Dacă ai băut vreodată un vin roșu care ți s-a părut surprinzător de proaspăt, cu un gust curat și o aromă plină de viață, este foarte posibil să fi venit dintr-o zonă aflată la altitudine. Mulți oameni se uită la etichetă după soi, an sau cramă, dar puțini se gândesc că înălțimea la care cresc strugurii schimbă radical tot ceea ce simțim în pahar.
Altitudinea are un impact profund asupra vinului deoarece cu cât viițele de struguri urcă mai sus, spre lumina mai puternică și aerul mai rece, cu atât strugurii se coc mai lent și mai echilibrat. Din această răbdare se naște eleganța despre care te invităm să descoperi în rândurile care urmează!
Răcoarea nopților și lumina zilelor
La altitudini ridicate, în timpul zilei soarele încălzește vița și stimulează coacerea, iar noaptea aerul se răcește brusc și încetinește procesul. Acest balans natural îi dă plantei timp să-și adune aromele, fără să piardă aciditatea care face vinul echilibrat.
Când ziua este calduroasă, strugurii obțin dulceață, iar pentru că nopțile sunt reci, aciditatea rămâne acolo și menține prospețimea. Astfel, vinurile de altitudine par mai vibrante, mai clare, cu un gust impecabil, chiar dacă sunt obținute din aceleași soiuri ca cele din zonele joase. Comanda azi un vin de la Crama Budureasca!
Culoarea și textura se schimbă odată cu aerul
Lumina mai intensă de la altitudine stimulează formarea pigmenților din coaja strugurilor, cei care dau culoarea vinului și a taninilor, care îi oferă structură. În aceste condiții vinurile capătă nuanțe mai adânci, de la rubiniu intens până la granat și o textură mai densă, dar echilibrată. Totul ține de lumina mai puternică și de răcoarea care temperează maturarea boabelor deoarece vinul se formează sub o presiune blândă, care îl obligă să devină mai precis.
Aromele care poartă semnătura locului
Pe măsură ce urci mai sus, aerul devine mai curat și mai uscat, ceea ce își lasă amprenta asupra viței de vie. Strugurii își dezvoltă arome mai rafinate, care merg spre fructe roșii proaspete, ierburi aromatice, piper verde sau flori de câmp. Vinurile din zonele mai joase tind să fie mai opulente, cu note de fructe coapte, prune și ciocolată. Cele din zonele înalte au o expresie mai limpede, cu o vibrație care se simte în fiecare înghițitură.
De exemplu, un Merlot crescut într-o vale va fi catifelat și rotund, pe când același soi de struguri crescuți la altitudini ridicate poate da viață unui vin cu un ton mai proaspăt. Merită să încerci și acest vin dacă îți place Feteasca Neagră!
Echilibrul dintre alcool și prospețime
În locurile mai răcoroase, strugurii acumulează zaharuri mai lent, așa că vinul rezultat are, de obicei, un conținut mai moderat de alcool. În schimb, aciditatea rămâne prezentă, ceea ce oferă senzația de vin viu, care se bea ușor și care lasă papilele curate.
Acest echilibru natural face vinurile de altitudine mai prietenoase la masă. Se potrivesc mai bine cu mâncarea, nu acoperă gusturile, dar le completează. De aceea, în restaurantele care pun accent pe pairing, somelierii aleg adesea vinuri din regiuni mai înalte.
De ce tot mai multe crame caută altitudinea
Pe fondul schimbărilor climatice din ultimii ani, tot mai mulți producători au început să caute terenuri la altitudini mai mari. Zonele tradiționale de câmpie devin prea fierbinți, iar vinurile ies adesea cu prea mult alcool și lipsite de echilibru. În schimb, pe dealurile înalte cu aer mai rece se obțin vinuri care păstrează acel contrast frumos între intensitate și prospețime.
Argentina, Chile, Spania, Italia și chiar România au început să redescopere puterea dealurilor. De la plantațiile din Mendoza aflate la peste 1.500 de metri, până la podgoriile românești din zona Dealu Mare sau Transilvania, tot mai multe crame înțeleg cât de importantă este altitudinea. Tu ce vinuri preferi?
