Una dintre descoperirile lui Tobias Cremer, raportorul privind piață unică în apărare, a fost că armatele țărilor europene nu pot face schimb de muniție, chiar dacă vorbim despre aceleași echipamente. Un Panzerhaubitze 2000 din Germania nu poate folosi muniția unui aparat similar din Olanda, de exemplu.
Parlamentul a adoptat propunerile de construire a unei veritabile pieță unică a UE în domeniul apărării și de acoperire a lacunelor critice în domeniul capacităților de apărare a UE.
Documentul a fost aprobat cu 393 de voturi pentru, 169 împotrivă și 67 de abțineri, reflectând, potrivit lui Cremer, „o majoritate clară a partidelor democratice care recunosc urgența reformării modului în care Europa își organizează apărarea”.
„Trăim într-o ordine mondială în care geopolitica contează din nou, iar capacitatea noastră de a ne apăra și de a descuraja agresiunile contează cu adevărat”, a spus Cremer într-o conferință de presă.
„Prea mult timp am considerat apărarea drept problema altcuiva și am ținut-o în afara integrării europene.”
Potrivit acestuia, consecințele sunt deja vizibile: dependență externă, fragmentare industrială și costuri mai mari pentru statele europene.
Plătim cu până la 30% mai mult pentru echipamentele de apărare
„Plătim un preț politic, pentru că uneori Europa nu este la masa negocierilor atunci când izbucnesc crize. Plătim un preț militar, pentru că soldații noștri – și soldații Ucrainei – primesc echipamente prea puține și prea târziu”, a explicat eurodeputatul.
El a adăugat că fragmentarea actuală produce și costuri financiare semnificative. „Există estimări care arată că plătim cu până la 30% mai mult pentru echipamentele de apărare, pur și simplu pentru că piața este fragmentată. Iar asta se întâmplă într-un moment în care familiile europene încearcă să își acopere cheltuielile.”
Într-un prim raport, deputații europeni au prezentat o viziune pentru o piață unică a apărării a UE mai puternică și mai integrată, pentru a construi o descurajare credibilă și a consolida baza tehnologică și industrială de apărare europeană (EDTIB). Aceștia solicită o finanțare UE sporită și pe termen lung, achiziții publice comune și o gestionare a ciclului de viață, reglementări simplificate și stimulente pentru integrarea transfrontalieră pentru a reduce dependența de furnizorii din afara UE. Raportul susține că acest lucru ar duce la o utilizare mai eficientă a cheltuielilor pentru apărare, o competitivitate mai puternică și o suveranitate și o reziliență strategică îmbunătățite.
Cinci pași pentru o piață unică a apărării
Raportul propune o foaie de parcurs în cinci pași pentru construirea unei piețe unice europene în domeniul apărării.
Primul pas este adoptarea unei abordări de tip „cumpără european” în achizițiile militare. „Banii contribuabililor europeni ar trebui să întărească în primul rând industria europeană, să creeze locuri de muncă în Europa și să dezvolte capacități europene”, a spus Cremer.
În prezent, ținta stabilită pentru achiziții comune este de 40%, însă nivelul real este mult mai mic. „Dacă cifrele mele sunt corecte, suntem în jur de 17%. Asta arată cât de mult avem de recuperat.”
Al doilea element vizează revizuirea directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării, pentru a ține pasul cu ritmul accelerat al tehnologiilor moderne.
„Procedurile actuale sunt concepute pentru războaiele de acum 20 de ani, pentru tancuri sau avioane pe care le cumperi și le folosești zeci de ani”, a spus el. „În realitate, războiul modern, cu drone, inteligență artificială și software, evoluează de la o lună la alta. Dacă procedura de achiziție durează un an, atunci când semnezi contractul tehnologia este deja depășită.”
Revoluție în dotarea militară: Parlamentul European cere o „Piață Unică a Apărării” pentru a elimina haosul munițiilor
Un Panzerhaubitze 2000 din Germania nu poate folosi muniția unui Panzerhaubitze 2000 din Olanda
Un alt punct esențial al raportului este recunoașterea reciprocă a certificărilor și eliminarea barierelor în transferurile de echipamente militare între statele UE.
Cremer a oferit un exemplu concret care a apărut pe frontul din Ucraina și care a ilustrat problemele de interoperabilitate dintre armatele europene.
„Am descoperit că unele echipamente aparent identice nu funcționează împreună așa cum ar trebui”, a spus el. „De exemplu, am avut situații în care obuziere Panzerhaubitze 2000 de același model folosite în Germania și Olanda nu puteau folosi complet aceleași muniții sau aceleași capabilități.”
Problema nu era calibrul, a explicat eurodeputatul, ci complexitatea tehnologică a sistemelor moderne.
„Astăzi muniția nu mai este doar o bucată de metal. Există software, actualizări, sisteme electronice. Nivelul real de interoperabilitate era mult mai scăzut decât credeam. Și am aflat asta chiar de la ucraineni”, a spus el.
„Este o problemă serioasă. Într-o zi s-ar putea să fim nevoiți să ne apărăm singuri și atunci nu putem descoperi pe câmpul de luptă că echipamentele noastre nu sunt compatibile.”
Panzerhaubitze 2000 („obuzier blindat 2000”) și prescurtat PzH 2000, este un obuzier autopropulsat german de calibrul 155 mm, dezvoltat de KNDS Deutschland și Rheinmetall în anii 1980 și 1990 pentru Armata Germană. PzH 2000 echipează armatele Germaniei, Italiei, Ucrainei, Olandei, Greciei, Lituaniei, Ungariei, Qatarului și Croației, înlocuind în mare parte sisteme mai vechi, cum ar fi obuzierul M109.
Cooperare mai strânsă UE–NATO
Raportul cere și un acord cuprinzător de cooperare între UE și NATO, astfel încât standardele tehnice ale Alianței să poată fi aplicate și verificate mai eficient.
„Standardele NATO sunt bune, problema este că nu sunt întotdeauna aplicate. NATO nu are putere legislativă pentru a le impune, iar UE nu poate folosi toate detaliile tehnice ale acestor standarde din cauza lipsei unui acord de cooperare”, a explicat Cremer.
În opinia sa, obiectivul este clar: „Trebuie să construim un ecosistem european competitiv în domeniul apărării, în care fiecare euro investit să aducă mai multă inovație, mai multă securitate și o valoare mai bună pentru contribuabilii europeni.”
Eurodeputatul a subliniat că Europa se află în fața unei alegeri strategice.
„Putem continua cu vechile obiceiuri, rămânând fragmentați și plătind mai mult pentru mai puțin. Sau putem folosi puterea pieței unice europene pentru a transforma potențialul economic al Europei în securitate reală și autonomie strategică.”
