimul pilot care a decedat în timpul unei curse de Formula 1
Debutul a avut loc în Marele Premiu al Braziliei, sub culorile constructorului Toleman, când s-a clasat al şaisprezecelea pe grila de start. A doua cursă – Marele Premiu al Africii de Sud – i-a adus şi primul punct, terminând cursa al şaselea. Un nou loc şase a precedat Marele Premiu al Republicii San Marino, singura cursă în care Ayrton Senna nu a reuşit să se califice, însă nu din vina sa pentru că în calificări turbocompresorul a cedat, iar echipa nu a avut unul de schimb.
Adevărata sa valoare a fost însă dovedită în Marele Premiu al Principatului Monaco, cursa din acel an având loc pe ploaie. Plecat al treisprezecelea, Ayrton Senna a avut o evoluţie de excepţie, iar în turul 19 îl depăşeşte pe Niki Lauda, cel care avea să câştige campionatul în acel an, pentru locul secund. Doar Alain Prost îi mai stătea în calea sa spre prima victorie din Formula 1 când Jackie Ickx, directorul cursei de atunci, a decis să întrerupă cursa, motivând faptul că nu se mai putea concura în condiţii de securitate. Practic Ayrton Senna a fost oprit din drum spre prima sa victorie, pentru că în turul 31 când cursa a fost întreruptă era cu câteva secunde pe tur mai rapid decât Prost. Toata viaţa sa Ayrton Senna l-a criticat pe Jackie Ickx pentru decizia sa.
Podiumul de la Monaco nu a fost singurul al anului, acestuia alăturândui-se cele de la Silverstone şi Estoril, astfel că Ayrton Senna termină sezonul cu un total de 13 puncte, clasându-se al nouălea în campionat. La finalul sezonului trece la Lotus.
Primul an la Lotus avea să îi aducă şi prima victorie lui Ayrton Senna, propulsându-l între piloţii de top ai campionatului. Astfel, după un loc patru în Brazilia, la Circuitul Interlagos, acolo unde cu doar câteva luni înainte reuşise un podium, Ayrton Senna a câştigat prima sa cursă, după ce a plecat din pole position, iar la final a stabilit cel mai bun tur de pistă. A fost o cursă pe ploaie, aşa cum fusese laMonaco cu un an înainte, astfel că Senna devenise deja un pilot experimentat în astfel de condiţii meteo.
Pole position-ul de la Estoril a fost primul dintr-o serie incredibilă de 65, recordul său fiind doborât abia în 2006 de către Michael Schumacher însă acesta din urmă avea mult mai multe curse disputate. Alte două pole-uri consecutive au urmat la Imola şi Monaco, însă a trebuit să aştepte câteva luni bune până să câştige din nou, făcând-o în Belgia. Câteva podiumuri şi clasări în puncte i-au adus lui Senna un binemeritat loc patru în campionatul mondial, chiar înaintea lui Elio de Angelis, colegul său de echipă de la Lotus.
Al doilea an alături de echipa britanică a fost la fel de productiv, Ayrton Senna reuşind să se impună în cursele din Spania şi Statele Unite ale Americii şi să obţină opt pole position-uri, cu unul mai mult decât în 1985.
Înaintea sezonului 1987 Lotus a semnat un acord cu Honda privind furnizarea de motoare. De fapt Honda a mers la Lotus să îi facă oferta şi nu invers, japonezii dorind să îl aibă pe Ayrton Senna sub aripa lor protectoare, considerându-l drept cel mai de viitor pilot. Şi nu s-au înşelat pentru că în 1987 Senna a terminat sezonul al treilea, după ce a câştigat două curse, la Monaco, prima din cele şase din principat, cinci fiind consecutive, şi din nou în SUA. Senna devenise „Honda’s greatest son”, aşa cum însuşi Soichiro Honda îl numea. La finalul anului însă Honda semna un acord cu McLaren, una dintre condiţii fiind cooptarea lui Ayrton Senna ca pilot de către echipa lui Ron Dennis.
Cei şase ani petrecuţi la McLaren au fost cei mai productivi din întreaga sa carieră. A câştigat trei titluri mondiale, de alte două ori fiind vicecampion mondial. A câştigat 35 de curse şi 49 de pole position-uri.
Dacă la Lotus era liderul detaşat al echipei, la McLaren situaţia era alta, mai ales că noul său coleg de echipă era Alain Prost, dublu campion mondial la acea dată. Cei doi au avut pe parcursul celor două sezoane când au evoluat împreună la McLaren o rivalitate care de cele mai multe ori a depăşit limitele sportivităţii.
În 1988, primul său an la McLaren, a reuşit primul său titlu mondial, după o luptă la cuţite cu Alain Prost. Cei doi au câştigat împreună 15 din cele 16 curse ale sezonului, Senna reuşind opt. Deşi pe parcursul celor 16 curse Prost a adunat mai multe puncte, la final Senna a câştigat titlul prin prisma deciziei FIA, luată la începutul sezonului, care lua în calcul doar cele mai bune 11 rezultate ale fiecărui pilot.
Rivalitatea dintre Ayrton Senna şi Prost a atins cote maxime în 1989 la Suzuka când atât Senna cât şi Prost aveau şanse la titlul mondial. Înainte de cursă cei doi piloţi s-au înţeles, în prezenţa lui Ron Dennis ca acela care va fi primul la capătul primului tur al cursei să câştige. Prost a avut un start mai bun şi s-a instalat la conducere, dar Senna era chiar în spatele lui, iar în ultima şicană a turului a intrat într-o depăşire pe interior, fiind însă blocat de Prost într-o manieră deloc sportivă. Cei doi au reintrat în cursă, dar Senna a fost ajutat de comisarii de traseu să revină pe pistă. Ceea ce a urmat a fost de domeniul fantasticului: de pe locul 25 la capătul primului tur, Senna a terminat cursa primul. Totuşi el a fost descalificat pentru că a revenit pe traseu ajutat de comisarii de cursă, lucru interzis de regulament, iar titlul i-a revenit astfel lui Alain Prost, cel care după acea cursă părăsea McLaren pentru a trece la Ferrari.
Ayrton Senna a reuşit în 1990 şi 1991 două titluri mondiale consecutive, însă cel din 1990 are şi el povestea sa. Deşi părăsise McLaren, la Ferrari Prost găsise o echipă capabilă să îl ajute să se bată pentru titlu, astfel că înainte de aceeaşi cursă de la SuzukaSenna şi Prost se duelau pentru titlu. Pentru a-l câştiga Senna avea nevoie de abandonul francezului. Prost a reuşit un start mai bun şi s-a instalat la conducere, însă Senna l-a lovit din spate în momentul în care cele două maşini intrau în primul viraj, provocând un dublu abandon. A fost poliţa pe care Senna i-a plătit-o fostului său coleg pentru ce păţise cu un an înainte. FIA a luat imediat poziţie mai ales că datele telemetrice au arătat că Senna nu a avut nici cea mai mică intenţie de a frâna. După lungi discuţii, în care Senna a fost ameninţat chiar cu ridicarea superlicenţei şi excluderea din campionat, FIA a decis totuşi să-l încoroneze pe brazilian campion mondial.
În 1992 Williams a fost peste McLaren, Senna neputând să facă mare lucru. A câştigat trei curse în acel an, prima la Monacodupă un final electrizant de cursă, o bătălie de zile mari cu Nigel Mansell. În prima parte a cursei Senna rula al treilea, la mare distanţă de cele două Williams-uri ale lui Nigel Mansell şi Riccardo Patrese, însă a urcat al doilea când Patrese a abandonat. Apoi, spre finalul cursei, Nigel Mansell, care conducea confortabil, are o pană de cauciuc, trebuind să oprească la standuri pentru a schimba pneul, dar a ieşit de la boxe chiar în spatele lui Senna. Timp de trei tururi cei doi s-au duelat în fiecare viraj, în cele din urmă Senna câştigând. Au urmat alte două victorii, în Ungaria şi Italia, dar finalul sezonului l-a găsit pe Senna pe locul al patrulea în campionatul mondial.
Dezamăgit de faptul că McLaren nu a putut face faţă în acel an rivalilor de la Williams, Senna şi-a anunţat retragerea din Formula 1 şi a plecat în SUA, acolo unde a testat o maşinăIndy Car. Ulterior a revenit însă asupra deciziei de retragere şi a semnat un nou acord, valabil pentru un singur an, cu McLaren, care avea acum motoare Ford.
Cursa de la Donington Park din 1993 avea să fie una dintre cele mai bune victorii ale sale în Formula 1. Plecat al patrulea, a pierdut un loc la start, dar la finalul primul tur era deja la conducere, după ce a făcut patru depăşiri senzaţionale. La finalul acelui an Senna, care terminase campionatul pe locul secund, pleca la Williams în căutarea celui de-al patrulea său titlu mondial.
Ayrton Senna şi cursa fatală
Ayrton Senna s-a despărţit de McLaren după ce câştigase cursele din Japonia şi Australia, ultimele sale două victorii în Formula 1, înainte de a trece la Williams acolo unde îl înlocuia pe Alain Prost şi era privit drept principalul candidat la titlul suprem al anului.
A ocupat pole position-ul în Brazilia în prima cursă a anului, dar a abandonat din motive tehnice. De un scenariu similar a avut parte şi în a doua cursă când a fost din nou în pole position şi din nou a abandonat, de această dată fiind scos de pe pistă de Nicola Larini în primul viraj al cursei.
Apoi a venit cursa de la Imola, cea mai neagră din întreaga istorie a Campionatului Mondial de Formula 1. În timpul calificărilor de vineri Rubens Barrichello are parte de un accident foarte serios, dar brazilianul scapă cu viaţă. Apoi, după numai o zi, Roland Ratzenberger suferă un accident fatal. Vizibil marcat de aceste două evenimente, pe Rubens Barrichello îl considera urmaşul său, Ayrton Senna stătea în expectativă, neştiind dacă să concureze sau nu. Îi telefonează lui Alain Prost, cei doi se împăcaseră între timp, şi îi spune că îi este frică să concureze, dar francezul îl convinge să o facă.
Până la urmă decide să concureze, la urma urmei avea neapărată nevoie de victorie pentru că Michael Schumacher avea deja 20 puncte, iar el nici unul, iar în cazul în care va câştiga avea deja pregătit steagul Austriei pe care dorea să îl fluture în vânt în memoria lui Roland Ratzenberger.
Ayrton Senna plecat în cursă ca din puşcă, instalându-se la conducerea cursei, neştiind că seria evenimentelor negre va continua. Pe grilă Benetton-ul lui JJ Letho refuză să pornească, iar finlandezul este lovit puternic din spate de Pedro Lamy, astfel că era necesară neutralizarea cursei. După cinci tururi în spatele Safety car-ului, cursa se reia, însă în turul şapte maşina lui Ayrton Senna refuză să mai poată fi controlată în virajul Tamburello, ieşind în decor, izbindu-se de zidul de beton la o viteză de 218km/h. Cu doar două secunde înainte de impact viteza era de 312 km/h.
În urma impactului Ayrton Senna a suferit severe răni ale creierului. Senna este transportat cu elicopterul la spitalul din Bologna unde medicii au constatat decesul în jurul orei 18.40, ora locală.
Decesul său a fost cauzat de o bucată de suspensie care s-a desprins în momentul impactului şi l-a lovit chiar deasupra ochiului drept, casca sa nerezistând.
Ayrton Senna avea 34 de ani. Este înmormântat la cimitirul Morumbi din Sao Paolo.