Sfântul Nicolae este celebrat diferit în Europa Centrală și de Est: de la Krampus în Ungaria și Slovacia, la parade spectaculoase în Cehia și tradiții religioase puternice în Polonia. România rămâne la mijloc între modern și folcloric.
Europa de Est păstrează unele dintre cele mai vechi și mai colorate tradiții dedicate Sfântului Nicolae. Ziua de 6 decembrie este celebrată diferit de la o țară la alta, dar în toate regăsim aceeași idee centrală: începutul sezonului de iarnă și al darurilor pentru copii.
În timp ce România pune accent pe ghetuțe lustruite, cadouri și nuielușa simbolică, alte țări păstrează ritualuri mult mai elaborate, uneori spectaculoase, alteori dure. Multe provin încă din Evul Mediu, când sărbătorile de decembrie îmbinau credințele creștine cu elemente de folclor local.
Ungaria și Slovacia, singurele țări unde Moș Nicolae vine cu un demon
În Ungaria și Slovacia, ziua de 6 decembrie nu este doar o sărbătoare pentru cei mici. Este un adevărat spectacol, pentru că Sfântul Nicolae nu vine singur, ci însoțit de o creatură înfricoșătoare: Krampus.
Krampus este un personaj folcloric, jumătate om, jumătate demon. Poartă coarne, furci din lemn, clopoței metalici și un sac în care, potrivit legendei, sunt aruncați copiii neascultători. În sate și orașe, tinerii se costumează în Krampus și colindă străzile, iar copiii sunt avertizați încă de la începutul iernii că doar cei cuminți vor primi dulciuri în ghete.
Sfântul Nicolae, numit Mikulás, apare îmbrăcat într-un veșmânt roșu, asemănător cu cel episcopal, iar cei trei – Mikulás, îngerul și Krampus – reprezintă o triadă morală: recompensa, disciplina și pedeapsa simbolică.
România nu are un corespondent real al lui Krampus, însă nuielușa din ghetuțe îndeplinește același rol simbolic, într-o formă mult mai blândă.
Polonia păstrează una dintre cele mai religioase sărbători ale Sfântului Nicolae
Polonia se distinge prin caracterul profund religios al zilei de 6 decembrie. Sărbătoarea nu este dominată de personaje fantastice sau ritualuri folclorice, ci de activități spirituale.
În Polonia, Sfântul Nicolae este considerat protector al copiilor, al marinarilor și al săracilor. De aceea, sărbătoarea include liturghii speciale, procesiuni și acte de caritate. Copiii primesc cadouri mici, dar accentul cade pe gesturi morale și pe ajutorul acordat celor vulnerabili.
În multe orașe, familiile donează haine sau mâncare în numele Sfântului Nicolae. Parohiile organizează evenimente pentru copii din centre sociale, iar în unele zone tradiția cere ca fiecare familie să facă o faptă bună în această zi.
Comparativ cu România, unde tradiția combină religiosul cu latura jucăușă, Polonia păstrează încă un profil sobru, apropiat de originile creștine ale sărbătorii.
Cehia, țara în care paradele lui Moș Nicolae transformă orașele în scene de teatru
Cehia este una dintre cele mai spectaculoase țări când vine vorba despre sărbătoarea Sfântului Nicolae. Pe 5 decembrie, cu o seară înainte de ziua oficială, orașele cehe se umplu de personaje costumate: Sfântul Nicolae, îngeri și demoni.
Paradele sunt ample, uneori cu zeci de participanți, iar marile orașe, precum Praga sau Brno, se transformă în scene. Nicolae poartă o mitră aurie, îngerii cântă colinde, iar demonii – denumiți „certi” – zguduie clopote mari și se apropie de copii pentru a testa dacă au fost cuminți.
Este o tradiție veche de câteva secole. În trecut, demonii aveau rolul de a speria spiritele rele, dar în prezent sunt mai degrabă personaje de spectacol. Copiii primesc portocale, turtă dulce și figurine din ciocolată.
În România nu există parade dedicate lui Moș Nicolae. Tradiția este mult mai domestică, limitată la familie și la școală, nu la spațiul public.
Croația, Slovenia și Serbia păstrează tradiții mixte, cu influențe slave și centrale
Croația și Slovenia combină tradițiile occidentale cu cele slave. În unele sate slovene, copiii primesc un mic dar de la „Miklavž”, dar tradiția este însoțită de colinde vechi. În Croația, tradiția se aseamănă cu cea poloneză, cu accent pe biserică și pe liturghii speciale.
În Serbia, Sfântul Nicolae este una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii Ortodoxe. Ziua se numește Nikoljdan și este ținută ca o sărbătoare de familie. Multe gospodării consideră Sfântul Nicolae un protector al casei, iar sărbătoarea are structura unei mici slujbe de pomenire, urmată de o masă în familie.
Aceste tradiții sunt mai apropiate de cele românești. În România, Sfântul Nicolae este ținut uneori ca hram al casei, iar mesele în familie fac parte din tradiția rurală.
România, la mijloc între basm și folclor
Pentru români, Moș Nicolae este sărbătoarea ghetuțelor lustruite, a cadourilor mici și a nuielușei simbolice. Tradiția nu este la fel de dramatică precum cea slovacă sau cehă, dar nici la fel de sobră ca în Polonia.
În zonele rurale, obiceiul are o încărcătură mult mai complexă. Bătrânii credeau că Sfântul Nicolae aduce prima zăpadă, „scuturându-și barba peste lume”.
Nuielușa are o semnificație veche, legată de ideea de protecție și de disciplina copilului, nu de pedeapsa reală. În unele sate din Muntenia, părinții puneau în ghetuțe ramuri de alun sau de măr, considerate purtătoare de noroc.
În ultimele decenii, tradiția s-a modernizat, mai ales în mediul urban. Accentul cade acum pe cadouri și pe atmosfera festivă, în timp ce elementele folclorice vechi se păstrează doar în mediul rural.
Ce diferențe rămân cele mai vizibile
Comparând obiceiurile din Europa Centrală și de Est, se conturează câteva diferențe importante.
Țările ca Ungaria, Slovacia și Cehia pun accent pe spectacol, pe procesiuni și pe personaje mitologice. Polonia și Croația păstrează un profil religios, centrat pe slujbe și acte caritabile. Serbia transformă ziua într-o sărbătoare de familie, cu accente ortodoxe puternice.
România rămâne la mijloc. Are elemente împrumutate din Occident, precum cadourile, dar păstrează și tradiții folclorice locale, precum nuielușa și credințele legate de vreme sau protecție.

