Sergiu Nicolaescu între regia de film și revoluții. Care sunt momentele istorice în care Sergiu Nicolaescu a fost actor principal la propriu?

Sergiu Nicolaescu între regia de film și revoluții. Care sunt momentele istorice în care Sergiu Nicolaescu a fost actor principal la propriu?

Sergiu Nicolaescu s-a născut la 13 aprilie 1930, la Târgu Jiu. A avut de mic simț de aventură, încercând să joace ruleta rusească, plonjând cu o mașină în Jiu până la împlinirea vârstei de 13 ani, A copilărit în Timișoara, l-a văzut la Săvârșin pe Regele Mihai. S-a jucat prin catacombele cetății habsburgice a Timișoarei. A fost pasionat de războaie navale și nave de luptă.

Sergiu Nicolaescu și meandrele istoriei

Deși era nepotul lui Gheorghe Cambrea, general român venit din URSS cu Divizia Tudor Vladimirescu, Sergiu Nicolaescu părăsește Academia Navală din cauza dosarului. Devine muncitor și studiază la Politehnică. Joacă rugby. Ajunge printr-un schimb de posturi, la Studiourile Sahia. Are ocazia să filmeze la Budapesta momente din Revoluția din 1956. A mai participat cu o echipă de filmare și la momentul Praga 1968.

Debutează în lung-metraj cu Dacii în 1967 și continuă cu filme mari ca Mihai Viteazul, urmează seria comisarului Miclovan, la care renunță pentru a face seria comisarului Moldovan. Face și alte filme de ficțiune istorică, literară, în altele, ca Felix și Otilia, respectiv Pistruiatul având roluri de ordin principal, Pascalopol, respectiv activistul Andrei. Colaborează inclusiv cu marele regizor Orson Wells și e pe punctul să realizeze Mihai Viteazul cu distribuție americană la Columbia Studios la Hollywood. A trecut drept nepot al lui Ion Gheorghe Maurer, dar Ceaușescu nu i-a făcut de fiecare dată pe plac deși Sergiu Nicolaescu conducea vânzările de film în Occident și blocul socialist.

Sergiu Nicolaescu ar fi dorit să îl joace pe Mihai Viteazul, dar Ceaușescu l-a preferat pe Amza Pellea. Faptul că Amza Pellea a fost dublat în acel film de Emaoil Petruț ca voce a fost văzut ca un fel de răzbunare a lui Sergiu Nicolaescu pe faptul că nu el era cel ales pentru film.

A fost actor sau regizor la Revoluție?

În mărturiile sale, a afirmat că voia să descindă la mitingul din 21 decembrie 1989, cu o unitate de blindate de la Ploiești. Ba chiar visa să tragă în Ceaușescu dintr-un TAB făcând un atac cu grenade defensive care nu răneau oamenii ci doar provocau panică. Apariția sa la TVR, în costum și cravată a dus la presupunerea că multe din momentele Revoluției au fost de fapt opera sa. Se știe că în seara de 22 decembrie, TVR a difuzat secvențe din filmul Ringul din 1985.

În plus, era bun prieten cu Victor Stănculescu, acesta aprobându-i deplasările de soldați ca figuranți la filmele istorice cu lupte. A făcut parte din Comisia Parlamentară pentru stabilirea adevărului despre Revoluție, a fost senator PSD până în 2013, în decembrie când a declarat că se retrage pentru a realiza un film, Candele de zăpadă, dedicat momentului 1989.

Oficial, s-a spus că ar fi alunecat pe gheață la finalul anului 2012 iar o coastă i-ar fi rănit un plămân. Internat în stare gravă, Sergiu Nicolaescu a prins Revelionul 2013 în spital, decedând pe 3 ianuarie 2013. Dorința sa a fost ca trupul să îi fie incinerat.

A jucat roluri de domnitor ca Mircea cel Bătrân și pe viitorul rege Carol I în Independența națională. I se datorează reconstituiri cinematografice ale rebeliunii legionare, actului de la 23 august 1944. Pe scurt, Sergiu Nicolaescu a fost cel mai prolific regizor român.

Cascadorii de la Buftea s-au aflat în prima linie în timpul evenimentelor din decembrie care au dus la prăbuşirea regimului Ceauşescu. Printre cei care au acţionat după 22 decembrie 1989, în fostul Comitet Central al Partidului Comunist Român, se numără şi regretatul Nelu Crăciun, cel care a organizat paza etajelor I şi II din clădirea-simbol a comunismului românesc

Despre implicarea regizorului Sergiu Nicolaescu în desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989 s-au scris volume întregi. Umăr la umăr cu prolificul cineast au stat şi componenţii echipei de cascadori pe care regizorul a înfiinţat-o la Buftea.

Iată cine a pus mâna pe averea lui Ceauşescu

Cei mai mulţi dintre aceştia au acţionat în acele zile în clădirea fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român. Printre ei s-a numărat şi regretatul Nelu Crăciun, cel care s-a aflat acolo între 22 şi 25 decembrie, fiind chiar omul care a organizat paza etajelor I şi II. „Weekend Adevărul“ publică astăzi mărturiile pe care cascadorul i le-a încredinţat colegului său Ştefan Brandeş-Lăţea cu privire la controversatele evenimente pe care le-a trăit. „Când a început să se tragă, am fugit şi eu“ „Ştiam tot ce s-a întâmplat la Timişoara, deoarece la hotelul «Nord 2» răspundeam de luminile folosite la spectacolul artistic, iar hotelul se afla în apropierea gării, aici cazându-se numeroşi timişoreni. În paralel, postul de radio «Europa Liberă», prin ştirile transmise, nu făcea decât să confirme cele aflate. În joia când Ceauşescu a organizat mitingul care avea să-i fie fatal mă aflam în sala de jocuri mecanice aflată în Piaţa Amzei. Pe la prânz am auzit strigătele mulţimii dinspre hotelul «Bucureşti», dar nu le-am dat atenţie, fiindcă ştiam că se desfăşoară un miting oficial. M-am alarmat în jurul orei 16.30, când trupe de grăniceri au apărut în Piaţa Amzei şi când pe străzi maşini de pompieri încercau să disperseze lumea curioasă cu jeturi de apă. Jetul era aşa de puternic încât dobora oamenii la pământ. Am salvat-o în ultima clipă pe o studentă la Biologie care, lovită de jetul de apă, a căzut pe caldarâm în timp ce spre ea se îndepta un transportor blindat. Am încercat să intru cu ea la biblioteca «Mihail Sadoveanu», dar soldaţii nu ne-au lăsat. Am dus-o la florăria din Piaţa Amzei şi, văzând că se simte mai bine, am lăsat-o în grija doamnei care vindea acolo, continuându-mi drumul spre Universitate. Aici lumea începea să se strângă şi se strigau lozinci: «Jos Ceauşescu!», «Jos analfabeta!», «Pentru Timişoara!». Am scandat alături de ei, în timp ce armata ne împingea metru cu metru. Eu m-am aflat pe partea cu Intercontinentalul, spre ambasada americană. Când a început să se tragă, am fugit şi eu ca toată lumea“, povestea Nelu Crăciun în paginile cărţii „Am fost cascador“, scrisă de colegul său. „Soldaţii ne făceau semne că ei personal nu vor trage“ A doua zi, Crăciun a ieşit din nou în stradă, alături de colegul său Constantin Păun şi câţiva actori ai Teatrului „Nottara“, în frunte cu Mircea Diaconu. „Am început să dialogăm cu militarii de pe blindate. În spatele acestora se aflau trupele USLA. Ofiţerii nu răspundeau cu nimic la interpelările noastre, dar soldaţii ne făceau semne că ei personal nu vor trage. Soldaţii erau foarte speriaţi şi când din greşeală am atins bocancul unuia dintre ei, acesta a tresărit speriat. I-am spus că suntem români amândoi şi că trebuie să avem încredere unul în altul. Atunci rândul de oameni a fost spart de coloana de muncitori care venea dinspre Piaţa Romană. Doi aşa-zişi mecanici de bord încercau să ne determine să mergem spre aeroport, spunând că avionul prezidenţial aşteaptă cu motoarele pornite. Nu am avut încredere în ei, gândindu-ne că este o provocare, dar peste patru zile pe unul dintre ei aveam să-l întâlnesc în sediul fostului CC. Pe la orele 11.00 la un radio portabil am auzit primul comunicat cu privire la moartea generalului Milea. După al doilea comunicat, lumea a fost brusc absorbită spre Calea Victoriei. Am sărit unul în braţele celuilalt. Ciorchini de oameni se urcaseră pe blindate strigând cu bucurie. Cu unul dintre blindate am ajuns până pe strada Boteanu, în apropierea CC-ului. Soldaţii au refuzat să meargă mai departe, spunând că libertatea lor de acţiune este limitată. Am luat steagul purtat de un cetăţean care dorea să urce pe transportorul blindat şi cu un cuţit i-am decupat stema. Cu el în mână am înaintat în mulţime până în faţa intrării principale a CC-ului. Un tehnician de la telefoane, pe nume Piţigoi, s-a urcat pe umerii oamenilor şi a smuls stema de pe CC. Lumea a încercat să intre în clădire, dar intrarea era blocată. Două elicoptere zburau deasupra pieţei. Unul a aruncat manifeste deasupra terasei şi a localului «Cina». Date din mână în mână au ajuns şi la mine. Cele scrise îndemnau la calm şi ordine. Cel de-al doilea rând de apeluri a fost aruncat în zona Academiei, dar nu mai trezea nimănui interes“, mai povestea cascadorul. Cascadorii în Comitetul Central După fuga elicopterului prezidenţial, Nelu Crăciun a intrat în clădirea Comitetului Central, alături de cascadorii Ovidiu Păulescu, Nelu Caragea şi Constantin Păun, dar şi de actorii Mircea Diaconu, Diana Lupescu şi Ernest Maftei. „Am urcat pe scara principală şi am făcut imediat la stânga, ajungând la Cabinetul 1. Aici am găsit abandonate multe arme, puşti mitraliere, pistoale şi mitraliere. Încărcătoarele erau puse separat. Am pus tot armamentul într-o mochetă şi Ovidiu Păulescu l-a luat sub pază. Mulţimea a ieşit la balcon. În stânga era o uşă şi am intrat în Cabinetul 1. Încăperea era modestă şi pe peretele central se afla lucrarea plastică reprezentând «Intrarea voievodului Mihai în Alba Iulia», iar pe ceilalţi pereţi lucrări de Luchian şi Andreescu. Pe birou se afla un suport şi o trusă care păreau din aur masiv.

Iată cine a pus mâna pe averea lui Ceauşescu

Pe o etajeră separată se afla un ceas elveţian cu o cupolă de cristal pe care unul dintre cei intraţi a vrut să-l spargă cu patul armei, dar l-am împiedicat. În dulapul din încăpere am băgat suportul, mapa, trusa şi ceasul, pentru a le feri de furia mulţimii. În partea stângă a încăperii existau două uşi mascate cu yale Lzet cu cheile în broaşte. Am închis uşile, am împins biblioteca peste ele şi biblioteca am blocat-o cu dulapul. Ovidiu Păulescu a venit la mine să mă întrebe ce facem cu armele. Am intrat împreună în sala de primire oficială şi am tras o banchetă într-o parte. Bancheta s-a răsturnat şi din ea au căzut arme, muniţie şi staţie de radio-emisie Motorola.

Iată cine a pus mâna pe averea lui Ceauşescu

Ovidiu Păulescu a luat în grija lui şi aceste arme, iar eu m-am înarmat cu un pistol Parabelum şi trei încărcătoare“, dezvăluia, în continuare, Nelu Crăciun. Cascadorul s-a îndreptat apoi către Cabinetul 2, cel ocupat de Elena Ceauşescu:

„Pe birou erau gravate pe o placă groasă de cristal toate titlurile oficiale, alături de numele ei. Peste tot existau împrăştiate cutii de parfumuri renumite. Dintr-o ramă aflată pe birou ne zâmbea un copil îmbăcat în costum de «Şoim al patriei». În casete de piele se aflau sute de fotografii. Aproape de ieşirea din camera de oaspeţi intimi am găsit o placă aurită de mărimea unui plic mediu dăruită de tinerii de la Metrou. În locuri diferite din cele două cabinete au fost găsite multe obiecte preţioase. M-a impresionat deosebit o sabie de Toledo cu mânerul de aur şi teaca bogat ornamentată cu rubine. Sabia îi fusese dăruită lui Ceauşescu de către Yasser Arafat. Printre albume de artă am găsit o ediţie de Eminescu de format mic, tipărită pe o hârtie fină, care avea marginile aurite. Mi-am oprit-o ca amintire. Sabia aflată într-o casetă de pluş, sceptrul prezidenţial, precum şi decoraţii valoroase, toate din aur, au fost inventariate şi au trecut prin mâna mea“. Dumitru Mazilu părea băut Ulterior, Nelu Crăciun a hotărât că este momentul să organizeze şi un serviciu de pază, pentru a ţine deoparte curioşii. „Pe 22 decembrie, în jurul orei 16.00, făcusem ordine şi puseserăm oameni de pază la uşi când şi-a făcut apariţia generalul de Securitate Iulian Vlad. Momentele erau neclare, oamenii de bine nu puteau fi deosebiţi de oportuniştii care mişunau peste tot. (…) Încercam să lămuresc oamenii să nu distrugă nimic, fiindcă toate lucrurile ne aparţin nouă, poporului, când pe neaşteptate pe coridorul de la etajul I s-a deschis focul în interiorul clădirii. S-au tras şase-şapte focuri şi au căzut primii morţi şi răniţi. Lumina de pe coridor s-a stins şi lumea a intrat în panică. Am dus răniţii la maşinile Salvării de afară. Ceva mai târziu, după ce s-a potolit panica, din balcon avea să vorbească Dumitru Mazilu, care, sincer vorbind, mi-a lăsat impresia unui om băut. Atunci nu ştiam cine este şi cei din jur mi-au spus că este un disident. (…) Mazilu m-a desemnat pe mine să organizez apărarea etajului II şi tot el a dat ordin să se facă legitimaţii pentru fiecare dintre noi. (…) Faptul că unul dintre cei care aveau arme s-a autoaccidentat m-a făcut să fiu foarte vigilent cu încredinţarea armelor unor oameni pe care nu-i cunoşteam. Am dat arme tuturor cascadorilor, fiindcă la filme acumulaseră o experienţă imensă. Pe la orele 19.00 a început contra noastră un tir precis şi îngrozitor. Se trăgea scurt şi de peste tot, din Muzeul de Artă, din clădirea Bibliotecii Universitare, din blocul Romarta şi din cel vizavi de hotelul Athénée Palace, unde la parter se afla magazinul IDMS. Deşi nu aveam binocluri, gloanţele trasoare ne indicau de unde se trage. Cel mai mult s-a tras în zona Cabinetului 2, care era luminată. Nu s-au tras rafale, ci focuri ţintite perfect“, mărturisea cascadorul.

Iată cine a pus mâna pe averea lui Ceauşescu

Nelu Crăciun părăseşte clădirea Comitetului Central După mai multe zile extrem de tensionate, cascadorul Nelu Crăciun a hotărât să plece totuşi acasă: „Pe data de 25 decembrie am plecat acasă, fiindcă eram îngrijorat de soarta familiei, iar mizeria fizică în care mă găseam îmi crea o stare de nervi excesivă. În interiorul CC-ului apa nu mai curgea, canalizarea se înfundase şi cada prezidenţială devenise WC, iar mochetele musteau de urină. A doua zi, la CC, într-o bună tradiţie comunistă, ni s-au dat diplome şi adeverinţe de revoluţionar semnate de Ion Iliescu şi tipărite în fostul sediu CC al UTC“. În perioada următoare, cascadorul a fost repartizat la Primăria Capitalei, acolo unde s-a ocupat cu distribuirea ajutoarelor alimentare către populaţie, după care a revenit în cinematografie. Distribuit în „Mihai Viteazul“ şi „Burebista“ Printre filmele în distribuţia cărora a fost inclus şi cascadorul Nelu Crăciun se numără „Mihai Viteazul“ (în regia lui Sergiu Nicolaescu), „Burebista“ (în regia lui Gheorghe Vitanidis), dar şi „Lacrima cerului“ (în regia Adrian Istrătescu Lener), în care a avut chiar unul dintre rolurile principale, alături de actorul Şerban Ionescu.

Ioan Cărmăzan, despre moartea lui Sergiu Nicolaescu. Unul dintre cei mai apreciați regizori români, scriitor și profesor universitar, a vorbit despre vasta sa experiență și despre poveștile incredibile, în cadrul emisiunii ”Dincolo de aparențe” de la Antena Stars.

Ioan Cărmăzan, care a fost bun prieten cu Sergiu Nicolaescu, susține că acesta era un ateu nedeclarat și mereu și-a exprimat dorința de a fi incinerat.

”Nici eu nu sunt un tip habotnic, religios. Eu cred că el era ateu nedeclarat. Când s-a trezit din prima operație pe creier, primul om pe care l-a sunat am fost eu.  Am glumit și l-am întrebat dacă voia să plece așa, fără să-și ia la revedere. A doua oară a plecat prea repede. Eu am acceptat tot ce a spus soția lui, ea îi purta numele și știa mai bine. El mi-a spus mie asta odată, mai demult, când ne uitam la o înmormântare.  Mi-a zis ‘băi, Ioane, ai grijă, mie să nu mi se întâmple povestea asta`. Și când eram odată la mare mi-a spus că de acolo trebuie să arunc cenușa. Astea erau momente în care el era încă putere. El i-a spus probabil nevestei și probabil așa a fost mai bine. Am avut mari probleme cu oameni care voiau să se arunce peste sicriu. Eu pot spune că atunci, la moartea lui, pentru prima oară în viața mea am devenit religios. Am vrut să nu fie niciun incident, nicio răutate, să fie cu smerenie. Să-i pot ușura trecerea în lumea de dincolo”, mărturisește Ioan Cărmăzan în cadrul emisiunii ”Dincolo de aparențe” de la Antena Stars. Sergiu Nicolaescu a murit pe 3 ianuarie 2013, în urma unor complicaţii cardiace şi pulmonare.

Iolanda Nicolaescu, sora marelui regizor Sergiu Nicolaescu, a murit la vârsta de 90 de ani. Iolanda Nicolaescu a fost adusă la spitalul Elias cu salvarea în urmă cu o lună, pentru că nu mai mânca și nu mai bea apă, scriu jurnaliștii de la click.ro.
„Nu mai mânca de câteva zile, aşa că au internat-o. Am fost atunci la ea. Era conştientă, dar slăbită din toate punctele de vedere. Era pe perfuzii”, a declarat o prietenă veche a Iolandei.
Iolanda Nicolaescu a fost extrem de afectată de moartea fratelui ei, Sergiu Nicolaescu, în urmă cu patru ani.

La doi ani de la moartea regizorului Sergiu Nicolaescu, producţia filmului “Maria Tănase” este în continuare un proiect care nu poate fi pus în practică din cauza bugetului ridicat, de 2.500.000 de euro. Deşi filmările nu au început, lupta pentru rolul Mariei Tănase se dă încă de anul trecut.

Soprana Angela Gheorghiu ar vrea cu orice preţ să o interpreteze pe cea supranumită “pasărea măiastră a cântecului românesc” şi, potrivit informaţiilor noastre, de o vreme face presiuni asupra regizorului Ioan Cărmăzan, care se va ocupa să ducă la bun sfârşit proiectul de suflet al lui Sergiu Nicolaescu. Regretatul regizor plănuia să facă acest film cu Jojo în rolul principal şi, se pare, demarase colaborarea. Făcuse câteva probe, transformând- o pe miniona blondă într-o brunetă cu atitudine, asemenea “reginei cântecului românesc”.

Cărmăzan va face filmul lui Nicolaescu

Regizorul Sergiu Nicolaescu i-a lăsat însă cu limbă de moarte prietenului său, regizorul Ioan Cărmăzan, să ducă până la capăt producţia peliculei şi să o păstreze în echipă pe Jojo, protejata lui. Însă, de când zvonurile că filmul se va face au început să circule, tot mai multe amatoare pentru rolul protagonistei şi-au făcut apariţia. Cea mai insistentă pare însă a fi Angela Gheorghiu.

Scenariul şi pozele, ascunse într-un sertar

“Am primit între timp mai multe propuneri pentru acest rol. Soprana Anghela Gheorghiu şi-a exprimat şi ea dorinţa de a juca. M-am şi mirat că m-a contactat, însă, din păcate, la ea este problema cu timpul”, ne-a confirmat şi Cărmăzan. Pe regizorul Ioan Cărmăzan, în prezent preşedintele Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF), l-am găsit instalat în biroul lui Sergiu Nicolaescu, unde, spune el, nu a schimbat nimic de când i-a luat locul: “Biroul este aşa cum l-am moştenit de la Sergiu de pe vremea când era preşedintele UARF. Aici, în sertarul biroului său, am găsit scenariul filmului despre viaţa Mariei Tanase”. Cărmăzan ştie că rolul i-a fost dat lui Jojo de însuşi Nicolaescu, înainte să se stingă. “Am găsit şi pozele făcute de Jojo (în rolul Mariei Tănase), pe care Sergiu o plăcea foarte mult şi pe care el o vedea în rolul Mariei Tănase”, susţine el. Pe Jojo, nu pe Angela Gheorghiu. Până la închiderea ediţiei, soprana nu a putut fi contactată.

Mâine se împlinesc doi ani de la moartea marelui regizor Sergiu Nicolaescu. Rudele acestuia au făcut o pomană în memoria lui, la o biserică din Capitală.

 
Sora regretatului regizor, Iolanda Nicolaescu crede că oamenii au început să îl uite pe fratele ei, dar spune că acesta i-a iubit foarte mult pe români şi nu a vrut să-i părăsească pentru o carieră de succes în străinătate.
 
Iolanda Nicolaescu, a povestit, în exclusivitate pentru Antena 3, în emisiunea „Se întâmplă în România”, realizată de Maria Coman, cum este viaţa fără fratele său.
 
„Nici acum nu am linişte, îmi lipseşte foarte mult, însă am noroc că cuscrii mei se ocupă de toate şi fac tot ce trebuie. Pentru că eu am o artroză la genunchi şi nu mă pot deplasa. Nu prea mai sună lumea, uită foarte repede.”
 
Sora maestrului a explicat că acesta a avut o foarte mare bucurie cu doar o lună înainte de a muri.
 
„Am o singură bucurie – că înainte de a muri, fratele meu a fost invitat în Italia, la Roma, împreună cu Omar Sharif şi la Roma au făcut un festival extraordinar şi l-a decorat pe fratele meu pentru toată cariera. Şi a zis atunci că nu se întâmplă aşa ceva în ţara lui. Italienii l-au oprit şi l-au felicitat şi i-au cerut autograf”, a povestit Iolanda Nicolaescu.

Sora regizorului Sergiu Nicolaescu este în conflict cu avocatul pentru 10.000 de lei! Aceasta susţine că omul legii nu a ajutat-o cu nimic în procesul pe care l-a avut cu cumnata sa, Dana.

Avocatul Iolandei Nicolaescu, Constantin Florea, a reprezentat-o pe Iolanda Nicolaescu în procesul intentat Danei Nicolaescu, pentru avere. Potrivit, ziarulring.ro, aceasta, însă, nu i-ar fi ascultat sfaturile. De aici a pornit un întreg scandal. În plus, avocatul i-a cerut Iolandei 10.000 de lei pentru serviciile făcute, dar sora regizorului spune că acesta nu ar fi ajutat-o cu nimic.

„Am renunţat şi la proces, şi la avocat. El îmi cere 10.000 de lei, dar nu a făcut nimic. Pentru ce să îi dau atâţia bani? Când m-a sunat şi mi-a cerut banii ăştia, am rămas trăsnită… Era la mine şi cumnata mea, care a vorbit cu el la telefon şi a fost foarte corectă. I-a spus aşa: «Domnule avocat, eu pe vorbe nu dau bani. Dacă veniţi cu acte şi dovediţi că meritaţi aceşti bani, vi-i dau eu. Dacă nu, nu vă dau nimic». El nu a făcut nimic, nici nu mă suna să mă întrebe ce părere am despre deciziile lui” a declarat Iolanda Nicolaescu pentru ziarulring.ro.

Constantin Florea a precizat că Iolanda Nicolaescu, clienta sa, a ajuns la o înţelegere cu văduva regizorului, neglijându-i sfaturile.

„Nu mă întrebaţi de doamna Iolanda, că nu vreau să comentez nimic. Ea a făcut o anumită înţelegere cu aia mică, pe care nu a făcut-o cum i-am sugerat eu, deci nu sunt în măsură să comentez”, a spus avocatul.

De la moartea lui Sergiu Nicolaescu, în ianuarie 2013, între sora acestuia, Iolanda, şi soţia lui, Dana, a fost un război continuu. Situaţia a luat însă, recent, o întorsătură neaşteptată.

Cumnatele au dat uitării neînţelegerile, iar Iolanda spune că vrea să renunţe la procesul pe care i l-a intentat Danei şi prin care cerea anularea testamentului lăsat de Sergiu Nicolaescu.

Deşi procesul este încă în plină desfăşurare, următorul termen fiind în septembrie, Iolanda Nicolaescu a spus pentru „ring”că a îngropat securea războiului. Mai mult, a dat uitării toate neînţelegerile avute cu cumnata sa, Dana, şi va renunţa la proces.

„Am terminat cu toate interviurile. M-am împăcat cu cumnata mea şi sunt bine mersi. Eu, în septembrie, trebuie să îmi aranjez nişte acte. Renunţ la proces. Nu mai am nevoie, mă înţeleg cu cumnată-mea. Sunt bine, mă ajută. Vorbesc cu avocatul şi renunţ. Nu ştiu ce o să se întâmple cu taxa de timbru, nu cred că îmi mai dă cineva banii înapoi. M-am chinuit pentru ei…”, a spus Iolanda Nicolaescu.

Cu toate acestea, ea nu vrea să îi lase fără să plătească pe medicii care s-au ocupat de Sergiu Nicolaescu şi pe care îi consideră responsabili pentru decesul acestuia.

” Aş vrea să dau medicii, care s-au ocupat de Sergiu, în judecată. Să termin cu procesul ăsta, şi văd mai încolo ce o să fac. Nu pot să mă ocup de toate”, a mai spus Dana Nicolaescu.

Ramasitele lui Sergiu Nicolaescu au fost depuse la Cimitirul Bellu din Bucuresti, chiar alaturi de parintii sai. Sotia sa, Dana, a avut grija ca maestrul sa aiba parte si de o slujba religioasa, insa totul s-a desfasurat in cel mai mare secret…

La inceputul anului trecut, regizorul Sergiu Nicolaescu a trecut in nefiinta, in urma unor complicatii medicale. Trupul sau a fost incinerat, fapt extrem de comentat si dezbatut, insa sotia sa, Dana Nicolaescu, i-a facut monument in cimitirul Bellu din Capitala.

La un an de la moartea maestrului, ramasitele au fost ingropate, dar sora sa, Iolanda Nicolaescu, nu fost prezenta la slujba, acesta fiind cel mai mare regret al sau: “Nu am fost la inmormantare si nici nu am fost niciodata la el la mormant, imi este greu sa merg, eu nici macar nu ies din casa. Stiu ca este inmormantat la Bellu, acolo unde sunt si parintii nostri. Mi-ar placea sa-I vizitez, dar nu prea acum. Sper totusi, sa reusesc sa merg pana acolo, macar o data”, a declarat Iolanda Nicolaescu.

Mormantul a fost lasat in paragina in ultima vreme si se poate vedea cu ochiul liber ca Sergiu Nicolaescu nu a mai fost vizitat de nimeni, de ceva vreme. Astfel, locul acestuia de veci este cat se poate de saracacios, nu sunt deloc lumanari aprinse, iar de flori sa nu mai vorbim. Recent, cand reporterii au fost acolo, abia au gasit o floare uscata, ramasa acolo probabil de cateva saptamani bune.

La mai bine de un an de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, incep sa iasa la iveala amanunte nestiute din viata acestuia. Se pare ca in spatele razboiului dintre sora si vaduva maestrului s-ar afla o ruda secreta, care ar fi starnit lupta pe avere!

Daca Sergiu Nicolaescu ar fi stiut ce se va declansa in urma lui, cu siguranta ca nu ar fi fost deloc linistit. Inca de la moartea marelui regizor, rudele sale au inceput un razboi pe viata si pe moarte, avand ca miza mostenirea lasata de acesta. Nici inmormantarea maestrului nu a fost lipsita de scandal, intrucat sora lui nu a fost de acord cu incinerarea, pe care, de altfel, chiar el si-o dorise.

La deschiderea testamentului s-a aprins, insa, un scandal si mai si. Atunci cand a aflat ca fratele ei i-a lasat intreaga avere sotiei, Iolanda Nicolaescu a luat foc, acuzand chiar ca documentul este fals. In ultimul an, aceasta nu a ratat nicio ocazie sa se planga de viata grea pe care o duce si sa o acuze pe Dana Nicolaescu ca nu are grija de ea, asa cum a lasat cu limba de moarte maestrul.

„Eu si Sergiu am avut o relatie cum rar vezi intre frati. Nu avea cum sa nu ma includa in testament. Ma iubea mult, nu ma lasa el pe mine sa mor de foame. Eu cred ca acel testament este un fals, acum sa vedem ce va decide instant competenta”, a spus aceasta, pentru CANCAN.ro, in urma cu doar cateva zile.

Sora lui Nicolaescu a marturisit in repetate randuri ca vaduva fratelui ei nu ii da niciun ban si abia daca ii plateste utilitatile. De asemenea, aceasta a declarat ca traieste dintr-o pensie extrem de modesta, de doar 670 de lei.

„Am pensie de 670 de lei. Mananc oricum foarte putin, asa ca nu este mare problema. Am foarte multi prieteni buni, apropiati. Imi aduc mereu de mancare: ciorba, snitele, orice fac ei acolo. Imi e si rusine, ca vin la mine ca la o miloaga, dar nu vor sa ma lase de izbeliste”, ne-a mai spus aceasta.

Cel mai bun prieten al lui Sergiu Nicolaescu, Ioan Carmazan, are, insa, o alta varianta. Acesta sustine ca vaduva maestrului are grija sa respecte intocmai indicatiile lasate de regretatul regizor si ca, in plus, Iolanda Nicolaescu castiga bani si din alte surse.

„Sergiu i-a dat apartamentul in care sta si o grasoniera sa o inchirieze si sa isi ia banii de acolo. In fiecare luna mai castiga ceva, nu? Daca spune ca o are inchiriata unei fete care nu ii da niciun ban, eu nu cred. Dana face exact ce i-a spus Sergiu, adica sa aiba grija de ea. Eu stiu ca ii plateste toate utilitatile si ii da 20 de milioane pe luna (nr. 2.000 de lei). Ce altceva mai vrea?”, a declarat acesta.

In plus, regizorul ne-a povestit o intamplare care ridica mari semne de intrebare asupra luptei pe care sora lui Nicolaescu o duce cu vaduva acestuia. La mijloc pare sa fie un „nepot” al Iolandei Nicolaescu.

„Cand a murit Sergiu, m-a sunat un baiat si mi-a spus ca e un nepot al Iolandei si mi-a cerut sa fac presiuni sa nu il incinereze. L-am intrebat de cand pana cand ii e el nepot si de unde. Si atunci mi-a zis ca de fapt e o persoana apropiata acesteia, pe care ea il considera ca un nepot. De fapt, este baiatul unei femei cu care a fost Sergiu la un moment dat, o aventura, dar nu am inteles de unde pana unde se baga el in treburile familiei”, ne-a dezvaluit Carmazan.

Sora regizorului vrea sa doneze averea acestuia

Intrebata ce va face cu banii in cazul in care instanta va hotari ca are dreptul la o parte din averea lui Sergiu Nicolaescu, sora acestuia a marturisit ca are de gand sa imparta totul intre un orfelinat si un azil de batrani. Constienta ca, la 87 de ani, nu prea ar mai avea ce face cu banii.

„Cand a murit Sergiu, m-a sunat un baiat si mi-a spus ca e un nepot al Iolandei si mi-a cerut sa fac presiuni sa nu il incinereze. L-am intrebat de cand pana cand ii e el nepot si de unde. Si atunci mi-a zis ca de fapt e o persoana apropiata acesteia, pe care ea il considera ca un nepot. De fapt, este baiatul unei femei cu care a fost Sergiu la un moment dat, o aventura, dar nu am inteles de unde pana unde se baga el in treburile familiei.” Ioan Carmazan