Durerea de umăr îți poate scurta gesturi obișnuite: să-ți pui geaca, să ridici o sacoșă pe raft sau să te piepteni fără să te oprești din cauza disconfortului. În majoritatea cazurilor, artroza umărului evoluează treptat, iar primele semne se confundă ușor cu o suprasolicitare.
Vestea bună este că ai mai multe opțiuni de control al durerii și de păstrare a mobilității, mai ales dacă ajungi la evaluare din timp. În rândurile de mai jos găsești explicații clare despre ce este artroza umărului, de ce apare, cum se diagnostichează și ce pași discută medicii, de obicei, pentru rezultate stabile.
Ce este artroza umărului?
Artroza (numită și osteoartrită) descrie degradarea treptată a cartilajului articular. Cartilajul funcționează ca o suprafață netedă care ajută oasele să alunece unul pe altul. Pe măsură ce se subțiază, apar frecarea, durerea și rigiditatea.
La nivelul umărului, artroza afectează cel mai des:
- articulația glenohumerală, responsabilă de multe mișcări ale brațului; află mai multe în pagina de Wikipedia dedicată;
- articulația acromioclaviculară.
De ce apare artroza umărului: cauze și factori de risc
Artroza umărului apare prin acumularea mai multor factori, nu printr-o singură cauză. Pentru utilizare uzuală, medicii observă mai des următoarele situații:
- vârsta și uzura progresivă: după 50–60 de ani, cartilajul își pierde din rezistență, iar articulația suportă mai greu mișcările repetitive;
- traumatisme vechi: o luxație, o fractură sau o lovitură serioasă pot modifica alinierea și încărcarea umărului; uneori durerea revine după ani;
- rupturi ale coafei rotatorii: dacă tendonul rămâne afectat și umărul își pierde stabilitatea, crește riscul de uzură articulară;
- suprasolicitare repetitivă: de exemplu, lucrări peste nivelul capului sau antrenamente cu multe ridicări deasupra capului, fără perioade de recuperare;
- alte afecțiuni: în unele cazuri, artroza se asociază cu artrită reumatoidă sau cu necroză avasculară.
Simptomele artrozei umărului
Semnele apar treptat și se accentuează în timp. Cele mai întâlnite includ:
- durere la mișcare, mai ales la ridicarea brațului, rotații sau întinderi în spate (de exemplu, la închiderea sutienului);
- rigiditate dimineața sau după o perioadă de repaus;
- zgomote articulare (pocnituri, scrâșnet), mai ales la anumite unghiuri;
- scăderea forței și limitarea mobilității.
Diagnosticarea corectă a artrozei umărului
Medicul ortoped stabilește diagnosticul prin discuție, examen clinic și investigații. În practică, evaluarea poate include:
- anamneză și examen clinic: medicul verifică durerea, mobilitatea, forța și stabilitatea umărului;
- radiografie: arată îngustarea spațiului articular, osteofiți și modificări de aliniament;
- RMN: ajută mai ales dacă medicul suspectează leziuni de coafă rotatorie, bursită sau inflamație a țesuturilor moi;
- CT: se folosește selectiv, de exemplu la planificarea unei intervenții sau la evaluări complexe.
Tratamentul artrozei umărului – opțiuni non-chirurgicale
Tratamentul urmărește, în majoritatea cazurilor, reducerea durerii și menținerea mobilității. Medicul alege opțiunile în funcție de stadiu, vârstă, activități și comorbidități. Opțiuni frecvente:
- medicamente analgezice sau antiinflamatoare: pot reduce durerea, dar pot irita stomacul și pot crește riscurile cardiovasculare la unele persoane; discută schema cu medicul sau cu farmacistul, mai ales dacă iei tratament cronic;
- infiltrații intraarticulare: pot reduce durerea pentru o perioadă limitată; pot avea restricții de frecvență și contraindicații, mai ales la diabet sau infecții;
- fizioterapie și kinetoterapie: ajută la controlul durerii, postură și stabilitate scapulară; pentru rezultate stabile, programul se adaptează treptat;
- adaptarea activităților: modifică unghiurile de lucru, folosește sprijin la ridicarea obiectelor, evită mișcările repetate deasupra capului în perioadele dureroase.
Exerciții pentru artroza umărului
Un kinetoterapeut îți poate construi un plan simplu, cu pași clari, pe care îl ajustează în funcție de toleranță. Exemple folosite frecvent, cu intensitate mică:
- pendulare: apleci ușor trunchiul, lași brațul relaxat și faci cercuri mici, 30–60 secunde;
- mobilizări asistate: ridici brațul cu ajutorul celuilalt braț sau cu un baston, fără smucituri;
- stabilizare scapulară: retracții ușoare ale omoplaților, 8–12 repetări, cu pauze.
Tratamentul chirurgical – când devine necesar
Medicul ia în calcul chirurgia dacă durerea rămâne mare, dacă somnul se deteriorează sau dacă mobilitatea scade mult, în ciuda tratamentului conservator urmat corect. În funcție de caz, opțiunile pot include artroscopie în situații selectate sau protezare de umăr în forme avansate, mai ales dacă distrugerea articulară afectează activitățile zilnice.
Dacă ai nevoie de o evaluare completă și de o discuție despre opțiunile potrivite, poți consulta pagina de chirurgie ortopedica Bucuresti la Memorial Romania, utilă pentru orientare și pașii de programare. Cere medicului un plan scris: ce exerciții faci, ce eforturi eviți temporar, când revii la reevaluare și ce semne impun revenirea mai rapidă.
Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România.
Surse:
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/shoulder-arthritis
https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/arthritis-of-the-shoulder/
