După trei ani de căutări estetice și de experiențe de sunet, de lucru fără odihnă în studio, au reușit o variantă neașteptată la această doină de pușcărie.
De acum Mike și Marius pornesc pe un drum altfel :
LA CHILIA-N PORT
O SCHIMBARE NEAȘTEPTATĂ
De pe net l-au aflat pe Puiu Spiru, lăutarul deportat. Într-o după amiază de toamnă au plecat în Deltă ca să înțeleagă cine a fost.
Puiu Spiru s-a născut în 1926 în Luncavița,Tulcea. Părinţii lui erau oameni înstăriţi din comună, familie de senatori de Tulcea. În 1947 partidul comunist îi trimite părinţii la canal, le confiscă proprietăţile iar el este exmatriculat de la Conservator şi trimis la muncă silnică la Bicaz. În aceşti ani este bătut, batjocorit, distrus psihic de liderii noului partid. După o viaţă extrem de chinuită, a fost înmormântat în cimitirul săracilor din Galaţi.
Puiu Spiru a compus cântecul „La Dobrogea” în 1948, aflat la muncă silnică la Bicaz. Acest cântec este interpretat astăzi sub denumirea de „ – „.
“CE DURERE DUREROASĂ”
“Piesa la Chila în Port este un demers care a început printr-o descoperire online și care mi-a provocat o curiozitate fără margini . Am observat asemănarea uluitoare între mesajul comunicat într-unul dintre filmele mele de referință ale fraților Joel și Ethan Coen, e vorba de “Oh brother where are thou ?”, acel film care îi are în rolurile principale pe George Clooney, John Turturro și Tim Blake Nelson, iar Chris Thomas King, John Goodman, Holly Hunter, și Charles Durning au roluri secundare.
Acolo era o piesă care se intitula “I’m a man of a constant sorrow”, într-o traducere așa lejeră : ‘Sunt un om al tristeții permanente !” . În momentul în care am pătruns mai atent textul lui Puiu Spiru am realizat corespundențe formidabile între mesajul piesei de country “I’m a man of a constant sorrow” și “La Chilia-n port”… am realizat că este este foarte posibil să pot să fac un mariaj între cele două culturi: cea din care provin eu și în care pot înțelege ușor mesajul lui Puiu Spiru, al doinei lui de pușcărie și cea a culturii nord americane, de unde înțelegerea mea este îngrădită de spațiul meu geocultural dar educația mea însușită de decenii îmi permite să o pot cuprinde totuși. Și i-am dat un telefon lui Marius devenind amândoi interesați de acest experiment .
Puiu Spiru nu a fost un erou. A fost un om care a suferit o tragedie îngrozitoare la viața lui și alături de ceilalți deportați, deținuți politic, el a tânjit după libertate. Dorul lui de casă a fost covârșitor .
Piesa l“La Chilia-n port” nu ar fi fost niciodată atât de cunoscută dacă n-ar fi fost aleasă în filmul “Cel mai iubit dintre pamânteni” cu acea secvență legendară în care Stefan Iordache la masă îl provoacă pe Stefan Bănică cu piesa “La Chilia-n port” .
Cred că oamenii și eu la rându-mi, avem nevoie de legende; avem nevoie de semnificații, avem nevoie de mitologii… nu pentru că ne place să fim mințiți, păcăliți sau amețiți de opiumul irealității, ci pentru că efectiv în fiecare acțiune a noastră poate fi ceva remarcabil . Iar în cazul lui Puiu Spiru remarcabilitatea lui este plasată în viața lui însăși plină de suferință, din care noi putem înțelege că un om simplu poate fi mai important decât un mare academician… pur și simplu prin energia suferinței lui, prin tragismul lui existențial . Durerea nu este ceva care să ne lase indiferenți .
Blues -ul este o artă care acum a devenit un limbaj universal. În 2024 găsim blues peste tot în lume : din Argentina în Marea Britanie, din Guadelupa în Suedia, din America până în România . Publicul este din ce în ce mai apropiat de această artă care atrage după sine valorile rockului clasic, bucuria improvizației din jazz iar performing -ul și virtuozitatea artiștilor își găsesc un lăcaș sigur și primitor în zona genului blues .
https://www.youtube.com/watch?v=v7mzpyTkqSM