Americanii acuză presa și rețelele de socializare :În urmă cu o săptămână, jurnalistul și politicianul republican Rudy Takala a postat pe Twitter un articol despre modul în care fosta administrație Obama îi spiona pe jurnaliști, un articol bazat pe o serie de plângeri depuse împotriva unui procuror federal numit de președintele Obama. La o oră după postarea articolului, Twitter i-a retras jurnalistului certificatul de sursă credibilă.
Americanii acuză presa și rețelele de socializare: Politiciana republicană Laura Loomer a dat în judecată compania Twitter pentru că ar practica cenzura politică. Jurnalistul american Josh Lekach a intervievat-o pe Loomer, iar imediat după postarea interviului, Twitter i-a retras certificatul de credibilitate.
Americanii acuză presa și rețelele de socializare de parteneriat cu…chinezii
Perdeaua de fum a ”verificării informațiilor”
Luni, 26 mai, președintele Donald Trump a postat pe Twitter un mesaj în care susținea că votul prin corespondență la alegerile ce vin va fi ”substanțial fraudulos”. La câteva ore, mesajul președintelui a fost etichetat de Twitter ca fiind incorect, bazându-se pe o verificare realizată de CNN și Washington Post. Președintele a ripsotat: ”Twitter se implică în alegerile prezidențiale din 2020. Ei spun că declarația mea despre votul prin corespondență, care va duce la corupție și fraudă, este incorectă, bazându-se pe o verificare a Fake News CNN și a Washington Post, deținut de Amazon”. ”Twitter înăbușă libertatea de expresie, iar eu, ca președinte, nu voi lăsa să se întâmple asta”, a mai scris Trump.
Brad Parscale, managerul de campanie al lui Donald Trump, a scris: ”Parteneriatul Twitter cu presa fake news pentru verificarea informațiilor este doar o perdea de fum pe care o folosește pentru a da impresia falsei credibilități unor tactici evident politice”.
Va monitoriza Twitter la fel de sârguincios și mesajele contracandidatului democrat Joe Biden?
Această platformă a fost recent acuzată că ar fi șters conturile mai multor disidenți chinezi. Asta după numirea în conducerea companiei a lui Fei-Fei Li, o fostă vicepreședintă de origine chineză a Google. Li a vorbit pentru presa din China, declarând că ”China s-a deșteptat”, iar imediat Radio Asia Liberă (sponsorizat de guvernul SUA) a relatat că Li are legături cu studenți chinezi membri ai Partidului Comunist.
Și Youtube a fost acuzat de atitudini pro-chineze în timpul pandemiei, însă aici lucrurile sunt mult mai limpezi – YouTube a fost cumpărat de compania chineză Alphabet.
”Facebook funcționează exact cum a fost gândită”
Ce se întâmplă la Facebook? Și aici verificarea informațiilor se face în mod părtinitor, iar ”victima” de mai jos face parte chiar din tabăra democrată, progresistă. Ce nu a convenit cenzorilor, de data aceasta angajați de la USA Today, nu de la NY Times sau Washiongton Post, a fost că autorul a prezentat într-o lumină proastă legile care permit imixtiunea organelor de securitate în viața privată a americanilor. Evan Greer, președintele ONG-ului Fight for the Future, și-a văzut marcat un articol publicat pe Facebook ca fiind ”parțial fals”. Motivul, susține autorul, ține mai mult de semantica titlului.
Americanii acuză presa și rețelele de socializare de parteneriat cu…chinezii
”Problema cu Facebook nu pleacă de la faptul că este un loc în care oamenii pot să spună ce vor și să facă shimb de informații care pot sau nu pot fi false. Problema este că Facebook nu este o piață publică – este o mașină concepută să facă bani îndesând continut media cu lopata pe gâtul oamenilor, generând astfel publiciate și venituri, indiferent cu ce preț. Politicienii, formatorii de opinie, rasiștii, toți au mințit publicul. Facebook le permite să-și direcționeze minciunile către cei care, conforma algoritmilor, vor crede în aceste minciuni”, scrie Evan Greer.
”Facebook nu falimentează. Funcționează exact cum a fost gândită. Produsul creat de Facebook este în contradicție cu drepturile fundamentale ale omului și cu democrația – iar faptul că îl rugăm pe domnul Mark Zuckerberg să șteargă de pe platformă lucrurile care nu ne plac nu va schimba această realitate. Modelul de afacere capitalistă de supraveghere al Facebook a ajutat sistemul de supraveghere al guvernului SUA înaintea unui vot important în Senat. Este un exemplu perfect care ne arată cât de important este ca aceste companii Big Tech să fie trase la răspundere și să li se reducă posibilitatea de a manipula și controla dezbaterea publică, nu să li se dea și mai multă putere, în numele adevărului”, scrie Greer.
Franța: legea Avia introduce ”pedeapsa penală pentru conștiință”
Să ne îndreptăm atenția și către Europa. Pe 13 mai, în plină pandemie și carantină, Adunarea Națională a adoptat așa-numita lege Avia (inițiatoarea este deputata Laetitia Avia), care obligă platforme precum Facebook, Twitter, YouTube, Instagram, Snapchat să șteargă conținutul care incită la ură și ”conținutul terorist”. Termenul este de 24 de ore, iar amenzile pot ajunge la 1,25 milioane de euro sau 4% din venitul global al companiei, în cazul refuzului repetat de a șterge asemenea conținut.
Scopul legii este unul nobil – vrea să combată discursul online care ”incită la ură sau la insulte discriminatorii pe baza rasei, religiei, etniei, genului, orientării sexuale sau dizabilităților”. Însă efectul ei este cenzura și autocenzura în toate dezbaterile ce se poartă în mediul online, iar în felul acesta se ajunge la limitarea drastică a libertății de expresie.
Asta a susținut, într-un editorial, inclusiv redactorul-șef al ziarului Le Figaro, Guillaume Roquette. ”Sub pretextul luptei împotriva ”urii” pe Internet, legea Avia instituie un sistem de cenzură eficient și periculos…”ura” este pretextul folosit sistematic de cei care vor să reducă la tăcere opiniile critice. Această lege este periculoasă pentru că, potrivit avocatului Francois Sureau, ”introduce o pedeapsă penală pentru conștiință”. Este periculos pentru că oferă dreptul de reglementare a dezbaterii publice multinaționalelor americane. O democrație demnă de numele ei trebuie să accepte libertatea de expresie”.
Axarea excesivă pe combaterea urii ascunde pericolul real, consideră Jean-Yves Camuys, de la Charlie Hebdo. ”Cine hotărăște ce este ura și cine face deosebirea dintre ură și critică? S-a deschis o cutie a Pandorei… Apare riscul unui marș implacabil către un limbaj online hiper-reglementat de corectitudinea politică, definit de minorități”.
”Ce este ura?”, se întreabă scriitorul anti-neoliberal Eric Zemmour. ”Nu știm! Avem dreptul să nu iubim… avem dreptul să iubim, avem dreptul să urâm. Este un sentiment… Nu poate fi judecat, legiferat”.
Realinierea SUA-UE: ce nu poate democrația rezolvă pandemia
Și acum să facem legătura între spionarea cetățenilor despre care vorbeam la început și mâna forte a multinaționalelor americane în acest proces, despre care vorbea redactorul-șef al Le Figaro. Dreptul de spionare a cetățenilor americani a fost introdus odată cu Patriot Act, pe fondul emoției create de atacurile teroriste din 2001. Urmărirea și invadarea vieții private a cetățenilor europeni va fi introdusă prin presiuni asupra guvernelor europene, totul pe fondul emoției create de criza pandemiei.
Publicația Politico.eu a arătat cum ”Google și Apple au întrecut guvernele în cursa pentru crearea aplicațiilor anti-coronavirus”. Aceste aplicații facilitează urmărirea mișcării cetățenilor ce folosesc smartphone, un dispozitiv care are toate șansele să devină obligatoriu în scurt timp.
Ce s-a întâmplat pe fondul spaimei produse de pandemia de gripă? S-a ajuns ca până și politicienii cei mai înverșunați din Europa împotriva companiilor Big Tech din America, împotriva colectării datelor personale și a transplantării unui model american invaziv în viața privată să plece capul în fața acestor compani și să coopereze cu ele. S-a ajuns ca, peste noapte, Apple sau Google să facă echipă cu avocații care până mai ieri le erau dușmani și apărau dreptul la intimitate, iar împreună cu ei promovează acum aplicații de urmărire a cetățenilor. Două luni de pandemie și câteva săptămâni de carantină europeană au resetat total dezbaterea privind dreptul la intimitate in UE.
Cazul Germaniei este revelator. Germania este una dintre țările cu UE cu cea mai dură legislație ce apără intimitatea. În contextul pandemiei, experții germani în domeniu au ajuns la concluzia că Berlinul trebuie să meargă pe cont propriu în dezvoltarea aplicațiilor anti-covid19, fără parteneriate cu multinaționalele din SUA. Însă a intervenit guvernul Merkel, care a decis în favoarea Apple și Google. Iar dacă Germania ia o decizie, multe țări o urmează: așa au făcut în scurt timp Italia, Irlanda. ”Alegerea Germaniei a venit mai mult din pragmatism decât din convingere”, scrie Politico.
Pe scurt, guvernele europene au renunțat la crearea unor aplicații care să permită centralizarea datelor personale și a urmăririi cetățenilor în mâinile statului și au acceptat în schimb abordarea descentralizată, care oferă gestiunea informațiilor unor multinaționale de peste Ocean.
La ce a dus spaima apăruta acum două luni? În primul rând, a dispărut peste noapte o dezbatere veche de ani de zile din societate legată de dreptul la intimitate. Apoi, o disputa între Europa și America legată de preeminența companiilor SUA în fața guvernelor naționale, la fel de veche ca și proiectul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) propus de George W. Bush, s-a tranșat departe de ochii lumii, în câteva zile. Nicio viitoare administrație americană nu va renunța la aceste victorii obținute de hulitul Donald Trump, care nu a făcut altceva decât să urmeze, cu mai multă agresivitate, aceeași linie cu administrațiile Bush și Obama.
Aceasta este doar una dintrea realinierile necesare pentru viitorul război al propagandei dintre SUA și China, o realiniere care, în condiții normale, ar fi durat deranjant de mult. Sub imperiul fricii de un virus, marile companii americane devin repede, în mod operativ am putea spune, managerii unui soi de Minister Transatlantic al Adevărului. Urmează realinierile rapide pe frontul războiului economic cu China, iar evoluțiile din domeniul Big Tech semnalează ca vor veni mișcări la fel de rapide pentru ajungerea la un acord comercial SUA-UE la fel de netransparent și de puțin dezbătut public.