Adrian Năstase, în comuniune cu „Comunitatea Phoenix” 

Desigur, unul dintre principalele subiecte ale acestor zile este Adrian Năstase. Ce a mâncat în penitenciar, cine l-a vizitat, ce i-a dus familia, ce-a mai postat pe blogul său. Şi, dintre toate aceste chestiuni, mai emoţionantă şi mai relevantă mi se pare ultima, cea cu postatul pe blog. Şi, Adrian Năstase, în ultima zi a anului 2013 are o postare specială. Despre împăcarea cu viaţa şi cu oamenii, despre înţelegerea unor probleme pe care nu le-a înţeles înainte, despre oameni, pur şi simplu. Vă prezentăm această postare, împreună cu felicitarea pe care fostul premier a primit-o de la oameni pe care, înainte, probabil că nu dădea doi bani. Dar viaţa te duce şi te pune în cele mai bizare ipostaze… Şi, uneori, dacă ştim să ne învăţăm lecţiile, putem merge mai departe aşa cum trebuie.

 

„Dragi prieteni,

Nu-mi pare deloc rau ca ma despart de anul 2012. De exemplu, de ziua de 20 iunie. Imi aduc aminte felul în care priveam în acea zi, din afara, ca prin ceata, cu tristete, cu dezamagire, cu revolta, o viata pe care o stiam a fi a mea. Ma bucur ca au trecut 194 de zile de la acel pod catre o alta existenta. Scrisorile de atunci pentru Dana, pentru Andrei, pentru Mihnea, pentru voi le-as fi scris astazi altfel, lasand la o parte revolta si adaugand speranta. Robert  Frost spunea că cel mai bun mod de a ieşi dintr-o situaţie este să o parcurgi. Din călătoria pe care am făcut-o în ultimele luni, am aflat multe lucruri despre mine şi despre alţii. Am aflat, de exemplu, ca, la Jilava, exista „Comunitatea Phoenix” – a celor care consumau droguri sau le vindeau – si, care acum, într-un program de cooperare cu o fundatie norvegiana, încearca sa se elibereze de dependenta asta. Au reguli speciale, draconice, iar activitatea lor înseamna lucrari de creatie, de broderie, origami, pictura pe sticla, pe nisip, sculptura. I-am vizitat de multe ori, cu afectiune si cu respect pentru efortul lor. Le-am vorbit despre Constitutie, despre poezie, despre paradoxuri, despre masonerie, despre Paunescu, despre libertate, despre familie, despre evadarea în lectura. I-am îndemnat sa citeasca. In urma cu cateva zile, fiecare dintre ei a prezentat ce a citit. M-a împresionat, în mod special, Bogdan. Cartea pe care o primise nu i se potrivea. Dar – a spus el – în compensatie vrea sa recite o poezie. Si a recitat, mandru, fara timiditate, poezia lui Eminescu, „De-as avea”… Trebuia să vă spun că Bogdan nu ştia, până de curând, să scrie şi să citească…

Unul dintre ei, m-a întrebat astazi daca „e adevarat ca sunt cel mai destept tip din Romania.” Stiu ca va intereseaza mai mult ce i-am raspuns. I-am spus ca un „tip” cu adevarat destept nu se compara niciodata cu altii. Le-am mai spus un proverb chinezesc: “Miracolul nu înseamnă să zbori prin aer sau să calci prin apă, ci să mergi pe pământ”.

De la cei din “Comunitate” am învăţat ce înseamnă voinţa de a privi în viitor. Şi, de aceea, vă doresc cu încredere şi cu speranţă, un an 2013 care să fie lipsit de supărări şi de regrete şi adaug, pentru voi, felicitarea – cu un frumos origami – pe care am primit-o astăzi de la “rezidenţii Comunităţii”, cei care au învăţat că mai important decât să faci ce-ţi place este să-ţi placă ceea ce trebuie să faci”.N.M