Paradox. Riscul de infectare cu COVID-19 poate fi redus în casă, prin controlul calităţii şi temperaturii aerului, spune profesorul de fizică Silviu Gurlui.

În ultimul an, în timpul pandemiei, au fost raportate numeroase cazuri în care o persoană nu s-a infectat de COVID-19, deşi a stat în aceeaşi încăpere cu o persoană care s-a dovedit a fi infectată. Studiile arată că factorul cheie în preluarea virusului prin aerosoli este ca picăturile împrăştiate în aer prin respiraţie să fie cât mai mari.

Paradox: Cu un bolnav de COVID în casă, membrii familiei nu se infectează

„Cu cât diametrul este mai mare, încărcătura virală este potenţial mai mare. După expiraţie, picăturile se evaporă, iar dimensiunea lor scade considerabil. Practic, se constată că pentru cazurile bolnavilor infectaţi, cu o gravitate redusă sau medie, picăturile de până la 2 micrometri nu sunt periculoase. Asta arată că măştile chirurgicale care reţin 90% particule de 0.3 micrometri sunt perfecte strict pentru aceste condiţii. În schimb, pentru cazurile severe, picăturile mici pot avea un grad ridicat de infecţie”, spune Silviu Gurlui, profesor la Facultatea de Fizică din Iaşi.

De ce este redusă şansa infectării între persoanele din aceeaşi casă

Paradox. Picăturile care sunt evaporate rapid nu mai prezintă un risc de infectare. Evaporarea este mare în condiţii de umiditate relativ mică şi dacă temperatura mediului este mare.

„În casă, şansa infectării între persoanele dintr-o familie este mai redusă pentru că umiditatea din casă este mult mai redusă, iar temperatura este mai mare decât afară, pe timp răcoros. Evident, în casă aerul e în general mai curat decât cel de pe stradă. Bineînţeles, în aer liber, lucrurile pot fi similare dacă e umiditate redusă, aer curat şi poluare redusă. Iarna, însă, lucrurie stau exact pe dos: poluarea este mare, temperatura redusă, iar umiditatea relativă este în general mare. Consider că riscul pentru infectare este major în condiţii extreme de mediu şi pentru surse de infectare (bolnavi) într-o stare severă. Temperatura redusă, umiditatea mare şi aerul poluat cresc şansa ca aceste particule să se evapore mai greu.”, a mai spus cercetătorul.

Profesorul Silviu Gurlui recomandă monitorizarea atentă a aerului din casă. „Nu ar fi rău să monitorizăm atent umiditatea din casă. De asemenea, e nevoie de lumină naturală maximă,(draperii şi perdele înlăturate), climatizarea să meargă bine, filtre bune de poluare, filtre bune pe climă. În cazurile severe, măştile de calitate pot face diferenţa. E clar că în casă, unde aerul e curat, temperatura e mare, evaporarea şi înjumătăţirea microparticulelor este accelerată, fragmentele nu mai poartă încărcătura virală de prag, deci riscul de infectare este mult redus.”, a concluzionat Silviu Gurlui.

Poluarea nu afectează doar sănătatea, ci scurtează şi viaţa, spune profesorul Silviu Gurlui, profesor la Facultatea de Fizică din Iaşi. El subliniază că în oraşe există mai multe surse de poluare.

Diminuarea poluării ar duce automat la creşterea speranţei de viaţă: poluarea nu este corect monitorizată, adaugă profesorul Silviu Gurlui

Cele mai poluate oraşe din ţară sunt Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Ploieşti şi Braşov, a adăugat Gurlui.

Factorii care influențează nivelul poluării sunt numărul maşinilor şi calitatea acestora, cele mai multe fiind vechi, calitatea şantierelor şi arderile din zona industrială. Cele mai poluante sunt arderile cu lemne din gospodării.

„Sunt studii, măcar preliminare care arată că doar pentru particule mici, particule PM 2,5, o reducere a acestora la o pătrime, în Bucureşti spre exemplificare, ar creşte speranţa de viaţă cu cel puţin 2 ani. Aceste studii sunt făcute fără a lua în considerare alţi compuşi chimici, la fel de nocivi”, explică profesorul universitar Silviu Gurlui.

„Este limpede că poluarea se traduce diferit prin compoziție și concentrație în diferite zone din țară, unde poluarea e și a aerului, e și apei, e și a solului.

Oamenii trebuie protejați. E clar că factorul de mediu agresiv diminuează speranța de viață. Măcar 2 ani se pierd cu actuală concentrație a PM2.5. Oamenii sunt bombardați zilnic cu substanțe poluante nemonitorizate de nimeni. Însă totul își pune amprenta însumat asupra noastră: ne simțim mai obosiți, mai bolnavi, mai slăbiți. Noi nu măsurăm ce trebuie însă organismul nostru le încasează!”, a explicat profesorul și pe pagina sa de Facebook.

Care este zona din supermarket unde am putea contracta mai ușor de nou coronavirus? Profesorul Silviu Gurlui, conferențiar la Facultatea de Fizică Al. I. Cuza din Iași, a demonstrat la un post Tv, de ce zonele frigorifice sunt cele mai periculoase locuri din spațiile comerciale.

„Aceste particule au dimensiuni diferite, de la 0,3 μm la valori mai mari, inclusiv masa este diferită și în funcție de curenții de aer, aceste particule pot reveni la sol sau pot fi ridicate. Deci pot fi transportate într-un mediu dat. Am să fac referință la un exemplu extrem de simplu și cunoscut de noi: smogul de deasupra orașelor atunci când se întâmplă așa numită inversie termică. Deci, un strat de poluare care rămâne aproape de sol atunci când temperatura la sol este joasă, este mai mică decât în straturile ridicate. Un astfel de fenomen se produce și în zonele comerciale, mai ales acolo unde sunt spațiile frigorifice.

Am pregătit un mic exemplu. Este un culoar de intrare între două spații frigorifice, capetele de intrare și de ieșire. Aerul cald și cu particule din mediul respectiv coboară în această zona, băltește aici și reușește să elibereze particulele pe margine, pe capetele de intrare.

De aceea, în aceste spații, aproape de sol, vor fi găsite concentrații mai mari de particule, potențial și particule care conțin noul coronavirus

Iar spațiile cele mai vulnerabile din supermarketuri sunt zonele de intrare pe culoarul din spațiul frigorific. Recomandarea mea este să nu zăbovim foarte mult în aceste zone”, a declarat profesorul Gurlui.