La 100 de zile de la începutul Războiului din Ucraina, forțele militare ruse rămân concentrate în sudul și estul teritoriului invadat, în regiunile Crimeea, Lugansk și Donețk, iar „operațiunea specială” a lui Vladimir Putin, care a început ca un război-fulger, s-a transformat, între timp, într-un război de uzură.
Începând cu data de 24 februarie, Rusia a angajat 110 batalioane din cele 190 ale armatei în Războiul din Ucraina. Invazia lui Putin în Ucraina a costat Rusia în cele 100 de zile de război peste 30.000 de soldați morți, câte 300 la fiecare 24 de ore, pierderi pe care liderul de la Kremlin nu le poate justifica decât propagandistic în fața propriilor cetățeni.
De asemenea, armata rusă a pierdut peste 1300 de tancuri, peste 2.200 de vehicule militare, peste 3.300 de transportoare blindate, sute de avioane și elicoptere și 13 nave de război.
Andrei Fedorov, fost adjunct în Ministerul Rus de Externe, declara că planul inițial al lui Vladimir Putin era ca „operațiunea militară specială” să se încheie până pe 2 martie. Realitatea din teren s-a dovedit a fi diferită.
Din ce motive a ordonat Putin invazia Ucrainei
În discursul din seara zilei de 24 februarie, care a precedat invazia în Ucraina, Vladimir Putin a făcut o amplă trecere în revistă a expansiunii NATO de la căderea URSS până în prezent, apoi a ajuns la problema separatiștilor pro-ruși din Ucraina, care se află în regiunea Donbas.
Liderul de la Kremlin a spus că separatiștii „și-au pus speranțele în Rusia” și, de aceea, a hotărât să le sară în ajutor:
„Principalele țări NATO îi susțin pe naționaliștii de extremă-dreapta și pe neonaziștii din Ucraina, cei care nu vor ierta niciodată poporului din Crimeea și din Sevastopol că au ales în mod liber să se reunească cu Rusia”.
„Ei (n.r. – naționaliștii) vor încerca, fără îndoială, să aducă război în Crimeea, așa cum au făcut în Donbas, să ucidă oameni nevinovați, așa cum au făcut membrii unităților de pedeapsă ale naționaliștilor ucraineni și complicii lui Hitler”.
„Confruntarea dintre Rusia și aceste forte (naționaliste) nu poate fi evitată. Este doar o chestiune de timp. Se pregătesc și așteaptă momentul potrivit. Mai mult, ei au mers atât de departe încât aspiră să dobândească arme nucleare. Nu vom lăsa să se întâmple asta”.
„Am luat decizia de a lansa o operațiune militară specială. Scopul acestei operațiuni este de a proteja oamenii care, de opt ani încoace, se confruntă cu umilințe și genocid comise de regimul de la Kiev. În acest scop, vom căuta să demilitarizăm și să denazificăm Ucraina, precum și să îi aducem în judecată pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv împotriva cetățenilor Federației Ruse”.
Orașele din Ucraina, bombardate la foc continuu de ruși
În prima zi de război, forțele ruse au atacat Ucraina din nord, de pe teritoriul Belarus, din est și din sud, atât terestru, maritim și aerian.
Iată cum arăta harta de război în primele momente ale invaziei și traiectoria pe care Ministerul britanic al Apărării estima că va fi urmată de armata rusă:
Aproape toate orașele importante ale Ucrainei au fost bombardate, iar trupele lui Putin s-au îndreptat spre Kiev, însă nu au reușit niciodată să ocupe capitala, aflată în nordul teritoriului. În schimb, forțele ruse au preluat controlul asupra aeroportului Antonov, dar și a zonei contaminate din jurul fostei centrale nucleare de la Cernobîl. Acolo, într-o decizie militară inexplicabilă, rușii au săpat tranșee în solul încă radioactiv în urma accidentului nuclear din 1986 și s-au contaminat.
Vizate de bombardamente au fost orașele Harkov, Dnipro, Herson, Odessa și Mariupol.
În timp ce ofensiva armatei ruse se desfășura cu repreziciune, aproape 600.000 de ucraineni au fugit din calea războiului și s-au refugiat în țările vecine: Polonia (337.000), Slovacia (30.000), Ungaria (94.000), România (34.000), Republica Moldova (40.000) și alți 34.000 în țările din vestul Europei.
Rachetele Javelin și dronele Bayraktar, coșmarul soldaților ruși
Între timp, țările NATO au acordat un ajutor substantial
Ucrainei, constând în muniție și arme de ultimă generație. S-au remarcat lansatoarele de rachete Javelin, precum și dronele turcești Bayraktar, cărora blindatele armatei ruse n-au reușit niciodată să le facă față.
Pe de altă parte însă, lupta efectivă a fost dusă de soldații ucraineni, deoarece trupe NATO angajate în războiul din Ucraina ar fi însemnat debutul celui de-al Treilea Război Mondial.
Rusia lui Putin s-a văzut măcinată pe front de armata ucraineană, iar acasă de sancțiunile economice impuse de Occident.
Ofensiva armatei lui Putin în Ucraina
Pe data de 1 martie 2022, rușii se luptau cu armata ucraineană pentru controlul a două orașe importante: Herson și Mariupol. În Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina, rușii au bombardat cartiere rezidențiale, unde locuiau civili, precum și spitale.
O zi mai târziu, pe 2 martie, rușii au înconjurat porturile din sud, Odessa și Mariupol, dar s-au lovit de rezistența ucraineană, la fel ca în nord, în Kiev și Harkov.
Pe 3 martie s-au dus lupte sângeroase în localitățile din jurul capitalei, Hostomel, Bucha și Irpin.
Pe data de 5 martie, armata rusă a preluat controlul asupra centralei nucleare de la Zaporijjea.
Pe 8 martie, în timp ce trupele ruse își îndreptaseră atenția asupra orașului Dnipro, 13.000 de protestatari anti-război au fost arestați în Rusia. Ei contestau, la Moscova și în alte orașe, decizia lui Vladimir Putin de a ataca Ucraina.
Până pe data de 21 martie, armata rusă nu a reușit să cucerească și să controleze niciun oraș important din Ucraina, dar au fost lansate atacuri și bombardamente devastatoare, chiar împotriva civililor. Mariupolul era sub asediu de mai bine de trei săptămâni.
În a cincea săptămână de război, în jurul datei de 29 martie, armata ucraineană a început să împingă armata rusă afară din unele orașe precum Irpin, Lukianivka sau Boromlia.
Rușii au început să bată în retragere din aprilie. Masacrele de la Butcha și Irpin
Până pe data de 2 aprilie, armata rusă s-a retras din periferiile Kievului și din Cernihiv și a început să se concentreze pe obținerea controlului în estul Ucrainei, acolo unde se află provinciile separatiste. Tot atunci, armata ucraineană a eliberat Bucha. Au fost găsite semne de crime de război ale rușilor, în special ucideri în masă ale civililor, tortură, viol și jafuri.
În zilele următoare au apărut informații potrivit cărora cel puţin 300 de civili ucraineni au fost ucişi de militarii ruşi în orașul Bucha, iar cadavrele acestora au fost puse în gropi comune sau au fost abandonate pe străzile oraşului. În Irpin, primarul orașului a spus că militarii ruşi au ucis femeile din localitate şi au trecut apoi cu tancurile peste ele. Imaginile din Bucha și Irpin, precum și mărturiile ucrainenilor care au supraviețuit, au făcut înconjurul lumii.
Pe 13 aprilie, armata rusă a încercat să cucerească orașul Mariupol, acolo unde se purtau deja lupte de 7 săptămâni. Orașul a fost împărțit în două, odată cu rezistența ucraineană de acolo: un grup în zona portuară și unul în zona industrială, unde se află și uzina Azovstal. Sute de soldați ucraineni din ceea ce a devenit cunoscut ca Regimentul Azovstal au rezistat eroic în fața armatei ruse, dar în cele din urmă au fost capturați.
De la jumătatea lunii aprilie, războiul din Ucraina s-a transformat în unul de uzură, iar forțele ucrainene și cele ruse își dispută controlul asupra zonelor din est, Donbas și Lugansk, precum și în unele părți din sudul teritoriului ucrainean, iar linia frontului de schimbă de la o zi la alta. Linia frontului e, în esență, neschimbată de mai bine de o lună.

