Patru oameni vor pleca miercuri seara în spațiu la bordul unei navete Space X fără ca vreunul dintre aceștia să fie astronaut profesionist. Cele patru persoane, doi bărbați și două femei, vor face parte din misiunea Inspiration 4 care va orbita Pământul timp de trei zile. Acesta va fi primul zbor cu echipaj uman alcătuit doar din persoane care nu au calificare de astronaut, potrivit platformei americane de tehnologie The Verge.

Succesul misiunii ar putea inaugura o nouă eră în turismul spaţial comercial, mai multe companii concurând deja să atragă clienţi bogaţi, dispuşi să achite o mică avere pentru a experimenta euforia unei călătorii supersonice, câteva minute de imponderabilitate şi spectacolul vizual al spaţiului cosmic.

Cei patru membri ai echipajului au petrecut cinci luni de pregătiri riguroase, care au inclus exerciții de fitness la altitudine mare, antrenamente și testări la centrifugă, exerciții în bazin care simulează condițiile de microgravitaţie, proceduri de urgenţă, cursuri speciale şi verificări medicale.

Odată aflat pe orbită, echipajul va realiza experimente medicale cu ​„aplicaţii în domeniul sănătății atât pe Pământ cât şi pe durata zborurilor spaţiale”, conform Space X.

Naveta va zbura pe o orbită aflată la aproximativ 120 de kilometri deasupra Stației Spațiale Internaționale. Misiunea își propune atingerea unei altitudini de 575 de kilometri, ceea ce ar plasa capsula SpaceX chiar deasupra orbitei pe care e plasat în prezent telescopul Hubble.

Capsula Crew Dragon a fost modificată de Space X prin montarea, în partea superiorară, unde se află ușa de andocare, a unui hublou mare și transparent, care le va oferi celor patru membri ai echipajului posibilitatea de a admira spațiul cosmic și planeta Pământ.

Echipajul misiunii Inspiration 4 va reintra în atmosferă după trei zile și este programată să amerizeze în Oceanul Atlantic în largul coastelor Floridei. După amerizare, capsula va fi interceptată de o navă de recuperare a companiei SpaceX, iar echipajul va fi transportat apoi în siguranță pe uscat.

Universul are o limită de viteză și se pare că nu o putem ocoli, spune astrofizicianul Adam Becker. El explică de ce nu vom putea călători cu viteze mai mari decât cea a luminii.

De ce nu vom putea călători cu viteze mai mari decât cea a luminii. Astrofizician: Universul are o limită de viteză

„Am copilărit cu Star Trek. Pe atunci credeam că este un documentar despre viitor și că vom putea găsi modalități prin care să călătorim mai repede decât lumina. Apoi am învățat mai multă fizică și am fost foarte supărat”, spune astrofizicianul, citat de BBC.

„Dacă vrei să ajungi la viteza luminii, ai nevoie de forță. Este un lucru despre care Isaac Newton a vorbit încă de acum câteva sute de ani. El spunea că un obiect în mișcare va rămâne în mișcare, iar un obiect care staționează va rămâne în staționare dacă asupra lui nu se acționează cu o forță exterioară. Iar o forță exterioară cu o sursă de energie este necesară pentru schimbarea vitezei. Cu cât vrei să ai o viteză mai mare, cu atât ai nevoie de mai multă forță”, a spus Becker.

„Iar teoria relativității spune că, cu cât ești mai aproape de viteza luminii, ai nevoie de mult mai multă energie. Iar pentru a ajunge la viteza luminii cu o masă mai mare de zero, ai nevoie de o cantitate infinită de energie pentru a ajunge la viteza luminii. Iar pentru a depăși viteza luminii, e imposibil să obții suficient de multă energie”, a adăugat el.

Pe de altă parte, dacă ar exista ceva care circulă cu o viteză mai mare decât a luminii, i-ar fi imposibil să încetinească, pentru că ar avea nevoie de o cantitate infinită de energie pentru a-și reduce viteză, spune Becker.

Mai mult, dacă ceva ar merge mai repede decât lumina, ar emite radiații.

„Ar fi ca un boom sonic. Atunci când avioanele depășesc viteza sunetului, se aude un boom sonic. Același lucru s-ar întâmpla la depășirea vitezei luminii, ai avea un boom vizual. Iar ceva care ar călători mai repede decât lumina ar pierde energie, astfel că ar merge și mai repede, pierzând și mai multă energie. Ar fi o buclă infinită de cantități uriașe de radiații care ar fi eliberate de acel obiect care ar merge mai repede decât lumina”, explică Becker.

Mai mult, dacă ar fi posibil acest lucru, am putea trimite semnale înapoi în timp, adaugă el.

Pe de altă parte, astrofizicianul spune că nu există nicio limită dar universul are totuși o limită de viteză teoretică la care am putea ajunge și că ne-am putea apropia de viteza luminii, ceea ce ar permite omenirii să călătorească în spațiu.

„Dar dacă ai face o astfel de călătorie, la întoarcere vor fi trecut miliarde de ani pe Pământ”, adaugă Becker.

Oamenii de știință spun că au reușit să afle, bazat pe cifre absolute, cum arată interiorul planetei Marte. Datele i-au luat prin surprindere, relatează BBC.

Cifrele provin de la sonda spațială InSight a NASA, care a detectat cutremurele petrecute pe Planeta Roșie de la începutul anului 2019. Datele dezvăluie că grosimea medie a scoarței marțiene este între 24 și 72 de kilometri, mai subțire decât se așteptau oamenii de știință.

Dar constatarea cheie este dimensiunea nucleului planetei. Raza sa este de 1.830 de kilometri, adică mai mult de jumătate din raza totală a planetei, mai mare decât estinau cercetătorii.

Este pentru prima dată când știința a reușit să măsoare direct straturile interne ale unei planete, în afara Pământului. Astfel de măsurători s-au făcut și pentru Lună, dar Marte, cu o rază totală de 3.390 de kilometri, este mult mai mare.

Aceste informații permit cercetătorilor să înțeleagă mai bine formarea și evoluția diferitelor corpuri planetare.

Sonda Insight a obținut aceste rezultate în același mod în care seismologii studiază straturile interne ale Pământului, urmărind semnalele de la cutremure. Aceste evenimente eliberează valuri de energie. Schimbările în traiectoria și viteza undelor dezvăluie natura materialelor stâncoase prin care trec.

Sistemul de seismometre al sondei NASA a observat sute de cutremure, iar câteva dintre acestea, petrecute în ultimii doi ani, au avut proprietățile potrivite pentru a „imagina” interiorul lui Marte. În baza acestor date, oamenii de știință au ajuns la concluzia că partea exterioară rigidă – sau scoarța – planetei Marte are o grosime de 20 sau 39 de kilometri sub sondă (în funcție de sub-stratificarea exactă).

Extrapolând aceste date la geologia de suprafață cunoscută a restului planetei, aceasta sugerează o grosime medie cuprinsă între 24 și 72 de kilometri. Prin contrast, grosimea medie a scoarței Pământului este de 15-20 de kilometri. Doar într-o regiune continentală precum Himalaya poate ajunge la 70 de kilometri.

Datele obținute de la cutremurele de pe Marte arată că nucleul începe aproape la jumătatea suprafeței, la o adâncime de aproximativ 1.560 de kilometri, și că se află în stare lichidă. Majoritatea estimărilor anterioare vorbeau despre un nucleu mult mai mic.

Oamenii de știință spun că două noi consecințe fascinante decurg din noile observații. Prima este că nucleul e mult mai puțin dens decât se credea anterior și că aliajul de fier-nichel care domină compoziția sa este, probabil, puternic îmbogățit cu elemente mai ușoare, cum ar fi sulful.

A doua consecință se referă la stratul dintre nucleu și scoarță – mantaua. Aceasta este mai subțire decât se presupunea anterior și pare a fi un strat simplu de rocă fără gradații majore, spre deosebire de cea de pe Pământ.

Pe baza mărimii cunoscute a lui Marte, este foarte puțin probabil ca această manta să poată atinge presiunile în care bridgmanitul, un mineral care reprezintă peste 90% din mantaua inferioară a Terrei, devine stabil.

Pe Pământ, acest mineral rigid acoperă nucleul, încetinind convecția și pierderea căldurii. Prin urmare, pe Marte, absența sa ar fi dus la răcirea rapidă a planetei.

Acest lucru ar fi permis inițial o convecție puternică în nucleul metalic și un efect de dinam care a condus un câmp magnetic global. Dar acest lucru nu se mai întâmplă. Astăzi, niciun câmp magnetic global nu poate fi detectat pe planetă.

Pe măsură ce competiția între națiuni și companii pentru cucerirea spațiului crește, întrebarea „când se va naște primul copil în cosmos?” nu mai stârnește speculații bizare, ci previziuni tot mai precise.

Când se va naște primul copil în afara Pământului, va fi o piatră de hotar la fel de importantă ca primii pași ai umanității. O astfel de naștere ar marca începutul unei civilizații multiplanetare pentru specia umană, scrie profesorul de astronomie Chris Impey într-un articol din The Conversation. În prima jumătate de secol de explorare spațială, doar guvernele au lansat sateliți și oameni pe orbita Pământului. Nu mai e cazul. Astăzi, sute de companii spațiale private construiesc o nouă industrie cu venituri anuale de 300 miliarde dolari. Astăzi, toată activitatea în spațiu este legată de Pământ. Dar în aproximativ 30 de ani, oamenii vor începe să trăiască departe de Terra și, la scurt timp după, primul copil se va naște într-o galaxie, undeva.

Cucerirea spațiului a început ca un duel pentru supremație între Statele Unite și Uniunea Sovietică, într-un concurs geopolitic cu puternice accente militare. Nou venită în această arenă este China. După un început ezitant, programul spațial chinez se dezvoltă, alimentat de un buget care a crescut recent mai rapid decât economia lor. China construiește o stație spațială, trimite sonde pe Lună și pe Marte și planifică o bază lunară. În acest ritm, va deveni în curând puterea spațială dominantă.

Când se va naște primul copil în spațiu?
Guvernele vor continua să lanseze rachete, dar viitorul e al zborului spațial privat. Obiectivul lui Elon Musk pentru SpaceX este de a transporta 100 de oameni la un moment dat pe Lună, Marte și chiar mai departe, deși e încă reticent să dea date concrete.

Compania lui Jeff Bezos, Blue Origin, își propune, de asemenea, să colonizeze sistemul solar. Astfel de planuri grandioase au scepticii lor, dar vorbim despre cele mai bogate două persoane din lume.
Pentru o navă spațială, călătoria pe Marte este de aproximativ 1,000 de ori mai îndepărtată decât o excursie pe Lună, astfel încât Luna va fi prima casă departe de Pământ a umanității. China, în parteneriat cu Rusia, construiește o facilitate pe termen lung la Polul Sud dedicată zborului pe Lună, ce va fi gata între 2036 și 2045. NASA intenționează să construiască într-un deceniu pe satelitul nostru natural o așezare permanentă numită Artemis Base Camp. Ca parte a misiunii Artemis, NASA intenționează, de asemenea, să lanseze o stație spațială lunară în 2024, numită Gateway, în parteneriat cu SpaceX care, în acest fel, va reaproviziona mai ușor viitoarea colonie.

După Lună, urmează Marte. Elon Musk a declarat că intenționează să aibă o colonie pe planeta roșie până în 2050. Pentru ca o civilizație să se desprindă cu adevărat de Pământ, populația trebuie să crească, ceea ce înseamnă copii. Primii locuitori vor petrece doar câțiva ani în spațiu și e puțin probabil să întemeieze o familie. Dar odată ce oamenii își vor stabili reședința permanentă în afara Pământului, vor exista multe necunoscute. În primul rând, au fost făcute puține cercetări privind biologia sarcinii și a sănătății reproductive într-un mediu spațial sau cu gravitație redusă. Este posibil să existe pericole neașteptate pentru făt sau mamă. În al doilea rând, bebelușii sunt fragili, iar creșterea lor nu este ușoară. Infrastructura acestor baze ar trebui să fie sofisticată pentru a face posibilă o anumită versiune a vieții de familie, proces care va dura decenii.

Când se va naște primul copil în spațiu? Având în vedere aceste incertitudini, se pare că primul copil se va naște mult mai aproape de casă. Un startup olandez numit SpaceLife Origin vrea să trimită o femeie gravidă în ultimul trimestru în spațiu, doar ca să nască. Însă obstacolele juridice, medicale și etice sunt formidabile.

O altă companie, Assembly Corporation, intenționează să deschidă un hotel de lux pe orbită în 2027 numit Stația Voyager. Planurile actuale arată că ar putea găzdui 280 de oaspeți și 112 de membri ai echipajului, iar designul său permite gravitația artificială. Dar costurile vor fi, probabil, gigantice.

Părerea profesorului Chris Impey este ca undeva in jurul anului 2040 se va naste un individ unic. El ar putea avea cetățenia părinților lui sau s-ar putea naște într-o unitate operată de o corporație și să fie apatrid. Această viitoare persoană va fi primul cetățean adevărat al galaxiei.

O explozie cosmică de proporții nemaivăzute până acum care a eliberat radiație gamma după ce o stea s-a prăbușit sub propria greutate a fost observată direct de cercetători din Namibia, relatează The Independent.

Explozie cu raze gamma a fost „capturată” de Sistemul Stereoscopic de Energie Înaltă în 29 august 2019, după ce sateliții Swift și Fermi au detectat o creștere a nivelului de radiații în constelația Eridanus.

„Exploziile de raze game sunt sclipiri ce pot fi văzute pe cer, emise la depărtări mari de surse din afara galaxiei”, spune Sylvia Zhu, cercetătoare la centrul de cercetare german Deutsches Elektronen Synchroton.

„Acestea sunt cele mai mari explozii din Univers și se petrec atunci când o stea masivă colapsează într-o gaură neagră. O parte din energia gravitațională eliberată ia forma unei unde de șoc. Emisia se împarte în două faze distincte – mai întâi, o fază scurtă de câteva zeci de secunde, urmată de una ceva mai lungă, în care lumina începe să se stingă”.

Genul acest de explozii nu au mai fost observate până acum la o distanță atât de mică de Pământ – ele se petrec, în mod uzual, la circa 20 de miliarde de ani-lumină distanță, însă aceasta s-a produs la doar un miliard de ani-lumină distanță.

Distanța mult mai mică, prin comparație, a însemnat că cercetătorii au putut să vadă „culorile” radiației. Explozia a avut un spectru de energie de 3,3 tera-electronvolți, de un trilion de ori mai luminos decât fotonii de lumină vizibilă.

Chiar și la trei zile după explozie, cercetătorii puteau încă să observe „rămășițe ale acesteia”, descoperirile fiind extrem de importante pentru înțelegerea felului în care funcționează radiația.