La patru ani de la declanșarea celei mai sângeroase invazii din Europa de după Al Doilea Război Mondial, Vladimir Putin încearcă să vândă lumii o realitate paralelă, un miraj al succesului economic și militar care sfidează logica occidentală.
Putin ascunde un dezastru istoric. Cifrele reale ale NATO care aruncă în aer Kremlinul: 1,3 milioane de victime și o armată „de unică folosință”
În timp ce televiziunile de stat de la Moscova prezintă fabrici de armament duduind și contracte externe record, rapoartele de intelligence ale NATO și analizele CSIS, intrate în posesia presei, dezvăluie un tablou de coșmar. Rusia nu este o forță în ascensiune, ci o fortăreață asediată care își devorează propriii cetățeni pentru a supraviețui, cu un bilanț uman care a depășit pragul psihologic de 1,3 milioane de morți și răniți.
NATO anunță că Rusia a pierdut 400.000 de oameni în 2025
Oficialii NATO, într-un briefing de maximă importanță susținut în februarie 2026, au aruncat bomba informativă: doar în anul 2025, armata rusă a pierdut 400.000 de oameni. Este o cifră care îngheață sângele în vene, reprezentând o medie de peste 33.000 de soldați scoși din luptă în fiecare lună. Pentru a înțelege dimensiunea catastrofei, experții militari atrag atenția că aceste pierderi sunt de 17 ori mai mari decât cele suferite de Uniunea Sovietică într-un deceniu de război în Afganistan și de cinci ori mai mari decât toate conflictele Rusiei moderne la un loc, incluzând Cecenia și Siria.
Ceea ce șochează însă cel mai mult nu este doar numărul, ci cinismul cu care Kremlinul gestionează aceste pierderi. Analizele occidentale indică un colaps total al sistemului medical de pe front. Mii de soldați ruși mor din cauza rănilor tratabile, victime ale unei logistici medievale și ale lipsei de evacuare rapidă. În viziunea generalilor lui Putin, soldatul a devenit o resursă dispensabilă, o „muniție vie” folosită pentru a câștiga câțiva metri de pământ în Donbas, în timp ce familiile de acasă primesc medalii și promisiuni financiare care nu pot acoperi golul lăsat în urmă.
Cum jonglează Putin cu miliardele din exportul de arme
În ciuda acestui abator uman, Vladimir Putin a ieșit recent la rampă cu o declarație triumfalistă, menită să sfideze sancțiunile Occidentului: Rusia ar fi încasat 15 miliarde de dolari din exporturile de arme în 2025. Liderul de la Kremlin vorbește despre parteneriate cu peste 30 de țări și sute de proiecte noi, încercând să proiecteze imaginea unei industrii de apărare care nu doar rezistă, ci înflorește. Însă, experții economici avertizează că asistăm la o operațiune clasică de „maskirovka” economică, o perdea de fum menită să ascundă prăbușirea reală.
Datele Institutului SIPRI din Stockholm demontează punct cu punct narativul rusesc. În realitate, exporturile de arme ale Moscovei s-au prăbușit cu procente cuprinse între 64% și 92% față de perioada de dinaintea războiului. Explicația este simplă și brutală: industria rusă este „canibalizată” de nevoile frontului. Tancurile T-90 și sistemele de rachete care ar fi trebuit să plece la export sunt trimise de urgență în Ucraina pentru a înlocui miile de epave care fumegă pe câmpurile de luptă.
Miliardele trâmbițate de Putin sunt, cel mai probabil, rezultatul unor artificii contabile dubioase. Termenul de „venituri valutare” este folosit elastic pentru a include datorii șterse, schimburi de mărfuri în sistem barter sau contracte semnate dar neonorate. Rusia vinde iluzii partenerilor săi, încercând să mențină aparența de mare putere militară, în timp ce, în culise, este forțată să importe muniție din Coreea de Nord și drone din Iran pentru a face față ritmului infernal al războiului de uzură.
Trădarea prietenilor și noua axă a sărăciei: India fuge, China speculează, iar Africa plătește cu aur
Harta geopolitică a Rusiei s-a restrâns dramatic. Dacă odinioară Moscova dicta condițiile pe piața globală a armelor, acum a ajuns la mila partenerilor săi. Cazul Indiei este cel mai elocvent exemplu al declinului rusesc. Cel mai fidel client istoric al Moscovei, New Delhi, a început să se distanțeze vizibil, reducând importurile de armament rusesc la mai puțin de jumătate. Teama de sancțiunile americane și dorința de a accesa tehnologie vestică superioară au transformat India dintr-un aliat sigur într-un partener ezitant, care refuză politicos avioanele „invizibile” Su-57.
În acest vid de putere, China joacă rolul fratelui mai mare, dar extrem de costisitor. Documente scurse din interiorul complexului militar-industrial rusesc arată o realitate umilitoare pentru Putin: Beijingul a majorat cu 200% prețurile componentelor electronice esențiale pe care le vinde Rusiei. Profitând de izolarea Moscovei, China impune condiții draconice, transformând Rusia într-un vasal tehnologic și economic, obligat să plătească prețuri de speculă pentru a-și menține liniile de producție funcționale.
Salvarea, sau mai degrabă supraviețuirea, vine din zonele gri ale globului. Rusia s-a reorientat agresiv către Africa și „statele paria”. Prin noul „Africa Corps”, urmașul mercenarilor Wagner, Kremlinul oferă protecție regimurilor instabile din Mali sau Republica Centrafricană în schimbul accesului direct la minele de aur, diamante și uraniu. Totodată, un posibil contract mamut cu Iranul pentru avioane Su-35 arată disperarea Moscovei de a găsi cumpărători dispuși să ignore sancțiunile, chiar cu riscul de a destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu.
O economie de război care nu se poate opri fără a se prăbuși
Ceea ce analiștii occidentali numesc „reziliență rusească” este, de fapt, o capcană mortală. Vladimir Putin a transformat Rusia într-un stat-garnizoană, unde economia funcționează exclusiv pe steroizii cheltuielilor militare. Salariile mari din fabricile de armament și plățile pentru familiile morților au creat o bulă de consum artificială, dar prețul este ipotecarea viitorului.
Cu o demografie distrusă de pierderea a 1,3 milioane de bărbați tineri și cu o industrie civilă lăsată de izbeliște, Rusia nu își mai permite pacea. Oprirea războiului ar însemna colapsul imediat al acestui sistem economic improvizat, ceea ce face din regimul de la Kremlin un pericol permanent și imprevizibil pentru ordinea mondială.
