Anca Pandrea are fir direct de la o clarvăzătoare cu lumea aialaltă

Vorbeşte târgul că Anca Pandrea a intrat, de când cu decesul lui Iurie Darie, în derapaj grav. Şi, cică, nu ar fi de la gheţuş derapajul ăsta, ar avea alte cauze. Pentru vindecarea lor, a cauzelor, ar fi, ca să nu o mai lungim, nevoie – după cum zic chiar apropiaţi de ai ei – de tratament şi mers pe la psihiatru. Ca să nu fie mai apoi nevoie de vreo internare la Voila. După ce a modificat hainele lui Iura pe măsura ei, după ce a făcut şi alte trăsnăi de gen, pe care nu are rost să le mai pomenim, acuma cică vorbeşte cu bărbatul vieţii ei, prin clarvăzătoare. Când adie niţel vântul, cică o sună Carmen Hara (ea este marea clarvăzătoare în cauză) şi îi spune Ancăi că, iată, Iura se gândeşte la ea, are grijă de ea, e lângă ea. Să nu se îndoiască niciodată că el, sufletul lui, nu e lângă ea. E acolo unde e ea. Şi, cum psihicul actriţei este destul de labil şi de tulburat, cică, da, crede acest lucru, e fericită şi vorbeşte singură prin casă, dar, în concepţia ei vorbind cu Iura. Carmen Hara cică ar fi sunat-o chiar după înmormântare pe Anca Pandrea şi i-a zis că, dacă vrea, îi face legătura cu lumea de dincolo, deci cu Iura al ei, de câte ori vrea. Cum ar veni, fără număr… De zici că e centralistă peste lumi Carmen Hara asta şi dă câte un fir celor care au nevoi, pe ici sau pe dincolo. Şi, desigur, încasează ceva bănuţi pe naivitatea celor pe care… „îi pune în legătură cu lumea aialaltă”. Ca să nu zic pe româneşte că-i jecmăneşte. Şi, tot gura târgului mai zice, referitor la stările Ancăi Pandrea – un biet suflet, până la urmă, dincolo de toate speculaţiile – că aceasta s-ar cam îneca în băutură şi de aia are vedenii, auzenii, păsărele. Şi nu de acuma, de când nu mai e Iura, ci de dinainte de întâmplarea nefastă, ar cam consuma ea alcool. În toată povestea asta, singura certitudine certă, ca să zic aşa, este că Anca Pandrea şi Iurie Darie chiar s-au iubit. Chiar au fost, aşa cum se spune în popor despre cei care se înţeleg foarte bine, suflete pereche. Dincolo de acest adevăr, nu ştie nimeni ce mai e. Ce se mai află. Ce mai există. Poate că nici Anca, singură, nu mai ştie ce e…