Ce șanse sunt ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere? Strategia liderului rus în fața presiunilor interne și eșecurilor din Ucraina

Pe măsură ce războiul declanșat împotriva Ucrainei urmează să intre în al cincilea an, devine tot mai clar Vladimir Putin nu își va îndeplini obiectivele. Cu toate acestea, scenariul în care regimul de la Kremlin s-ar prăbuși este greu de materializat, cel puțin deocamdată. Aceasta este concluzia unei analize publicate de Atlantic Council, semnată de William Dixon, expert în securitate internațională la Royal United Service Institute, și de Maksym Beznosiuk, analist de strategie specializat pe Rusia și Ucraina.

Potrivit autorilor, evoluțiile de pe front sunt departe de obiectivele inițiale ale Moscovei. „Rusia continuă să sufere pierderi catastrofale fără a obține progrese semnificative”, notează cei doi experți. Deși a avut inițiativa pe front pe parcursul anului trecut, Armata rusă a „reușit” un avans suplimentar de sub 1% teritoriu ucrainean.

Pe plan intern, presiunile cresc constant. Economia rusă dă semne evidente de epuizare, afectată de sancțiunile occidentale, de scăderea prețurilor la petrol și de diminuarea veniturilor din exporturile de energie. În paralel, capacitatea Moscovei de a-și proiecta influența la nivel internațional se erodează. Dixon și Beznosiuk invocă raidul american din Venezuela și confiscarea unui petrolier sub pavilion rusesc în Oceanul Atlantic, evenimente care „au evidențiat modul în care războiul din Ucraina diminuează capacitatea Moscovei de a-și proiecta puterea la nivel internațional”.

Elita rămâne fidelă lui Putin  

Analiza respinge scenariul unei revolte iminente în interiorul sistemului. „Majoritatea studiilor privind autocrațiile au concluzionat că cea mai mare amenințare la adresa stabilității regimului provine din rândul elitelor existente. Putin pare pe deplin conștient de acest lucru și a lucrat intens pentru a reduce la minimum riscul unei eventuale lovituri de palat”, explică autorii.

Clasa conducătoare este, în prezent, prea strâns legată de liderul de la Kremlin pentru a declanșa o contestare reală. Atunci când Dmitri Kozak, un aliat vechi al lui Putin, s-ar fi opus invaziei și ar fi pledat pentru dezescaladare, acesta a fost îndepărtat discret, fără a genera o ruptură publică. Nici dezbaterile privind administrarea economiei de război nu au produs crize deschise în interiorul puterii.

Un test major pentru Putin a fost rebeliunea Wagner din vara anului 2023. Deși episodul a scos la iveală vulnerabilități evidente, revolta a fost de scurtă durată, în lipsa dezertărilor din armată sau a sprijinului politic. „Nicio instituție majoră de securitate și nicio autoritate regională nu s-au alăturat rebelilor Wagner”, subliniază analiza. După înăbușirea revoltei, Putin și-a consolidat autoritatea, ceea ce autorii consideră drept „o confirmare a stilului de guvernare extrem de personalizat instaurat în timpul domniei sale”.

Strategia recrutărilor

Șansele declanșării unor proteste de amploare rămân reduse, în contextul înăspririi legislației care sancționează orice formă de opoziție față de război. Pentru a evita repetarea crizei de legitimitate din perioada sovietică, asociată cu pierderile umane din Afganistan, Kremlinul și-a adaptat politica de recrutare.

„În loc să se bazeze pe recruți în termen, s-a concentrat pe înrolarea bărbaților proveniți în principal din minorități etnice și din rândul deținuților”, arată analiza. Armata rusă se bazează masiv pe voluntari atrași de soldele consistente.

Această strategie implică însă riscuri considerabile. Utilizarea disproporționată a minorităților etnice „ar putea duce la o creștere a sentimentelor anti-regim și a tendințelor separatiste în regiuni precum Ingușetia și Daghestan”, avertizează autorii. În plus, dacă problemele economice se adâncesc, statul rus ar putea întâmpina dificultăți în a susține financiar aceste recrutări. „Până în prezent, costul uman uriaș al invaziei nu a declanșat o reacție internă majoră, dar, în condițiile în care cifrele lunare ale victimelor ar fi ajuns la niveluri record, nemulțumirea publică ar putea deveni un factor destabilizator”, se arată în raport.

Un final posibil, dar imprevizibil

Concluzia analizei reprezintă un avertisment pentru factorii de decizie occidentali. Deși regimul Putin nu pare să se confrunte cu un colaps iminent, evoluțiile pot lua o turnură neașteptată. „Puțini anticipau dispariția Imperiului Țarist în 1916 sau prăbușirea Uniunii Sovietice la sfârșitul anilor 1980”, amintesc autorii.

În cei 26 ani la putere, Putin a construit un sistem solid de autoprotecție. „Cu toate acestea, costurile menținerii acestui sistem ar putea scăpa de sub control într-un al cincilea an de război și pot provoca astfel consecințe periculoase pe care s-ar putea să nu le mai poată gestiona”, conchid William Dixon și Maksym Beznosiuk. Vulnerabilitățile identificate, susțin ei, ar trebui să ghideze strategia occidentală, în pofida temerilor că o eventuală Rusie post-Putin ar putea deveni și mai imprevizibilă.

Rusia a pierdut 1,2 milioane de soldați în Ucraina

De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, armata rusă a înregistrat aproximativ 1,2 milioane de pierderi, dintre care până la 325.000 de soldați uciși, arată un raport realizat de Center for Strategic and International Studies (CSIS). Aceste cifre depășesc pierderile înregistrate de orice altă putere majoră în orice război de la Al Doilea Război Mondial. În ciuda retoricii oficiale, progresele pe câmpul de luptă sunt lente: în ofensiva de la Pokrovsk, de exemplu, trupele ruse au avansat în medie doar 70 de metri pe zi, iar câștigurile teritoriale de la începutul anului 2024 nu depășesc 1,5% din teritoriul Ucrainei.

Economia Rusiei resimte presiunea războiului. Producția industrială este în scădere, cererea internă slăbește, inflația rămâne ridicată, iar creșterea economică a încetinit la 0,6% în 2025. De asemenea, Rusia nu deține nicio companie în top 100 mondial al firmelor tehnologice, ceea ce limitează capacitatea țării de a menține competitivitatea pe termen lung.