Blocarea Strâmtorii Ormuz, singura ieșire maritimă din Golful Persic către Oceanul Indian, ar reprezenta un șoc major pentru economia globală, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI) . Expertul estimează că o eventuală oprire a traficului prin această arteră energetică ar afecta aproximativ 13% din producția globală de petrol, un impact dublu față de șocul petrolier din 1973.
O rută importantă pentru producția globală de petrol
Blocarea Strâmtorii Ormuz este folosită zilnic de aproximativ 100 de nave pentru transportul a circa 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere, echivalentul unei cincimi din consumul mondial.
În prezent, potrivit datelor MarineTraffic, circa 250 de nave așteaptă la intrarea sau ieșirea din strâmtoare, dintre care 150 tancuri de țiței și LNG și aproximativ 100 de nave cargo sau petroliere staționate lângă coastele Emiratelor Arabe Unite și Oman.
Chisăliță susține că, în cazul unui blocaj total, conductele Est–Vest din Arabia Saudită și Habshan–Fujairah din Emiratele Arabe Unite reprezintă singurele alternative reale pentru transportul țițeiului către porturi aflate în afara Golfului Persic, însă capacitatea acestora acoperă doar o parte din producția regională.
Conducta Est–Vest poate transporta 5 milioane de barili pe zi, jumătate din producția saudită, iar Habshan–Fujairah are o capacitate de 1,5 milioane barili pe zi, acoperind aproape tot exportul EAU.
„Dacă Ormuz se închide complet, piaţa globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital. Iar în 2026, scenariul nu mai este teoretic”, avertizează preşedintele AEI, Dumitru Chisăliţă.
Impact major pe piețe
Impactul economic al unui blocaj ar fi considerabil. Deficitul global de 13,5 milioane de barili pe zi nu poate fi compensat rapid nici prin creșterea producției în țări precum SUA, Canada sau Brazilia.
De asemenea, stocurile strategice mondiale, estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili, pot asigura doar teoretic acoperirea pentru 111 zile, dar eliberarea rapidă a acestora este limitată de logistică, locație și necesitatea alocării prin licitații.
Șocurile de ofertă la energie au efecte multiplicatoare asupra economiei, generând inflație, creșterea costurilor logistice, presiune pe dobânzi și încetinirea creșterii economice. În aceste condiții, Potrivit reprezentantului AEI, Strâmtoarea Ormuz nu reprezintă doar un punct strategic, ci un indicator al stabilității economiei globale.
„Piaţa petrolului are cerere rigidă pe termen scurt, nu poate reduce rapid consumul global cu 13,5 mb/zi şi, de aceea, preţurile pot reacţiona violent. Pentru a preveni apariţia unor situaţii de criză există constituite stocuri strategice de ţiţei la nivel mondial. Stocurile strategice de petrol sunt rezerve de ţiţei păstrate de guverne şi, în unele cazuri, şi de companii private, pentru a fi folosite doar în situaţii de criză majoră (război, întreruperi de producţie, blocaje de transport etc.). Ele nu sunt folosite în mod normal pentru a acoperi cererea zilnică”, arată Chisăliţă.
Guvernele caută soluții legate de producția și importul de petrol
Guvernele asiatice și rafinăriile și-au intensificat verificările stocurilor de petrol și caută rute și furnizori alternativi, după ce tensiunile din Iran au perturbat traficul prin Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic pentru transportul global de țiței.
Analiza pieței arată că, odată cu redeschiderea piețelor, prețurile petrolului sunt așteptate să înregistreze creșteri semnificative, reflectând îngrijorările investitorilor privind disponibilitatea fluxului energetic.
