Pe 24 august 1981,un cuplu proaspat casatorit, Vladimir si Larisa Savitki se intorceau acasa din luna de miere. Aveau doar 20 de ani si se gandeau cu bucurie la viata de familie pe care tocmai o incepuse.
Aterizarea pe aeroportul Komsomolsk pe Amur se apropia de final cand, la altitudinea de 5220 de metri, avionul cu 38 de pasageri la bord a intrat intr-un bombardier militar Tu-16. Aeronava s-a dezintegrat in aer, iar majoritatea pasagerilor au murit pe loc.
”In momentul impactului, acoperisul si aripile au fost spulberate. Se auzeau tipete. M-am intors la sotul meu, am vazut ca era mort. Mi-am luat ramas bun de la el si am inceput sa ma pregatesc de moarte”, isi aminteste Larisa.
Timp de opt minute, cat a durat prabusirea avionului, tanara si-a asteptat moartea in scaun. A zarit apoi o fasie de copaci, nu mai era mult pana la sol. Dupa cateva clipe si-a pierdut cunostinta.
„Dupa ce am deschis ochii, am vazut fata sotului meu. Era vizavi de mine, la 3-4 metri distanta si aveam senzatia ca vrea sa ma vada, sa isi ia ramas-bun”, isi aminteste femeia cu durere.
Au urmat apoi doua zile de singuratate si disperare in padure pentru Larisa. Abia a treia zi a fost gasita si salvata de niste pescari. „Aflasem ca rudele imi sapase deja mormantul”, isi aminteste Larisa.
Cat timp a stat internata in spital, camera Larisei a fost pazita de cativa agenti imbracati in civil. Nu erau lasati sa intre nici rudele, nici prietenii: „Mama mea a fost „sfatuita” sa taca”, spune Larisa. Abia in anii 2000, detaliile acestui accident aviatic si consecintele neglijentei au inceput sa iasa la iveala.
Larisa, singurul supravietuitor din aceasta catastrofa aviatica, a luptat ani intregi cu numeroasele traume lasate de accident. Totusi, a gasit puterea sa o ia de la capat. S-a recasatorit si a dat nastere unui baietel, cativa ani mai tarziu.
„Cred ca militarii au fost de vina. Si-au stabilit traseul lor, fara a-l verifica pe cel civil. Pe 24 august sarbatoresc a doua mea zi de nastere. Am senzatia ca o parte din mine a ramas acolo pentru totdeauna Avionul acela inca nu a aterizat si nu va ateriza niciodata”, isi conchide Larisa povestea.
