Asociația Magistraților din România (AMR) “respinge categoric varianta adoptată de Guvernul României” în ceea ce privește rezolvarea excepției de neconstituționalitate constatată de Curtea Constituțională, cu privire la interceptările în dosare de corupție, efectuate de SRI. ”Mergând pe o procedură eronată, netransparentă s-a ajuns ca o autoritate administrativă autonomă, cu atribuții în organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională, așa cum este Consiliul Suprem de Apărare a Țării, să dispună asupra funcționării justiției peste legile speciale care o guvernează, dar și peste legea fundamentală”.

AMR atrage atenția că Centru National de Interceptare a Comunicațiilor, cel nominalizat în ordonanța guvernamentală pentru a gestiona chestiunea interceptărilor și supravegherilor ”nu este altcineva, în raport de propunerea legislativă adoptată, decât tot Serviciul Român de Informații, printr-un intermediar al său”.

“Dacă Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor este o unitate militară secretă, astfel cum au ajuns în spațiul public informațiile, în ultimul timp, pornind de la acest aspect, rezultă că acesta funcționează obligatoriu pe baza principiului subordonării, motiv pentru care suntem îndreptățiți să ne întrebăm în ce măsură instituția aleasă poate garanta o independență deplină operațiunilor ce ar trebui să se realizeze potrivit mențiunilor din actul normativ”, se întreabă magistrații conduși de judecătorul Gabriela Baltag.

Și magistrații sunt oripilați de extinderea atribuțiilor SRI spre efectuarea de acte de urmărire penală: ”Mai mult decât atât, atribuirea calității de organ de cercetare penală specială Serviciului Român de Informații cu toate implicațiile ce decurg din această calitate, anume posibilitatea de a lua chiar și măsura reținerii și de a deține spații proprii pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, în condițiile în care prevederile art. 209 alin.1 cod procedură penală nu fac nicio distincție între organele de cercetare penală amintite la art.57 cod procedură penală, conduce la pierderea tuturor progreselor înregistrate în ultimii 26 ani împotriva concepțiilor și practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, întemeiat pe organe de forță. A fost extinsă în mod nepermis aria organelor de cercetare penală speciale reglementare existentă și în prezent dar care a vizat numai ofițerii anume desemnați de către comandanții unităților militare, comandanții de garnizoană, comandanții centrelor militare și căpitanii porturilor”, se arată în materialul elaborat de AMR și transmis duminică presei.

Și Asociația Magistraților nu se oprește aici. Identifică alte prevederi ale aceleiași ordonanțe care vin să măture, fără drept de apel, orice urmă de democrație și legalitate instaurate în România în 26 de ani de ”democrație originală”. După modul în care se raportează magistrații la ordonanța de urgență emisă de Cabinetul Cioloș în week-end și contravizată de CSAT, tocmai am asista la un veritabil puci:

  1. ”Instituirea unui control, cu titlu general, asupra modalității în care sunt executate mandatele de interceptare și supraveghere tehnică, prin concentrarea numai în responsabilitatea unui singur judecător, respectiv a Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acestor atribuții, imposibil de realizat, în concret, reprezintă o altă măsură incorectă. Verificarea unui număr considerabil de mandate de interceptare și supraveghere, emise anual, în măsură să dezechilibreze și cele mai relevante statistici în materie, la nivel mondial, exclude reprezentantul instanței supreme de la posibilitatea desfășurării oricărei alte activități profesionale, chiar dacă ar mai delega pentru această activitate și un alt judecător”.
  2. ”De asemenea, nominalizarea unui judecător anume, raportat la funcția deținută și instanța de unde provine, prin chiar actul normativ adoptat, contestat, încalcă principiul repartizării aleatorii, principiul după care funcționează, ca regulă, în prezent, sistemul judiciar și, înlătură posibilitatea ca orice judecător care are competența să instrumentează cauze în materie penală, să poată controla activitatea de urmărire penală, așa cum se întâmplă cu toate celelalte acte supuse controlului judecătoresc, dar mai ales așa cum rezultă din ansamblul normelor de procedură, în vigoare”.
  3. ”Desemnarea Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție drept unica entitate în măsură să confirme legalitatea executării mandatelor de interceptare și supraveghere tehnică, potrivit viziunii ordonanței de urgență adoptate, reprezintă o reiterare a excepției instituite pentru desemnarea și funcționarea completurilor de 5 judecători, de această dată la o scară mult mai gravă, încălcând fără niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru întreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie”.