Premierul din Papua Noua-Guinee, James Marape, răspunde afirmațiilor președintelui Joe Biden, potrivit cărora unchiul liderului de la Casa Albă ar fi fost devorat de canibalii din țara respectivă.

Joe Biden primește replica de la premierul din Papua Noua-Guinee

Prim-ministrul din Papua Noua-Guinee statului insular a trecut declarația președintelui american la categoria „un al moment de confuzie”. James Marape a evindețiat faptul că relațiile diplomatice dintre cele două state sunt mult mai importante decât „un simplu moment de rătăcire”.

„Există uneori momente de confuzie. L-am întâlnit de patru ori şi el a avut întotdeauna sentimente călduroase pentru Papua Noua-Guinee”, a declarat oficialul din Papua Noua-Guinee, cu referire la declarația liderului american.

„Nu a vorbit niciodată despre Papua Noua Guinee ca să evoce canibali”, a adăugat James Marape. Președintele american s-a remarcat din nou săptămâna trecută după ce a povestit o un episod vin viața unchiului său, Ambrose Finnegan, care a murit în Papua Noua Guineee, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.



„Erau mulți canibali în acea regiune”

Joe Biden a precizat că trupul neînsufețit al unchiului său nu a fost recuperat niciodată. Asta „pentru că erau mulți canibali în acea regiune”. Pe de altă parte, arhiva documentelor militare indică faptul că Finegan și-a pierdut viața după ce avionul în care se afla s-a prăbușit din motive necunoscute în Oceanul Pacific.

În accident au murit trei militari, iar un alt patrulea a fost salvat. Cazurile de canibalism din Papua Noua-Guinee se reduc la un număr neînsemnat de triburi izolate. Țara încearcă de câteva decenii bune să se debaraseze de aceste clișee desuete.



„Joe Biden să se concentreze pe curățarea acetor vestigii”

Cu referire la faptul că „există valori mult mai profunde în relaţia noastră decât o declaraţie, un cuvânt, un titlu cu litere mari”, premierul Marape i-a sugerat președintelui american să-și centreze atenția pe eliminarea muniției neexplodată din timpul conflagrației mondiale, moștenită de statul insular din timpurile celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Îl îndemn pe preşedintele Biden să facă în aşa fel încât Casa Albă să se aplece asupra curăţării acestor vestigii (…). Pentru ca adevărul asupra militarilor dispăruţi, precum Ambrose Finnegan, să poată fi restabilit”, a scris prim-ministrul Marape.

Conducerea Finlandei, supravegheată de SUA, intră în mod conștient în confruntare cu Rusia, ca în timpul celui de-al Treilea Reich; Helsinki nu a învățat lecțiile trecutului, dar după victoria Rusiei în operațiunea specială, totul va reveni la normal, a declarat secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, la Petrozavodsk, la o consfătuire pe problemele asigurării securității Kareliei.

Nikolai Patrușev! Vreau să vă reamintesc că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Occidentul folosea deja Finlanda în lupta împotriva țării noastre. Militarii finlandezi luptau de partea Germaniei hitleriste și s-au evidențiat printr-o cruzime deosebită.

Numai în Karelia ei au omorât în mod barbar peste 7.000 de prizonieri de război și au chinuit în lagăre de concentrare peste 8.000 de civili. Totuși alianța dintre Helsinki și Berlin va dura numai până în martie 1945″, a spus Patrușev la consfătuire. „În prezent, politica conducerii finlandeze, alimentată de curatorii lor de la Washington, distruge legăturile de bună vecinătate ruso-finlandeze stabilite după înfrângerea Germaniei fasciste.

A fost luat din nou un curs politic conștient de confruntare cu țara noastră. S-a intensificat activitatea organizațiilor de extremă dreaptă care solicită returnarea teritoriilor pierdute în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Se pare că lecțiile trecutului recent nu au fost însușite”, a adăugat Patrușev, citat de ria.ru.

„Cred că după victoria noastră în operațiunea militară specială totul va reveni la normal, așa cum a fost în 1945, când Finlanda a început acțiunile militare împotriva Germaniei fasciste”, a conchis Patrușev.

Atacurile cu drone

„Atacuri de disperare” pe fondul insucceselor – astfel a numit secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, loviturile forțelor militare ale Ucrainei asupra teritoriului Federației Ruse. „Aceste atacuri teroriste vizează anume ținte civile, anume anumite ținte sociale. Acest lucru este detestabil și vom continua să luptăm împotriva acestui lucru. Desigur, regimul de la Kiev categoric nu trebuie să vorbească despre vreun succes”, a declarat jurnaliștilor purtătorul de cuvânt al Kremlinului, citat de Tass.

Peskov a mai arătat că la Moscova și în regiunea Moscovei nu se preconizează schimbarea nivelului de amenințare teroristă. „Din câte știu eu, nu”, a spus Peskov în timpul unui briefing, subliniind că autoritățile iau toate măsurile pentru a proteja nu numai Moscova, ci și alte regiuni.

Pe 30 iulie Peskov a declarat că președintelui Rusiei, Vladimir Putin, i s-a raportat despre atacul dronelor rusești asupra regiunii Moscovei. Au fost avariate fațadele a două turnuri de birouri Moskva-City, iar o altă dronă a fost distrusă pe cer peste raionului Odințovo din regiunea Moscovei. (Rador)

Suedia vrea să devină un bastion NATO în fața situației provocate de invadarea rusă a Ucrainei, catalogată de premierul suedez, moderatul Ulf Kristersson, drept „cea mai mare provocare de securitate” de la al Doilea Război Mondial.

Cu ocazia Conferinței de Apărare Națională desfășurată la hotelul Högfjälls din stațiunea de schi Sälen, Kristersson a detaliat pentru prima dată, în prezența secretarului general al Alianței Atlantice, norvegianul Jens Stoltenberg, care ar fi contribuția suedeză ca viitor membru al organizației, cu condiția depășirii obstacolelor din calea aderării sale reprezentate în continuare de Turcia și, într-o măsură mai mică, Ungaria.

„Trăim într-o realitate nouă și periculoasă și ne confruntăm cu cele mai mari provocări de apărare și securitate de la al Doilea Război Mondial”, a spus Kristersson. „În calitate de parteneri, vom contribui solidar la planificarea, exercițiile, operațiunile și misiunile Alianței”.

Premierul a anunțat că Suedia intenționează să se alăture inițiativei comune de apărare antirachetă, care deocamdată are sprijinul a 15 țări, care nu includ Spania. Proiectul a fost lansat la o reuniune a NATO desfășurată în octombrie anul trecut, în cadrul căreia 14 parteneri ai Alianței, plus Finlanda, au emis o declarație de intenție de a dezvolta Inițiativa European Sky Shield sub conducerea Germaniei, scrie elmundo.es.

În plus, Suedia va participa cu patrule din avioanele sale Gripen la supravegherea spațiilor aeriene din Estonia, Letonia și Lituania, scene frecvente ale unor incidente provocate de intruziunile aeriene ruse. „De asemenea, suntem pregătiți să asistăm la supravegherea aeriană a NATO în Marea Neagră și Islanda, precum și să desfășurăm unități de luptă la sol în apărarea Alianței, în special în țările baltice”, a adăugat Kristersson.

Este o practică obișnuită ca țările NATO să sugereze care ar putea fi contribuțiile lor, deși conducerea Alianței este cea care decide ce să facă fiecare membru. Suedia ocupă o poziție cheie în Europa de Nord, cu un spațiu aerian care se întinde pe 1.600 de kilometri de la Arctica până la sudul Mării Baltice. „Resursele noastre navale și aeriene ne permit să ne asumăm o mare responsabilitate în întreaga regiune”, a explicat Kristersson.

Suedia își va spori sprijinul militar pentru războiul împotriva Rusiei

Prim-ministrul a dezvăluit că în discuțiile sale de vinerea trecută cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, el a promis că Suedia își va spori sprijinul militar pentru războiul împotriva Rusiei în viitorul apropiat.

Kristersson s-a referit şi la statutul procesului de aderare la NATO, care continuă in limbo, deoarece nici Ungaria, nici Turcia nu și-au dat încă aprobarea pentru aderarea Suediei și Finlandei la organizație. Se așteaptă ca Parlamentul Ungariei să adopte ratificarea în februarie, dar nu se știe încă dacă Ankara va face în sfârșit acest pas.

Premierul suedez nu a ezitat să critice cererile pe care guvernul lui Recep Tayyip Erdogan le adresează Suediei pentru a permite intrarea acesteia în Alianță: „Turcia a confirmat că am făcut ceea ce am spus că vom face, dar cere, de asemenea, concesii pe care nu le putem și nu vrem să le acordăm”.

Kristersson nu a precizat la ce „concesii” se referea, deși pare clar că acestea au legătură cu cererile turcești de extrădare a refugiaților kurzi rezidenți pe teritoriul suedez pe care îi consideră „terorişti”. Liderul moderat a spus că este sigur că Turcia va ajunge să ratifice aderarea, dar nu a vrut să se aventureze cu privire la o dată.

În acest sens, Stoltenberg, secretarul general al NATO, a profitat de ocazie pentru a le cere turcilor să accelereze procesul, întrucât, a subliniat el, atât Suedia, cât și Finlanda respectă termenii acordului tripartit semnat în iunie anul trecut cu Turcia.

Un alt protagonist al Conferinței, ministrul finlandez de Externe, ecologistul Pekka Haavisto, a insistat că aderarea Suediei este o cerință esențială pentru ca și Finlanda să adere la organizație: „Nu suntem interesați să aderăm la NATO decât împreună cu Suedia şi în același timp. Este cel mai important prieten și partener al nostru. NATO fără ea ar avea lipsă de profunzime. Cele două țări ale noastre fac parte din același întreg din punctul de vedere al apărării comune”. Rador

Germania, sa împărțit între democrati si federali după Al Doilea Război Mondial, a demonstrat stăpânirea postbelică a imperiului sovietic asupra Europei, așa cum reunificarea Germaniei a reprezentat sfârșitul acesteia.

Cu toate acestea, după reunificare, Germania a rămas extraziată în fața Rusiei, parafând acorduri bilaterale extrem de profitabile cu Moscova, ignorând țări precum Estonia, Letonia, Lituania și Polonia și fără să învețe ce trebuie din lecțiile istoriei, este concluzia unui editorial semnat de Edward Lucas pe site-ul Foreing Policy.

Înainte de reunificare, Germania a stat sub semnul „Gorby-maniei”, pasiunea vest-germanilor față de ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov. Apoi, reunificată, Germania a rămas extaziată în fața Rusiei, ignorând țările care au făcut parte din Uniunea Sovietică.

În loc să acorde prioritate securității și bunăstării unor țări precum Estonia, Letonia, Lituania și Poloniei, pe care pactul din 1939 dintre liderul nazist Adolf Hitler și dictatorul sovietic Iosif Stalin le-a transformat în câmpuri ale crimei, politicienii germani s-au lăsat ghidați de lăcomie și de o politică iresponsabilă. Germania cu greu a decis să permită ca noile democrații estice să facă parte din Uniunea Europeană și din NATO.

Între timp, a încheiat acorduri bilaterale extrem de profitabile cu Moscova, în special pentru cele două conducte de gaze Nord Stream peste Marea Baltică.

Avertismente ignorate sau persiflate

Ori de câte ori încercam în articolele din presă sau în prelegerile mele să îi avertizez pe nemți cu privire la pericolul prezentat de imperialismul rus, aproape complet resuscitat, eram luat peste picior.

Îmi amintesc și acum răspunsul paternalist pe care l-am primit in 2010 de la Executivul german, când am încercat să-mi avertizez interlocutorii despre pericolul tacticilor de război hibrid ale Rusiei – cocktailul de dezinformare, constrângerea economică, subversiunea, spionajul și amenințările pe care Rusia le folosea împotriva vecinilor săi. „Doar nu credeți că Rusia va face astfel de operațiuni împotriva Germaniei?”, întrebau, neîncrezătoare, gazdele germane. ”Ba da”, le răspundeam fără să clipesc.

Abordarea naivă a Berlinului a permis spionilor, escrocilor și criminalilor ruși să scape, furând secrete, asasinând critici ai regimului de la Moscova și construind bastioane de influență în Germania. Vestea că un ofițer din Bundesnachrichtendienst, serviciul german de informații externe, a fost arestat pentru spionaj în favoarea Rusiei nu a fost o surpriză.

Modul de evitare a conflictului a fost stimularea comerțului și a investițiilor

Evenimentele istorice, geografice și geopolitice sunt bine legate între ele. Meritul pentru sfârșitul Războiului Rece, au crezut germanii, se datora propriei Ostpolitik, „politicii estice”, din anii 70 și ’80, care s-a concentrat pe apropierea și consolidarea încrederii în blocul sovietic. Mai mult, au crezut că URSS a dat semnalul unificării Germaniei și și-a retras armata din fosta Germanie de Est.

Recunoștința, nu scepticismul, a fost răspunsul potrivit. Cheltuielile militare au ajuns la doar 1% din PIB până în 2005. În lumea modernă, politicienii nemți au clamat că problemele ar trebui rezolvate prin dialog, nu prin confruntare anacronică.

Modul de evitare a conflictului a fost stimularea comerțului și a investițiilor. Rusia nu și-ar ataca niciodată clienții. Dar acum se poate vedea că Germania se luptă să se desprindă de dependența de energie de Rusia și își face din ce în ce mai multe îngrijorări cu privire la dependența sa de China. În ultimii ani, un climat vizibil de anti-americanism a cuprins Germania. Da, regimul Putin are defectele lui, dar cum rămâne cu Statele Unite, cu războaiele lor din Irak și Afganistan și cu spionarea occidentalilor?

Mulți nemți îl privesc pe Edward Snowden, avertizorul de integritate şi subcontractor al NSA, care a transmis presei zeci de mii de documente, dovedind amploarea supravegherii electronice efectuate de Washington atât pe plan intern, cât şi în străinătate, ca pe un erou.

Nemții se simt și azi vinovați pentru crimele din perioada nazistă, dar nu realizează că Al Doilea Război Mondial a adus mult mai multe morți și distrugeri în Ucraina, decât în ​​teritoriile de azi ale Federației Ruse. Ignoranța lor în ceea ce privește istoria îi împiedică să aplice lecțiile trecutului altor crime și pericole.

Chiar și azi, când regimul președintelui rus Vladimir Putin bifează cu ușurință căsuțele definiției fascismului, majoritatea nemților rămân blocați în unicitatea propriei istorii. Invizibilitatea Ucrainei în memoria istoriei germane explică indignarea față de soarta ei.

Ceremonii militare şi religioase au avut loc, duminică, în Bucureşti şi în întreaga ţară, cu ocazia zilei de 9 Mai. La evenimentele din Bucureşti participă ministrul Apărării şi alţi oficiali.

”Ceremonii militare şi religioasă de depunere de coroane, jerbe şi buchete de flori cu prilejul aniversării Zilei Independenţei de Stat a României, Zilei Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial şi Zilei Uniunii Europene va avea loc duminică, 9 mai, începând cu ora 9.00, la monumentul Eroilor Patriei de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti, în prezenţa ministrului apărării naţionale, Nicolae-Ionel Ciucă”, a transmis MInisterul Apărării Naţionale.

La aveniment va lua parte şi preşedintele senatului, Anca Dragu, transmite Agerpres.

Ceremonii militare similare, precum şi manifestări evocatoare (expoziţii tematice, gale de filme şi alte activităţi cu specific militar), vor avea loc în toate municipiile reşedinţă de judeţ şi localităţile din ţară unde sunt monumente dedicate evenimentului.

Ministerul precizează că prima semnificaţie a zilei de 9 mai pentru România este legată de anul 1877, fiind ziua în care Mihail Kogălniceanu rostea, în plenul Adunării Deputaţilor, Declaraţia de Independenţă a României, act care consfinţea înscrierea definitivă a ţării pe harta Europei.

”Afirmarea neatârnării României avea să fie împlinită, în lunile următoare, de Armată, pe câmpurile de bătălie de la Plevna, Rahova, Griviţa, Smârdan şi alte redute cucerite cu sânge şi sacrificii. Această zi a fost proclamată Ziua Independenţei de Stat a României”, a transmis Ministerul Apărării.

La 9 mai 1945 a fost semnat, la Berlin, actul de capitulare necondiţionată a Germaniei, care a marcat astfel sfârşitul, în Europa, al celei mai mari şi mai sângeroase conflagraţii mondiale din toate timpurile – Al Doilea Război Mondial.

Declaraţia din 9 mai 1950 a ministrului de Externe al Franţei, Robert Schuman, este considerată piatra de temelie a procesului de formare a Uniunii Europene. Pornind de la acest imbold, ţările europene şi-au concentrat energiile către stabilirea unei noi forme de cooperare politică, menită să înlăture posibilitatea izbucnirii unui nou război între naţiunile Europei. Un an mai târziu, a fost semnat Tratatul de la Paris, care prevedea crearea primului organism european de cooperare, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, devenită ulterior parte a Uniunii Europene.

Pandemia de coronavirus a provocat traume în masă la o scară mai mare decât al Doilea Război Mondial, iar impactul va dura „mulți ani de acum încolo”, susține Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Directorul OMS a precizat că aproape întreaga planetă este afectată de pandemia de coronavirus, iar fiecare individ de pe suprafața lumii a fost de fapt afectat.

„După cel de-al Doilea Război Mondial, lumea a suferit traume în masă, deoarece al Doilea Război Mondial a afectat multe, multe vieți. Și acum, cu această pandemie COVID, cu o magnitudine mai mare, au fost afectate mai multe vieți”, a declarat directorul general al OMS, potrivit Mediafax.

„Și asta înseamnă traume în masă, chiar mai mari decât ceea ce a trăit lumea după cel de-al Doilea Război Mondial”, a adăugat el, menționând efectul asupra sănătății mintale. „Și atunci când există traume în masă, acestea afectează comunitățile pentru mulți ani de acum înainte”.

Comentariile sale au venit ca răspuns la o întrebare privind modul în care țările ar trebui să țină cont de impactul pandemiei asupra economiei și sănătății mintale. Adjuncții lui Tedros au subliniat că ar trebui să se acorde prioritate sănătății mintale.

Maria Van Kerkhove, șeful unității OMS pentru boli emergente și zoonoze spune că lumea se află încă în „faza acută” a pandemiei, când virusul pătrunde în comunități, ucigând zeci de mii de persoane în fiecare săptămână. Ea a adăugat, totuși, că numărul cazurilor de persoane cu probleme de sănătate mintală al pandemiei va crește, fiind o problemă majoră pe termen lung.

Ministrul muncii şi protecţiei sociale din Cehia, Jana Malacova, a fost nevoită să-și ceară scuze luni, după ce a comparat pandemia de coronavirus cu Al Doilea Război Mondial, ceea ce a stârnit reacţii de indignare, relatează agenția dpa, preluată de Agerpres.

Ministrul Jana Malacova a spus într-o dezbatere televizată că întreaga ţară s-a oprit, practic, din cauza pandemiei, adăugând că cel de-al Doilea Război Mondial nu a determinat ceea ce a determinat actuala criză COVID-19. Nicio altă situaţie nu i-a împiedicat vreodată pe copii să meargă la şcoală, a menționat Malacova.

Comparația a stârnit un val de critici atât din partea politicienilor, cât și din partea presei de la Praga.

În replică, directorul Muzeului evreiesc din Praga, Leo Pavlat, a precizat că în timpul ocupaţiei germane, copiii evrei au fost, parţial, împiedicaţi să meargă la şcoală, iar după iulie 1942 nu au mai putut frecventa şcoala deloc. Pavlat a menţionat într-un comunicat că afirmaţiile ministrului muncii au fost „complet de lipsite de tact”, având în vedere victimele Holocaustului.

Peste 6 milioane de oameni au murit în Holocaust, dintre care peste 80.000 de evrei cehi care au fost exterminaţi în lagăre germane.

În ceea ce privește pandemia, până acum coronavirusul a curmat viața a 17.000 de cetățeni, Cehia având una dintre cele mai mari rate de infectare și de mortalitate din Europa, raportat la populația ei de circa 10,7 milioane de locuitori.

Jana Malacova, în vârstă de 39 de ani, și-a cerut scuze luni și a spus că regretă că a făcut o asociere „nepotrivită”. Ea a dat asigurări nu a intenționat nicio clipă să pună în umbră tragedia celui de-al Doilea Război Mondial. „Am vrut doar să subliniez că trebuie să găsim o cale” de a redeschide școlile, a explicat Malacova, considerând că închiderea școlilor echivalează cu o catastrofă.

Majoritatea școlilor sunt închise în Republica Cehă de la mijlocul lunii decembrie, cu excepția grădinițelor, a școlilor speciale și a claselor I și a II-a din școlile primare.

„Nu renunțați, nu vă pierdeți speranța”, este mesajul reginei Elisabeta a doua pentru britanici, la 75 de ani de Ziua Victoriei în Europa din Al Doilea Război Mondial. Mesajul vine în condițiile în care țara se confruntă cu pandemia de coronavirus.

În discursul său, regina a amintit de sacrificiile Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și de „sărbătorile pline de bucurie” care au urmat după sfârșitul lupteilor în Europa, într-un discurs televizat.

„Vă vorbesc astăzi la aceeași oră ca și tatăl meu, cu exact 75 de ani în urmă. Mesajul său a fost atunci un salut pentru bărbații și femeile care au sacrificat atât de mult. A fost un război total, a afectat pe toată lumea și nimeni nu a fost imun la impactul lui”, a spus suverana.

„La început, perspectivele păreau sumbre, finalul îndepărtat, rezultatul incert. Dar am crezut că luptăm pentru o cauză corectă – și această credință, după cum a spus tatăl meu, ne-a condus. Nu renunțați, nu vă pierdeți speranța, acesta a fost mesajul zilei victoriei în Europa”, a spus Regina Elisabeta.

Ea a povestit cum a urmărit bucuria oamenilor care sărbătoreau victoria, de la balconul palatului Buckingham: „Bucuria mulțimilor care s-au adunat în toată țara a fost profundă, deși, în timp ce sărbătoream victoria în Europa, știam că vor mai exista sacrificii”.

Regina a menționat și faptul că anul acesta ziua victoriei

„Astăzi poate părea greu faptul că nu putem marca această aniversare specială așa cum ne-am dori. În schimb, ne amintim din casele noastre. Dar străzile noastre nu sunt goale, ele sunt pline de iubirea și grija pe care o avem unii pentru alții. Când mă uit la țara noastră astăzi și văd ce suntem dispuși să facem pentru a ne proteja și a ne sprijini pe unii pe alții, spun cu mândrie că suntem încă o națiune pe care acești bravi soldați, marinari și aviatori ar recunoaște-o și o admira-o”, a spus regina.

”Putem doar să avem încredere. Trebuie să avem încredere. Și să sperăm că va fi gata un vaccin înainte de a fi prea târziu. De aceea avem nevoie de un soi de Radio BBC împotriva ocupației unui virus, un post de radio care să ne informeze despre efortul de război împotriva inamicului pandemic. În rest, nu avem decât să aderăm la diversele doctrine epidemiologice, religia vremurilor de acum, fiecare cu denumirea ei, cu liturghia ei, cu sfintele ei taine”, scrie jurnalistul Linkiesta Christian Rocca, dintr-o Italie închisă, unde oamenii trebuie să stea izolați în casă din pricina Coronavirusul poate fi începutul unei ere noi.

Coronavirusul poate fi începutul unei ere noi?

”De partea cealaltă sunt germanii și britanicii, iar pe Trump nu îl luăm în calcul, pentru că este interesat doar de câștigarea alegerilor, deci le va pierde. Angela Merkel și Boris Johnson sugerează că nu vor să-și blocheze țările. Nu este limpede de ce: fie pentru că subestimează catastrofa iminentă, fie pentru că sunt niste cinici care nu vor sa renunțe la economie, fie pentru că sunt convinși că pot să facă față crizei sau, poate, pentru că ei au mereu dreptate, în numele științei și al statisticilor”.

Coronavirusul poate fi începutul unei ere noi?

”Trebuie să așteptăm să treacă aceste două săptămâni de izolare, timp în care va veni apogeul infecțiilor și apoi, să sperăm, se va vedea și lumina de la capătul tunelului, în timp ce vor fi pregătite noi paturi și noi aparate pentru terapie intensivă. Însă există îndoiala că totul e o iluzie, că nu va apărea acea lumina la capătul tunelului, cel puțin până nu apare un vaccin, peste mai bine de un an. Există teama că toate asigurarile colective care se răspândesc în spațiul virtual mai repede decât virusul nu sunt mai mult decat un miraj. Macron a declarat că nu exclude o a doua epidemie, care să-i atace și pe cei mai tineri, așa cum se întâmplă și cu alte virusuri”.

”Două săptămâni de izolare sunt plictisitoare, dar sunt puține, presupunând că nu vor fi decât două. Le vom lăsa să treaca, conștienți de pagubele structurale cauzate. Însă cred că acest virus ne va schimba pentru totdeauna, economic și social, ne va schimba așa cum nu au reușit să o facă terorismul politic, șocul petrolier, islamismul radical, criza financiară. Cred că virusul ne va marca așa cum generațiile trecute au fost marcate de gripa spaniolă, de poliomelită. Ne vom întoarce foarte greu în mall-uri, în piețele publice, cu greu vom mai călători cu avionul fără a ne lua măsurile de precauție de acum. Ne vom schimba obiceiurile, producția, consumul. Viața după Covid nu va mai fi la fel ca înaintea viruslui. Va fi o altă eră”, scrie Christian Rocca.

Va fi acesta sfârșitul Noii Ordini Mondiale?
În paginile American Conservative și pe blogul său, jurnalistul Pat Buchanan vorbește și el despre o posibilă mare schimbare – sfârșitul actualei ordini mondiale.

Anthony Fauci, directorul Institutului National pentru Boli Infecțioase din SUA, a declarat, la o întâlnire în spatele ușilor închise cu senatorii americani, că ar putea fi infectați între 70 și 150 de milioane de americani. Asta ar însemna între 750.000 și 1.1 milioane de decese, scrie Pat Buchanan, la fel de multe victime ca în Al Doilea Război Mondial și în Războiul Civil luate împreună.

Cancelara Merkel a declarat și ea că ar putea fi infectată 70% din populația Germaniei, adică circa 58 de milioane de oameni. Dacă rata mortalității anunțată de Fauci se va dovedi corectă, înseamnă ca ar muri peste jumătate de milion de germani. Premierul Cehiei, Andrej Babis, a declarat că afirmația lui Merkel este ”nefericită” și poate cauza panică.

Există și cealaltă jumătate a paharului. În China, unde sunt 81.000 de cazuri, se constată o scădere a ratei de răspândire, la fel și în Coreea de Sud. Însă Italia, cu populația ei îmbătrânită, ar putea anunța ce urmează să se întâmple în Vest.

”Bursa s-a prăbușit mai mult și mai repede decât la crahul din 1929. Mii de miliarde de dolari s-au evaporat. Dacă senatorului Bernie Sanders nu-i plac miliardarii, ar trebui să fie bucuros acum. Sunt mai puțini miliardari decât atunci cand Sanders a câștigat alegerile primare din New Hampshire, pe 11 februarie”, scrie Buchanan.

Ce va urma?

Poate că într-o zi se va spune că acest virus a dat lovitura mortală Noii Ordini Mondiale, a dat lovitura mortala unei jumătați de secol de globalizare, de interdependență între marile țări ale lumii.

Turismul, călătoriile aeriene, adunările internaționale, festivalurile sunt toate anulate. Sunt impuse interdicții de călătorie între state și continente. Convențiile, concertele, evenimentele sportive sunt anulate. Se va ține Olimpiada de la Tokyo? Dacă dă, vor veni vizitatorii din afara Japoniei în numărul estimat până acum?

Trump a impus interdicții de călătorie pentru europeni timp de o lună. Cât despre ”granițele deschise”, oare democrații încă mai cred că intrarea în țara noastră în mod ilegal nu ar trebui să fie o infracțiune, încă mai cred că imigranții ilegali ar trebui să primească asigurări sociale, așa cum toți democrații au votat?

Coronavirusul poate fi începutul unei ere noi?

Rădăcinile ideologice ale liberului schimb de azi datează la mijlocul secolului 19, când un mare evanghelist, Richard Cobden, a spus la Free Trade Hall din Manchester, în ianuarie 1845: ”Principiul liberului schimb ar trebui să acționeze în lumea morală precum principiul gravitației în univers – să-i adune pe oameni, să lase deoparte antagonismele de rasă, credințele, limbile și să ne unească prin legătura păcii eterne”.

Înainte de Trump, republicanii s-au unit cu democrații și au lansat NAFTA, GATT, OMC, au oferit Chinei clauza națiunii celei mai favorizate.

Coronavirusul poate fi începutul unei ere noi?

Privind în urmă, a fost oare înțelept să ne bazăm pe China pentru a produce părți esențiale din bunurile vitale pentru siguranța noastră naționala? Pare înțelept să fi mutat în China toată producția farmaceutică, cu medicamentele esențiale pentru inimă, pentru accidente vasculare, diabet? Pare înțelept că am permis Chinei un monopol virtual asupra mineralelor rare, cruciale pentru dezvoltarea armelor de care avem nevoie pentru a ne apăra?

În timpul acestei pandemii de coronavirus, oamenii par să caute lideri cu autoritate și statele par să aibă grijă în primul rând de propriii cetățeni. Oare Merkel ar mai invita mâine un milion de sirieni în Germania, indiferent de condițiile în care trăiesc ei acum?

Nu este oare limpede acum că am făcut o greșeală istorică când ne-am delocalizat independența economică și am ajuns să ne bazăm în zone vitale pe țări care nu au avut niciodată cele mai bune intenții față de America?

Coronavirusul poate fi începutul unei ere noi mondiale ce sună mai adevărat acum? că suntem parte a omenirii, cu toții cetățeni ai acestei planete? Sau că e vremea să punem mai presus interesul Americii și al americanilor?”.

Istorie. Regimul comunist a fost instaurat în România din cauza ocupaţiei sovietice de după cel de-al Doilea Război Mondial. Distrugerea instituţiilor libere ale ţării a avut loc în mai puţin de 5 ani. Partidele democratice au fost desfiinţate, monarhia înlăturată, diplomaţia, justiţia şi armata epurate şi politizate, Bisericile eliminate din viaţa publică. Protestele au fost zdrobite prin arestări şi asasinate. Societatea a fost zguduită din temelii în 1948 prin confiscarea fabricilor, atelierelor şi pământurilor. TOATE resursele erau controlate de stat, stat capturat de ocupantul sovietic şi de colaboraţionişti. Aceştia au urmat punct cu punct reţeta terorii aplicată de Lenin şi Stalin în Rusia.

Istorie. Iată cum a contribuit Hitler la sustinerea comunismului în URSS

Istorie.În august 1944, Regele Mihai a restabilit Constituţia democratică din 1923, scoasă din uz de Carol al II-lea şi Ion Antonescu. Dar Armata Roşie a intrat în România şi a rămas. La ordinul lui Stalin, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu şi consilierii lor sovietici au aplicat în România „comunismul de război”, adică transformarea rapidă şi violentă a statului într-unul totalitar, exact ca în Rusia. Reţeta, aplicată acolo de Lenin şi Troţki a făcut mai mult de 10 milioane de victime. Iar în anii ’30, Stalin a apelat din nou la teroare. Abia la trei ani de la moartea sa, la Moscova s-a vorbit oficial, dar trunchiat şi politizat, despre crimele comunismului. În România captivă, unda schimbării nu a ajuns deloc.

18-25 februarie 1956. Raportul Hrușciov la Congresul XX: Stalin e vinovat
Primul scop al raportului din februarie 1956 a fost să-i dezvinovăţească pe liderii sovietici care activaseră în vremea lui Stalin, care fuseseră complicii sau executanţii ordinelor lui, dar care au rămas în funcţii influente şi după ce Nikita Hruşciov a câştigat lupta pentru putere. Viaceslav Molotov, Kliment Voroşilov, Nikolai Buganin erau cu toţii implicaţi în acţiuni care distruseseră viaţa a milioane de oameni. Ca să obţină acest efect de spălare colectivă, Hruşciov a apelat la câteva subterfugii.

În primul rând, Hruşciov i-a atribuit defunctului Stalin toată vinovăţia. Ca instrument era menţionat şi Lavrenti Beria, fostul şef al NKVD, plecat dintre vii chiar prin contribuţia lui Hruşciov. Expresia consacrată de raport a fost „banda lui Beria”.

1936 – 1938. Marile epurări: 2 milioane de victime
În al doilea rând, noul secretar general al Partidului Comunist Rus a prezentat trunchiat amploarea politicilor criminale din perioada stalinistă. El s-a limitat la marile epurări din Partidul Comunist şi din armată din 1936-1939 şi la deciziile dezastruoase din cel de-al Doilea Război Mondial.

Nu a menţionat înfometarea ţăranilor din 1932 care a dus la peste 6 milioane de morţi. Nu a vorbit nici de milioanele de arestări şi deportările abuzive, menite să asigure mână de lucru ieftină în Siberia sau Kazahstan.

În al treilea rând, Hruşciov nu a incriminat teroarea ca politică de stat. Potrivit raportului, execuţia sumară a tovarăşilor de partid nevinovaţi era abuzivă. Eliminarea din partid la sfârşitul anilor ’20 a aripii Troţki-Zinoviev, aşa-numiţii deviaţionişti de stânga, şi eliminarea aripii Buharin, aşa-zişii deviaţionişti de dreapta, au fost decizii sănătoase, decizii la luarea cărora Iosif Visarionovici Stalin a avut o contribuţie pozitivă. Dar nu era cazul, explica Hruşciov, ca respectivii, odată eliminaţi din partid, să fie executaţi.

În schimb, uciderea duşmanilor de clasă în timpul Războiului Civil, deci în perioada lui Lenin, ar fi fost justificată. Istoricii spun că fostul imperiu a pierdut atunci peste 10 milioane de oameni.

1956. Cultul personalității, cauza răului în URSS
Drept explicaţie de fond, Hruşciov a spus că tot răul din Uniunea Sovietică în perioada lui Stalin a fost cauzat de „cultul personalităţii”, nu de esenţa comunismului. „Este inadmisibil şi contrar spiritului marxist-leninist ca o persoană să fie adorată ca un supraom, un supraom cu trăsături supranaturale, asemănător unui dumnezeu”, îşi începea el raţionamentul. Din cauza cultului personalităţii, continua el, o singură persoană a ajuns să deţină o putere imensă, iar „conducerea colectivă” din timpul lui Lenin a fost sugrumată.

Conflictul Lenin-Stalin
Ca să sublinieze ideea, Hruşciov a prezentat congresului două scrisori ale lui Lenin: în prima, datată decembrie 1922 şi considerată „Testamentul lui Lenin”, Vladimir Ilici cerea partidului să îl înlocuiască pe Stalin din funcţia de secretar general, dată fiind brutalitatea sa faţă de colegi; în cea de-a doua, Lenin îl avertiza pe Stalin că maniera grosolană în care i-a tratat soţia duce la răcirea inevitabilă a relaţiilor dintre ei.

Conştient probabil că statul sovietic va mai apela la teroare, Hruşciov a explicat apăsat că părintele Revoluţiei, Vladimir Ilici Lenin, a folosit teroarea cu folos contra burgheziei şi Armatelor Albe: „Nu am fi rezistat nici două zile dacă nu am fi fost fără milă”, îl citează liderul de la 1956 pe Lenin. Dar Stalin, continuă Hruşciov, nu a ştiut să se oprească. În vremea lui Stalin, termenul de „duşman al poporului” a fost folosit împotriva tuturor celor care i s-ar fi putut opune, iar acest fapt s-a soldat, spune Hruşciov, cu „cea mai crudă represiune” şi cu „violarea tuturor normelor de legalitate revoluţionară”.

Hrușciov: Stalin înseamnă putere, cruzime, minciună
Noul secretar general a arătat apoi că autodenunţurile liderilor comunişti executaţi au fost smulse „prin torturi barbare” şi a dat citire câtorva scrisori ale unor condamnaţi care îşi aşteptau execuţia în baza unor acuzaţii fanteziste. „Nu există mizerie mai amară decât să fii aruncat în închisoare chiar de guvernarea pentru care ai luptat”, spunea unul dintre aceştia. „Nu sunt vinovat de nici un fel de conspiraţie. Mor convins de adevărul Partidului”, scria un altul.

Atât de departe au mers marile epurări, spune Hruşciov, încât din cei 139 de membri aleşi în Comitetul Central în 1934, 98 au fost arestaţi şi ucişi. Iar din cei aproape 2000 de delegaţi la acelaşi congres, peste 1100 au fost arestaţi pentru activităţi contra-revoluţionare. Per ansamblu, istoricii vorbesc despre un număr între 2 şi 3 milioane de morţi; Hruşciov menţionează „mii” şi „zeci de mii”.

În plenul Congresului XX, Hruşciov confirmă că Stalin semna personal listele cu numele înalţilor oficiali de partid care urmau să fie ucişi: „NKVD obişnuia să pregătească liste de persoane care cădeau sub jurisdicţia Colegiului Militar ale căror sentinţe erau pregătite în avans, spune Hruşciov. Ejov, fost şef al NKVD, îi trimitea aceste liste de execuţii lui Stalin care aproba sentinţele propuse. Între 1937 şi 1938, 383 de astfel de liste conţinând numele a multe mii de lucrători din Partid, Soviete, organizaţia de tineret Komsomol, Armată şi întreprinderi i-au fost trimise lui Stalin. Şi el a aprobat aceste liste”.

Istorie. Cum a ajutat Hitler la supraviețuirea comunismului
Hruşciov dedică multe pagini celui de-al Doilea Război Mondial. El îl acuză pe Stalin de întârziere catastrofală în apărare, de incompetenţă şi de laşitate. El arată că deşi au existat informaţii detaliate şi la timp, inclusiv din partea lui Churchill personal, despre startul operaţiunii Barbarosa din iunie 1941, apărătorii sovietici nu au fost înarmaţi corespunzător. Ba chiar au existat situaţii în care soldaţilor li s-a luat armanentul vechi, iar cel nou nu a fost livrat.

Istorie. Noul lider sovietic a omis faptul că iniţial, populaţia locală a primit trupele germane cu braţele deschise. Oamenii, mai ales ţăranii, sperau că nemţii îi vor înlătura pe bolşevici. Politica inumană a naziştilor, care a dus la uciderea a zeci şi sute de mii de civili sovietici pentru că Hitler îi considera pe slavi sub-oameni, a determinat popoarele sovietice să îşi apere cu disperare teritoriul. Violenţa halucinantă a lui Hitler a ajutat comunismul să supravieţuiască şi apoi să se extindă în Europa.

Istorie.1953-1964. Comunismul în „sezonul Hrușciov”
În ciuda aparenţelor, raportul lui Hruşciov nu era o invitaţie la libertate. Deşi secret, documentul a fost menit unei largi circulaţii interne. Interpretarea sa a fost atent „prelucrată” de activiştii de partid. Când liderii comunişti maghiari, în frunte cu Imre Nagy, au înţeles greşit mesajul de la Congresul XX şi au început politici reformiste, Moscova a trimis tancurile la Budapesta.

Istorie. regele mihai al doilea razboi mondial iosif visarionovici stalin nikita hrusciov raportul hrusciov comunismul in romania comunismul de razboi romania dupa razboi