Cum s-ar apăra NATO de Rusia fără ajutorul SUA, scenariu analizat în Europa estimează că apărarea Flancului Estic fără participarea militară directă a SUA ar putea necesita circa 200.000 de militari, 1.500 de tancuri și până la 350 de avioane de luptă. Regiunea baltică ar deveni punctul critic.
Ar putea Europa să respingă singură un atac al Rusiei asupra Flancului Estic al NATO, dacă Statele Unite nu ar participa direct la război? Este unul dintre scenariile extreme analizate pe continent, într-un moment în care securitatea regiunii României, a statelor baltice și capacitatea europenilor de a se apăra cu propriile forțe au devenit teme centrale.
Cum s-ar apăra NATO de Rusia fără ajutorul SUA? România și statele baltice, punctele critice ale Europei
O analiză publicată de Defence24 estimează amploarea resurselor necesare într-un asemenea scenariu: cel puțin 200.000 de militari, 1.500 de tancuri, peste 3.500 de vehicule de luptă ale infanteriei și până la 350 de avioane de luptă.
Miza este însă uriașă.
În eventualitatea unei confruntări, România, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia s-ar afla în prima linie, iar capacitatea lor de a rezista în primele zile ar putea deveni decisivă pentru desfășurarea întăririlor din vestul Europei.
Discuția privind autonomia militară europeană a căpătat o importanță suplimentară pe fondul întrebărilor privind predictibilitatea viitoarei implicări americane, în mandatul lui Trump, în apărarea continentului.
În același timp, serviciile occidentale și statele de pe Flancul Estic urmăresc riscul unor provocări rusești, de la sabotaj și atacuri cibernetice până la operațiuni militare limitate.
Publicația lituaniană LRT notează că amenințările Moscovei ar putea urmări inclusiv creșterea presiunii asupra statelor occidentale pentru reducerea sprijinului acordat Ucrainei.
România și balticele, punctele critice ale Europei: primele zile ar putea decide apărarea Flancului Estic
Geografia transformă România, Estonia, Letonia și Lituania într-una dintre cele mai sensibile regiuni ale NATO.
Trei dintre state se află în apropierea Rusiei, iar Lituania are frontieră și cu exclava rusă Kaliningrad. În apropiere se află și Belarus, unul dintre principalii aliați ai Moscovei. România nu are graniță terestră directă cu Rusia, dar are circa 620 km graniță cu Ucraina, țară aflată în război de 5 ani cu Rusia.
Într-un scenariu de confruntare, Rusia nu ar trebui neapărat să înceapă cu o ofensivă terestră convențională.
Analiza ia în calcul o combinație de atacuri cu rachete și drone, operațiuni cibernetice, sabotaje și acțiuni navale, inclusiv încercări de perturbare a porturilor și rutelor de aprovizionare din Marea Neagră și Marea Baltică.
Forțele navale ruse și submarinele ar putea avea un rol important, în timp ce infrastructura energetică, sistemele de comunicații și centrele de comandă ar deveni ținte prioritare.
Pentru europeni, una dintre cele mai mari vulnerabilități ar fi apărarea antiaeriană și antirachetă. Un atac de saturație în care Rusia ar combina rachete cu un număr foarte mare de drone ar pune o presiune enormă asupra sistemelor defensive și, mai ales, asupra stocurilor de interceptoare.
Problema este inclusiv economică: folosirea unor rachete antiaeriene sofisticate și costisitoare împotriva unor drone produse ieftin și în cantități mari nu poate fi susținută la nesfârșit.
Din acest motiv, unele scenarii nu se limitează la interceptarea amenințărilor deasupra teritoriului NATO. Forțele europene ar putea fi nevoite să neutralizeze rapid capacitățile militare folosite pentru lansarea atacurilor.
Într-o asemenea situație, analiza ia în calcul inclusiv lovituri asupra unor obiective militare din Kaliningrad, pentru diminuarea capacității Rusiei de a continua atacurile și pentru câștigarea timpului necesar sosirii întăririlor.
Unele abordări susținute în statele baltice merg mai departe și discută posibilitatea lovirii unor obiective militare aflate pe teritoriul Rusiei, inclusiv în regiunea Sankt Petersburg, dacă acestea ar participa la un atac împotriva NATO.
Un obstacol uriaș ar rămâne însă logistica. Deplasarea unor forțe franceze către regiunea baltică ar putea necesita aproximativ opt zile, potrivit scenariului prezentat de Defence24.
Într-un război de mare intensitate, primele zile ar deveni astfel critice.
Estonia, Letonia și Lituania, împreună cu Polonia, Finlanda, Suedia, Danemarca și Norvegia, ar trebui să suporte o mare parte din presiunea inițială. În cazul României, lucrurile sunt și mai complicate din pricina infrastructurii rutiere nedezvoltată, mai ales în punctele sensibile precum Poarta Focșanilor, Tulcea sau Suceava.
Obiectivul lor ar fi să încetinească ofensiva, să protejeze infrastructura esențială și să mențină deschise coridoarele prin care ar urma să sosească întăririle.
Franța, Germania și Marea Britanie, sprijinite de Belgia și Țările de Jos, ar trebui apoi să contribuie masiv cu forțe terestre, aviație, nave și capacități de comandă și supraveghere.
200.000 de militari, 1.500 de tancuri și până la 350 de avioane
Doar dimensiunea unei operațiuni europene de apărare a regiunii baltice ar fi enormă. Potrivit scenariului prezentat de Defence24, ar fi necesare aproximativ 12 divizii, însumând între 40 și 50 de brigăzi și circa 200.000 de militari.
Componenta terestră ar putea necesita aproximativ:
– 1.500 de tancuri;
– peste 3.500 de vehicule de luptă ale infanteriei;
– aproximativ 1.000 de sisteme de artilerie;
– circa 400 de lansatoare de rachete.
Puterea aeriană ar deveni la fel de importantă.
Statele europene ar trebui să mobilizeze aproximativ 300-350 de avioane de luptă, cărora li s-ar adăuga între 20 și 30 de aeronave pentru supraveghere radar și realimentare în aer.
Ar fi necesare, în același timp, stocuri de mii de muniții și rachete de precizie.
În Marea Baltică, aliații ar trebui să constituie o forță navală capabilă să protejeze infrastructura maritimă și rutele de aprovizionare.
Scenariul include o grupare navală construită în jurul unui portavion și alte patru grupări specializate în luptă antisubmarin, deminare și protecția infrastructurii maritime.
Toate aceste cifre scot în evidență problema fundamentală: înlocuirea contribuției militare americane nu ar însemna doar găsirea unui număr suficient de soldați.
Europa ar trebui să compenseze rapid capacități americane importante în domenii precum informațiile militare, supravegherea, transportul strategic, apărarea antirachetă, realimentarea în aer, comanda și controlul și munițiile cu rază lungă de acțiune.
În paralel există și amenințarea războiului hibrid.
Ministrul lituanian al Apărării, Robert Kaunas, a avertizat asupra riscului unor provocări rusești în regiunea baltică, inclusiv al unor operațiuni de tip „steag fals”.
Unul dintre scenariile discutate presupune atacarea unor elemente de infrastructură critică prin mijloace care să permită atribuirea inițială a responsabilității către Ucraina.
Tensiunea este alimentată și de evoluțiile din Belarus.
Aleksandr Lukașenko a ordonat o inspecție a capacității de luptă a forțelor armate, după ce autoritățile militare bieloruse anunțaseră formarea unei noi brigăzi de asalt aerian în apropierea frontierei cu Ucraina, în regiunea Gomel.
În acest climat s-a produs și vizita neobișnuită la Moscova a directorului CIA, John Ratcliffe.
Potrivit relatărilor din presa occidentală, unul dintre mesajele transmise oficialilor ruși ar fi fost un avertisment împotriva escaladării acțiunilor îndreptate spre aliații NATO, în special statele baltice.
Deplasarea este cu atât mai relevantă cu cât precedenta vizită cunoscută a unui director CIA la Moscova avusese loc în noiembrie 2021. Atunci, William Burns avertizase Rusia asupra consecințelor unei invazii a Ucrainei. Invazia pe scară largă a început câteva luni mai târziu.