Președintele Rusiei nu este pe punctul de a câștiga războiul din Ucraina. În schimb, Vladimir Putin speră că Statele Unite și aliații lor se vor convinge singuri că Ucraina nu mai poate rezista și că sprijinul pentru Kiev este inutil. Aceasta este, pe scurt, strategia Kremlinului, avertizează senatori americani într-o analiză publicată de The Washington Post.
Putin nu câștigă în Ucraina. Mizează doar pe iluzie și pe oboseala Occidentului. La începutul invaziei ruse, în februarie 2022, estimările administrației americane erau sumbre. Oficialii de la Washington le-au spus congresmenilor că Kievul ar putea cădea în câteva săptămâni, dacă nu chiar mai repede. Realitatea de pe câmpul de luptă a contrazis însă rapid aceste prognoze.
Tancurile rusești trimise să răstoarne guvernul ales democratic al Ucrainei au fost distruse sau forțate să se retragă. Până în aprilie 2022, Moscova nu doar că nu reușise să impună un regim-marionetă la Kiev, dar nici măcar nu își consolidase pozițiile în apropierea capitalei. Dimpotrivă, armata ucraineană a respins forțele ruse spre estul țării, în zone unde Rusia încearcă să câștige teren încă din 2015.
După aproape patru ani de război, bilanțul este departe de a indica o victorie a Kremlinului. Rusia a pierdut aproximativ o treime din bombardierele sale strategice și continuă să piardă tehnică militară într-un ritm mai rapid decât Ucraina. Pierderile umane sunt estimate la peste un milion de soldați morți și răniți — un cost uriaș pentru un război declanșat de Moscova însăși. Cei care mizau, în 2022, pe o prăbușire rapidă a Ucrainei s-au înșelat atunci și continuă să se înșele și acum.
Atât republicanii, cât și democrații au criticat, între timp, prudența excesivă a administrației Biden, acuzată că a refuzat să ofere Ucrainei armele necesare exact în momentul în care acestea ar fi putut schimba decisiv cursul războiului. Potrivit senatorilor americani, Kievul ar fi avut șanse reale la o victorie clară și la un acord de pace durabil dacă ar fi primit la timp avioane de luptă, sisteme moderne de apărare antiaeriană și armament cu rază lungă de acțiune. În schimb, ajutorul american a fost adesea „prea puțin și prea târziu”.
Această ezitare a avut consecințe dincolo de Ucraina. Întârzierea în contracararea agresiunii ruse a oferit Chinei, Iranului, Coreei de Nord și altor actori ostili Occidentului motive suplimentare să pună sub semnul întrebării credibilitatea și forța Statelor Unite.
În acest context, senatorii avertizează că președintele Donald Trump are încă șansa de a contribui la încheierea conflictului în condiții favorabile pentru Ucraina, SUA și aliații occidentali. Dar acest lucru presupune să nu repete greșelile făcute la începutul războiului.
Declarațiile unor oficiali americani, care prezintă orașul Pokrovsk drept un simbol al colapsului iminent al Ucrainei, sunt considerate înșelătoare. Deși relativ mic — cu aproximativ 60.000 de locuitori înainte de război — Pokrovsk nu a fost cucerit. Iar tentativele Rusiei de a-l ocupa, întinse pe mai bine de un an și jumătate, au produs câștiguri teritoriale minime, obținute cu pierderi uriașe.
Costurile economice pentru Rusia sunt la fel de mari
Veniturile din petrol și gaze au scăzut cu peste 30%, pe fondul atacurilor asupra infrastructurii energetice. Kremlinul a fost nevoit să vândă aur pentru a stabiliza finanțele și a proteja elitele de impactul real al războiului. Aproximativ un sfert dintre companiile rusești sunt deja în faliment sau aproape de acesta. Rusia nu își permite acest război, dar îl poate prelungi — iar exact pe asta mizează Putin.
Strategia Kremlinului nu este una de forță, ci de uzură. Putin trage de timp nu pentru că îi este favorabil, ci pentru că nu este capabil să obțină o victorie decisivă. Speranța sa este că oboseala va diviza Occidentul.
În acest joc, Statele Unite sunt chemate să acționeze împreună cu aliații europeni, care investesc masiv în propria apărare și care, în unele privințe, au ajuns deja să depășească sprijinul american pentru Ucraina. Dacă există beneficii economice ale păcii, acestea se află într-o colaborare cu o Ucraină orientată spre Vest și cu o Europă revitalizată, nu într-un parteneriat cu o Rusie izolată și în declin.
Întrebarea-cheie rămâne care este obiectivul final al Washingtonului. Istoria arată că războaiele se încheie atunci când se schimbă raportul de forțe. Dacă SUA și aliații lor vor o soluție negociată, singura cale dovedită este consolidarea poziției Ucrainei, nu slăbirea ei.
Renunțarea la Ucraina sau oferirea Rusiei a ceea ce nu poate câștiga pe câmpul de luptă nu va aduce pacea. Putin nu vizează doar Donbasul — el contestă însăși suveranitatea Ucrainei, iar ambițiile sale se extind spre statele baltice și alte foste teritorii ale sferei sovietice.
În Congresul american există instrumente bipartizane pentru a crește presiunea asupra Moscovei, de la sancțiuni suplimentare până la folosirea activelor rusești înghețate pentru sprijinirea Ucrainei. Măsurile recente împotriva unor giganți energetici ruși au avut efect, dar sunt departe de a fi suficiente.
În final, Putin pariază pe ideea că Statele Unite se vor convinge singure că Ucraina nu poate câștiga. Experiența ultimilor patru ani spune exact opusul: Ucraina a depășit așteptările, inclusiv pe cele ale Occidentului. Kievul nu pierde, iar Moscova nu câștigă. Rămâne de văzut dacă Washingtonul va răspunde hotărârii Ucrainei cu claritatea și fermitatea pe care momentul le cere.
