Cântece patriotice şi lozinci scrise cu trupuri umane

Oameni ai muncii, studenţi şi elevi mobilizaţi şi verificaţi cu lista în mână dacă au răspuns chemării partidului la sărbătoarea de 1 Mai. Se întâmpla în România comunistă de acum peste 24 de ani. La primele ore ale dimineţii, Capitala şi marile oraşe deveneau scena unor manifestări care slăveau regimul politic şi pe măreţul său conducător. După-amiază, toată lumea ieşea la picnic, după ce în urmă cu câteva zile se „dădea” carne la măcelării, pentru ca să aibă cu ce ieşi la iarbă verde. De 1 Mai, România ceauşistă era scena unor ample manifestări publice organizate de PCR

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=TpcAIR_ZYyc ]

Din 1945 şi pană la Revoluţie, de 1 mai, ziarul Scânteia era plin de relatări despre întrecerile socialiste din fabrici şi uzine. Presa scria despre grandioasele defilări, cântece patriotice şi lozinci scrise cu trupuri umane.

Asemenea cântece mobilizatoare răsunau obligatoriu la marşurile şi mitingurile din acele vremuri. Iar fiecare fabrică, institut de cercetări sau facultate trebuia să trimită participanţi la mainfestările publice. Pe vremea când săptămâna de lucru din România era de şase zile iar Paştele şi Crăciunul nu erau recunoscute drept sărbători oficiale, 1 Mai oferea prilejul unei zile libere parţial. Asta pentru că abia după ce se bifa omagierea Partidului Comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu oamenii puteau să-şi organizeze propriile petreceri.

Manifestaţiile de 1 Mai erau pregătite multă grijă, ca să arate măreţia sistemului comunist şi iubirea poporului pentru conducerea politică a ţării. Indiferent de domeniul în care lucrau, angajaţii selectaţi repetau săptămâni întregi dansurile, cântecele patriotice şi pasul de defilare. După încheierea manifestaţiilor, urma şi partea plăcută a zilei de 1 Mai. Lumea se aduna în parcuri sau pe malurile râurilor, la tradiţionalul grătar cu mici şi bere, ascultând muzică populară.