Mai ceva ca în Shakespeare, ne întrebăm dacă suntem sau nu în recesiune. În timp ce autorităţile ne povestesc că “trenul” economic, chiar dacă şi-a redus “viteza”, merge în continuare pe plus, Oficiul European de Statistică (Eurostat) ne vede serios cu un picior în groapă (recesiune tehnică). Dincolo de dilema cu iz filozofic finanţist, cert este un lucru. Că economia gâfâie, iar creşterea economică firavă a ajuns să se bazeze, într-o bună parte pe, atenţie, creşterea taxelor şi impozitelor. Dovadă statistica prezentată de analiştii de la KeysFin.
Încercaţi să priviţi economia precum un măr frumos. La prima vedere arată apetisant. Numai că, atunci când veţi muşca din el, o să îl simţiţi amar, găunos şi plin de viermi.Cam aşa arată acum economia românească.
Creşte în statisticile INS, însă dă semne că e ceva în neregulă. Investiţiile au scăzut la nivelul de acum patru ani, consumul stagnează, cu agricultura meteo-sensibilă stăm destul de prost, construcţiile s-au temperat. Şi atunci, de unde tot creşte (dacă e să ne luăm după datele INS) şi, mai ales, de ce nu se simte acest lucru în economie?
Una dintre explicaţii o regăsim chiar în datele de la Institutul Naţional de Statistică. Dacă priviţi tabelul privind contribuţia categoriilor de resurse la formarea şi creşterea PIB-ului în trimestrul II şi semestrul I 2014 (imaginea alăturată), uitaţi-vă în finalul statisticii privind factorii care au contribuit la formarea PIB.
Veţi vedea, astfel, că valoarea adăugată de contribuabililor (agenţi economici) a fost de 86,6% în primele şase luni ale anului 2014, iar impozitele pe produs 13,4%.
Dacă este să discutăm de contribuția fiecăruia dintre acești factori la creșterea PIB cu 2,4% din semestrul I faţă de aceiaşi perioadă din anul precedent, statistica ne indică 1,6 p.p. respectiv 0,8 p.p.
Altfel spus, taxele au reprezentat o treime din creşterea economică din semestrul I de 2,4 %. Creșterea economică dintre trimestrele II/2014 şi II/2013 s-a bazat în proporție de 3/4 pe impozite.
Mai mult chiar, comparativ cu situaţia de acum patru ani, dacă în primul semestru din 2010 valoarea adăugată de contribuabililor (agenţi economici) se cifra la 188,5 miliarde de lei, iar impozitele la 22,9 miliarde de lei, în acest an, cifrele au ajuns la 241,9 miliarde lei, iar taxele 37,5 miliarde lei.
Rezultă că valoarea adăugată a crescut cu 28%, iar impozitele au avansat cu procentul de-a dreptul neverosimil de 63%.
“Statul are nevoie de bani. Este normal să încerce să strângă cât mai mulţi bani, să aibă cu ce să plătească salariile, pensiile, să investească în infrastructură etc. Problema este că, punând tot mai multe taxe, asta nu îi va aduce automat mai mulţi bani. Vezi efectul suprataxei pe carburanţi care a gâtuit consumul şi statul s-a trezit că adună mai puţini bani decât înainte de aplicarea taxei”, spun analiştii de la KeysFin.
Dan Bădin, partener coordonator, Deloitte Tax & Legal România, declara, recent, că “accentul (până acum) s-a pus pe relaţia dintre autorităţile fiscale şi contribuabil ca o relaţie între două oştiri duşmane. Fiscul vine şi încearcă să ia tot ce poate. Şi atunci contribuabilul încearcă să scape cum poate. Cum era cu zapcii şi haiducii. Noi îi iubeam pe haiduci”, a mai spus acesta.
Potrivit estimărilor Consiliului Fiscal, astfel s-a ajuns ca evaziunea fiscală să atingă în 2013 nivelul de 16,2% din PIB.
Un simplu calcul arată că, la un PIB de 140 miliarde de euro, economia neagră ajunge la 23 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă jumătate din suma strânsă de Ministerul Finanţelor la bugetul consolidat în 2013 (200 mld. lei, adică 45 mld. euro).