Andreea Marin plânge nopți la rând! Vedeta a recunoscut că sunt nopți în care nu poate dormi deloc. Iată din ce cauză are insomnii și stări de tristețe. A spus totul la TV.
Andreea Marin plânge nopți la rând întrucât fiica ei va pleca în SUA
Andreea Marin are o carieră strălucită în televiziune, o comunitate mare de admiratori fideli și o inimă de mamă. La locul de muncă, este o femeie puternică, profesionistă și determinată, făcându-i pe oamenii din jurul ei să uite că este o fire sensibilă.
Ca orice mamă, Andreea Marin se gândește nonstop la fiica ei și a lui Ștefan Bănică Jr: Ana Violeta Bănică. În prezent, vedeta plânge nopți la rând, fiind îngrijorată pentru fiica ei, care va pleca curând în Statele Unite.
Mai exact, peste doi ani, Violeta Bănică va deveni studentă. Ea va studia dreptul în SUA. Deși este mândră de fiica ei și are încredere în ea, grijile o copleșesc uneori. Lacrimile ei nu sunt un semn al slăbiciunii, ci o dovadă clară că își ia rolul de mamă în serios.
„Deja am nopți în care nu dorm sau plâng, ăsta e adevărul. Și ea îmi spune același lucru: Mama, mai este un an și ceva până atunci, aproape 2 ani și eu deja mă gândesc că nu mă pot despărți de tine.
Pe de altă parte eu o încurajez și îi explic că și pe mine tatăl meu, desigur nu fără inima strânsă, m-a încurajat să iau lumea în piept, să îmi pun mintea la contribuție, de la București am călătorit în toată lumea datorită documentarelor pe care le-am făcut.
Aveam 20 și un pic de ani, nu i-o fi fost ușor tatălui meu, care o bună bucată de vreme ne-a crescut singur, pentru că mama mea s-a stins când eram copii și așa mai departe. Nu i-a fost ușor, dar a înțeles că numai așa voi pricepe despre ce e vorba în viață și ce-i cu lumea în care trăim”, a declarat vedeta în cadrul emisiunii TV Exclusiv VIP de pe Prima TV.
Andreea Marin a adoptat doi copiii la distanță
În primăvară, Andreea Marin și-a deschis sufletul și a vorbit despre cei doi copii adoptați la distanță. Vă amintim că vedeta a donat constant bani pentru educația unui băiețel din China și a unei fetițe din Kenya. În ciuda acestui fapt, ea nu a păstrat legătura cu ei.
„Acum, îți dai seama că sunt oameni mari. Era cu mult timp în urmă. Acum nu mai păstrăm legătura, sunt niște reguli ale adopției la distanță și întotdeauna puteai să ții legătura – în China am și fost, l-am și întâlnit pe băiețel – numai prin intermediul forului, fundației în cazul acesta, care îți facilita acest lucru.
Te lăsa să îi ajuți, dar nu să – și e bine că se întâmplă așa – profiți deja de legătura cu acest copil. De fapt, tu ajutai prin donațiile tale să construiești o comunitate. Nu ajutai doar copilul în cauză, pentru că fondurile pe care noi le trimiteam, atâția „părinți adoptivi” din lumea largă, se adunau într-o pușculiță mare și ei construiau întreaga comunitate. Adică le făceau toalete, latrine odinioară, le reconstruiau sau construiau școala, ajutau întreaga comunitate să crească.
Practic, dacă toată comunitatea crește, nu sunt inegalități mari între ei și au șanse să se dezvolte împreună și, mai ales, șansa la educație, care înseamnă clar deschidere către lumea largă”, a explicat Andreea Marin în cadrul unui interviu acordat pentru revista Unica.
Din punctul ei de vedere, sistemul respectiv a fost foarte bine gândit „pentru că, dacă tu l-ai fi ajutat numai pe acel copil, s-ar fi creat inegalități (…), cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă ei primeau direct banii în mână de la tine, de la X, de la Y… nu se alegea mare lucru.”