Un raport al Agenției Centrale de Informații a Statelor Unite (CIA), întocmit în decembrie 1982 și recent accesat de Transparency International – Rusia, oferă o imagine detaliată a stării societății sovietice la finalul perioadei cunoscute drept „epoca stagnării”.
Analiza, redactată la scurt timp după moartea liderului Leonid Brejnev și venirea la putere a fostului șef KGB Iuri Andropov, semnalează un climat generalizat de neliniște, apatie și pierdere a încrederii în regim, scrie Meduza.io.
Observatori occidentali: „O atmosferă apăsătoare și presimțiri sumbre”
Potrivit raportului, în primii ani ai anilor 1980, observatori occidentali aflați la Moscova au remarcat o „atmosferă apăsătoare și plină de presimțiri sumbre” în societatea sovietică. Aceștia au identificat o criză profundă de valori, creșterea cinismului și un sprijin tot mai redus față de autorități, în contextul stagnării economice, al accentuării inegalităților sociale și al limitării mobilității ascendente în rândul populației.
Raportul notează că în epocile anterioare – Lenin, Stalin și Hrușciov – credința în idealurile comuniste a funcționat ca sursă de motivație colectivă. Sub conducerea lui Brejnev, însă, accentul s-a mutat de la ideologie către bunăstarea materială, fără ca acest obiectiv să fie realizat. Încetinirea economiei începând cu mijlocul anilor ’70, coroborată cu o relaxare relativă a controlului informațional, a permis cetățenilor sovietici să observe diferențele față de stilul de viață occidental, erodând și mai mult loialitatea față de sistem.
Criză de morală, consumism și corupție sistemică
CIA identifică o combinație de factori care au alimentat nemulțumirea populației: lipsa produselor de bază, alcoolismul, scăderea productivității muncii, greve izolate și proliferarea pieței negre. Potrivit raportului, elita sovietică era tot mai îngrijorată de declinul disciplinei, mai ales în rândul tinerilor, și de potențialul izbucnirii unor revolte alimentate de frustrări economice și tensiuni etnice.
Declarațiile unor oficiali sovietici – consemnate în discuții private cu diplomați americani – vorbesc despre o generație tânără „fără idealuri”, atrasă de religie și de evitarea serviciului militar. În același timp, existau semnale că nemulțumirea față de privilegiile elitei devenise o problemă majoră de comunicare între conducători și cetățeni.
Pe fondul crizei interne, unii membri ai aparatului de stat pledau pentru întărirea controlului intern și chiar pentru revenirea la metode autoritare. Anumite surse CIA afirmau că Iuri Andropov era văzut ca un posibil lider capabil să restabilească disciplina, fiind perceput drept incoruptibil și ferm oponent al influenței occidentale.
Naționalismul rus, ca posibil substitut pentru legitimitatea ideologică
O altă tendință observată de CIA în perioada 1981–1982 a fost accentuarea retoricii naționaliste, cu un accent tot mai mare pus pe rolul central al etnicilor ruși în conducerea și menținerea coeziunii statului sovietic. În discursurile oficiale apăreau referințe la „identitatea slavă”, iar unele voci din conducerea de partid avertizau că rușii ar putea deveni minoritari în propriul stat.
Potrivit raportului, apelul la naționalismul rus era privit ca un instrument de control social, în lipsa unei ideologii mobilizatoare autentice. Cu toate acestea, o parte a elitei – inclusiv viitorul lider Konstantin Cernenko – manifesta rezerve față de această orientare, pledând în schimb pentru o mai bună înțelegere a opiniei publice și a realităților sociale.
Previziuni privind politica lui Andropov
Raportul CIA concluzionează că, în fața unei societăți tot mai sceptice și exigente, noua conducere de la Moscova urma, cel mai probabil, să adopte o strategie combinată: combaterea corupției, încercări limitate de reformă economică și o politică socială mai conservatoare, cu apeluri la disciplină și, eventual, la naționalism.
Previziunile s-au confirmat parțial. Andropov a declanșat o campanie împotriva absenteismului la locul de muncă și a inițiat anchete de corupție, dintre care cea mai cunoscută este „afacerea bumbacului” din Uzbekistan. A încercat, de asemenea, să introducă reforme moderate în economie, dar nu a apucat să le ducă la capăt din cauza morții sale premature. Naționalismul rus, deși prezent în discursuri, nu a devenit o componentă centrală a politicilor sale.
Contribuția sa majoră rămâne însă promovarea în cercul puterii a lui Mihail Gorbaciov, liderul care va marca începutul sfârșitului pentru Uniunea Sovietică.